fbpx

Chestiunea

DOCUMENT / Marile companii de stat profitabile nu pot compensa pierderile de miliarde ale celorlalte peste 800 – analiză Consiliul Fiscal

Companiile cu capital majoritar de stat au înregistrat pierderi nete cumulate de 1,8 miliarde de lei în 2019, în ciuda profitului net de 3,7 miliarde… Mai mult

09.02.2021

La obiect

Prăbușire dramatică a productivității muncii în agricultura românească

Productivitatea muncii în agricultura românească s-a prăbușit în 2020, potrivit datelor publicate de Eurostat. Evoluția consemnată față de anul precedent a fost de -47,2%, la… Mai mult

09.02.2021

La obiect

Acoperirea importurilor cu exporturi coboară mult sub cea din anul de criză 2010: Deficitul comercial pe 2020 a urcat la 8,5% din PIB

Deficitul comercial a urcat în luna decembrie 2020 la 1.952,4 milioane euro, cu peste 10% în plus față de aceeaşi lună a anului trecut, potrivit… Mai mult

09.02.2021

Chestiunea

Temelia Bugetului și a PNRR: 50% din actualii lucrători vor avea nevoie de noi calificări până în 2025

Aproximativ 50% din lucrătorii angajați în prezent vor avea nevoie de noi calificări până în 2025 pentru a răspunde nevoilor generate de criza Covid-19 pe… Mai mult

08.02.2021

Despre prohodul “statului asistenţial”

de Cristian Grosu 13.10.2011

Un student din provincie, vivace, inteligent şi determinat, care nu are bani nici de taxe şi cărţi, şi nici de domiciliu în oraşul universitar în care învaţă, primeşte un cadou de la stat: impozit zero pe salariu, în perioada studiilor, dacă se angajează cu contract, ca să se poată întreţine. Plăteşte doar asigurările de sănătate şi şomajul. O fi o măsură „de dreapta”? „O fi de stânga?”.

O altă dilemă: Statul obligă pe cetăţeanul care lucrează cu contract de muncă să-şi facă analizele medicale anual, şi subvenţionează jumătate din costul acestora. Nu de alta, dar a constatat că numai jumătate din rentieri sunt pensionari de vârstă, are numărul exact al celor pensionaţi (legal sau prin fraudă) pe boală, şi mai are un studiu precis despre cât o costă pe Casa de Asigurări când omul află în ultimul moment că are o boală gravă: consumă medicamente scumpe, nu produce, nu plăteşte taxe. O fi un moft „de stânga”? O fi hachiţă „de dreapta”?

Şi tot aşa – putem scoate încă 7-8 atare exemple (nu de la noi, le-am văzut la alţii), făcând tot felul de supoziţii pe  „proiectele de ţară” pe care toate guvernele de până acum le-au făcut, şi în funcţie de direcţia (dacă vreodată a existat o direcţie) în care fiecare din ele îşi propusese să îndrepte barca.

Ambele exemple sunt măsuri specifice „statului asistenţial” – o noţiune care provoacă atâta oroare la Bucureşti. Problema este însă că la Bucureşti n-a fost gândit niciodată un atare stat. Am mai spus-o:

România nu este şi nu a fost, în ultimii 20 de ani, nicio clipă un stat asistenţial autentic. A fost, este şi încă o vreme va mai fi un stat sărac pe care clasa politică îl cheltuieşte pe voturile unor săraci. 

Şi pentru că la putere este dreapta (în sensul în care domnul Emil Boc înţelege dreapta) să vorbim despre ce omite statul domnului Boc şi al susţinătorilor săi în materie de „asistenţă” de orice fel.

A. Dar mai întâi despre stânga, care se joacă atât de lesne cu „asistenţialitatea”: de această dată stânga să tacă.
Asta pentru în niciunul dintre guvernele de stânga de până acum statul nu s-a ocupat de asistenţă. N-o să mă încurc în clişee gen „ajutorul de stat ca mită electorală”, sau „întreţinerea dependenţei de stat a cetăţeanului” (cornul, laptele, ajutorul pentru lemnele pe care cetăţeanul oricum le fură din pădurea vecinului etc).

Spun doar atât: în timpul guvernării de stânga comisioanele politice pentru asfaltarea drumurilor comunale au fost întotdeauna mai mari decât suma asistenţei sociale alocate la nivelul comunei. Iar asta nu înseamnă neapărat că aceste comisioane au fost mereu mari.

În plus, în 3 ani de opoziţie, n-am auzit absolut nicio soluţie, alta decât promisiunea unor grăunţe aruncate „celor mulţi”; şi nişte înjurături aruncate de-a valma şi în mod egal şi soluţiilor corecte, şi celor proaste ale guvernului Boc. Nu există credibilitate acolo unde nu există revendicare raţională. Şi până nu auzim ceva coerent, chiar n-avem ce vorbi.

B. Revenind la dreapta, câteva observaţii despre „asistenţialitate”:

1. Mai uşor cu „nu se munceşte”.
Aşa numitele „ajutoare sociale” date populist (şi celor apţi de muncă) sau pur şi simplu prosteşte (rareori luăm în calcul prostia pură şi incompetenţa tenace a guvernantului) pot fi şterse dintr-un condei, iar fraudele (sunt pline scriptele de la „social” cu persoane cu „dizabilităţi” – oficial avem 800.000! – , sunt pline dosarele primăriilor comunale cu persoane sub 50 de ani „fără niciun fel de venit”) au lege şi puşcării.

Problema e a celor care se chinuie să mişte ceva, dar uite că face băiatul 16 ani, şi pentru că n-ai cu ce să-l ţii la oraş să înveţe o meserie (de fapt, nu mai ai nici măcar şcoală unde să înveţe o meserie) îl ţii pe lângă casă până face 18, ca să-l cheme văru-său în vreo ţară „asistenţială”, unde o să o ia de la zero, o să producă şi o să plătească taxe.
De fapt, politicienii (de dreapta) din ţara aia, pe asta şi contează.

În general, Nu poţi ascunde la infinit lipsa ta de politici publice în spatele unei minorităţi care nu munceşte pentru că aşa ai obişnuit-o chiar tu – ani la rând, alegeri cu alegeri – cu mărunţiş.

Mai uşor, iarăşi, cu locurile de muncă. Da: nu statul dă sau face locuri de muncă. Dar atunci când uiţi, vreme de 3 ani, să aduci în ţară nişte miliarde de euro în  investiţii (apropo: plăteşti, aşa, ca în capitalismul autentic?) pe care Europa ţi-i dă tocmai ca să ajungi mai repede la nivelul ei „asistenţial” – toată povestea cu „dreapta” se rezumă doar la nişte clişee.

2. Mai uşor cu însuşi „capitalismul”. Chiar din cauza guvernărilor (de toate culorile), capitalismul nostru a ajuns un sistem distorsionat, departe de legile economice menite să-i asigure viabilitatea.

Atunci când ai înlocuit profitul mic şi constant al întreprinzătorului, cu comisionul pe „tun”, sună ca naiba să mai vorbeşti despre capitalism. Nouriel Roubini zice acum că „Marx nu s-a înşelat, pieţele nu se pot autoregla”. Ba se pot, iar la asta trebuie să veghezi tu, politică de dreapta; să veghezi ca legile economice să nu fie dereglate de ingerinţa politicului şi subminate de corupţie – destul sunt ele puse sub presiunea globalizării.

Şi dacă ai să spui că faci deja asta, antreprenorul de rând o să răspundă că ai câştigat alegerile înjurând contractele preferenţiale ale băieţilor deştepţi din energie (că piaţa, aia capitalistă, e pentru băieţii proşti) şi acum speri să le mai câştigi o dată lingând unde ai scuipat: prelungindu-le contractele, tot pe lângă piaţă.

3. Mai uşor cu „valorile”. De „dreapta”. Nu de alta, dar ele pot fi lesne compromise dacă nu ai soluţii producătoare de rezultate. Adică dacă nu ai politici publice cu aderenţă la aceste valori.
Lumea aşteaptă soluţii, nu numai explicaţii şi discursuri. Iar într-o criză (a altora, adică a celor care duc servituţile recesiunii, căci decidentul va avea mereu ce să arunce seara în oală, iar pentru firma sa va avea mereu contracte) e nevoie să fii, ca guvernant (de dreapta?), realist, nu triumfalist.

4. Mai uşor cu exemplele din afară, mai uşor cu blamarea statului asistenţial al altora.

De la un capăt – Grecia: „Cu mine cancelar, Grecia nu ar fi intrat în zona euro” – spunea acum câteva săptămâni Helmut Kohl. Nişte prematuri, ca şi România – cum să-i folosim ca exemplu?

Ceilalţi: cu tot gradul lor de îndatorare, au şanse să se redreseze mult mai repede şi mai uşor decât România. Mai întâi (să luăm un element obiectiv) e vorba de mentalitate: structura socială – croită pe principiile emanate din reforma protestantă (nu de stânga sau de dreapta) – funcţionează dinspre cetăţean spre colectivitate şi eficienţa ei, nu dinspre stat spre cetăţean (ca la stânga), sau dinspre cetăţean spre stat (ca la dreapta): tot restul sunt clişee – de aia diferenţa dintre stânga şi dreapta va fi mică acolo: ideologia se supune unor principii mult mai adânci.

Apoi: caracterul „asistenţial” al acelor state pune accentul pe politici publice orientate către viitor – un fel de plasament pe o piaţă subestimată la noi – nu constă, ca în România, în firimiturile aruncate pentru luna viitoare.

Să mai amintim (noi, că dreapta noastră nu aduce vorba) de statele nordice şi Canada (exemple nu la întâmplare) care s-au protejat (pe ele şi pe cetăţeni) de distorsiunile pe care globalizarea şi politizarea pieţelor le-au produs în economiile capitaliste?

Nu, nu mai amintim. Spunem doar că accepţiunea de „stat asistenţial” e foarte ciudat înţeleasă pe malurile Dâmboviţei şi ea este asimilată – dintr-un motiv, de altfel, explicabil şi de înţeles – cu statul populist inaugurat de guvernarea lui Petre Roman-Ion Iliescu şi rostogolit vreme de 21 de ani prin pulberea campaniilor electorale de toate ideologiile.

În realitate, un autentic stat asistenţial intervine cu bani şi politici publice în câteva puncte cheie ale societăţii –  nu hrăneşte, nu îmbracă, nu plăteşte facturi. Un stat asistenţial autentic vede în banii cheltuiţi o finanţare a viitorului.

Statul asistenţial autentic se asigură – şi cheltuieşte bani pentru asta – că mâine patronul are mână de lucru calificată, cetăţeni sănătoşi şi apţi să producă, să plătească impozite, să consume.

Statul asistenţial autentic se asigură că lumea are motive să nu fugă peste graniţe (s-o „asiste” alt stat – care ştie el ce face), pentru că are lideri vizionari: peste 10-15 ani (când domnul Emil Boc va fi retras într-o iresponsabilitate de lux, ca Nicolae Văcăroiu – fix ca Nicolae Văcăroiu), mâna de lucru va fi aurmai valoros decât chestia aia sclipitoare din pivniţele Băncii Naţionale – şi se îngrijeşte încă de pe acum de el.

N-ar trebui, deci, să prohodim, tocmai noi, statul asistenţial: chiar nu avem aşa ceva – să plângă, sau să ameninţe că şi-l omoară, alţii.

Desigur, nu putem sări peste umbră, nu putem ignora realitatea: nu poţi face „stat asistenţial” cu un popor în care omul câştigă 300 de euro pe lună, dar plăteşte pe gaze cât un neamţ, pe benzină cât un francez, şi pe lumină cât un italian.

Dar dacă vulpea tot nu ajunge la struguri, măcar să tacă naibii şi să caute o soluţie – să facă un plan, să deseneze un model – nu să decreteze că sunt acri.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 13.10.2011

5 comentarii

  1. gheorghita zbaganu
    14.10.2011, 11:14 am

    Un articol de bun simt. Promit sa il urmaresc mai des pe Cristian Grosu. Imi place cum scrie si, mai ales, ceea ce scrie.

  2. shinobi
    14.10.2011, 11:33 am

    Ca de obicei, un editorial brici.
    Pentru mine deja in Ro dezastrul e total. Si anume, pentru ca daca deschizi un pic ochii si te pui pe observatii spalarea pe creier e deplina, in mediu familial si printre cei apropiati.
    Actualmente “lumea” accepta ceea ce se petrece in tara pe nemestecate. Conteaza doar sa ai o relatie din sistem, sa ai parte de vreo schema si in putinul timp liber ramas sa asculti o manea sau sa participi la un spectacol sportiv unde sa strigi din toti rarunchii “Hai Romania!”.
    Asta e.

  3. Isailă Brătfălean
    14.10.2011, 2:49 pm

    Io cred că clasificarea dreapta-stânga nu este pentru politicieni, nu este nici pentru cei care vor să exprime o opțiune politcă. Este o clasifcare scolastică, care nu prea bate cu relitatea, cum se întâmplă adeseori. Elvețienii folosesc una pe două axe (conservare – schimbare; stat-piață).

    La noi clasifcarea este folosită ca surogat. Gargarisești că ești de dreapta și cotești rapid pe stânga, la prima ocazie. Sau invers. Gargara să trăiscă, pentru că gândirea oricum nu există.

  4. Loda
    15.10.2011, 10:10 am

    Ca intotdeauna la obiect si la subiect ,domnuke Grosu !

  5. dimitrie adrian
    18.12.2011, 5:34 am

    Corect, statul roman nu este asistential ci un stat cu disfunctii grave.

  6. Tag ”MRU – dreapta”: Cine-l așteaptă pe Ungureanu? / Drumul înfundat de la politică la guvernare (II) » CursDeGuvernare.ro
    5.9.2012, 1:15 pm

    […] Să fim serioși: e o prăpastie uriașă între discursurile ”de dreapta” despre organizarea și funcționarea societății emise de guvernele Boc drept justificare pentru măsurile de austeritate specifice crizei, și necesitățile punctuale și soluțiile stringente la aceste necesități pe care le presupunea situația din ”România reală”. Căci adevărul este că guvernele Boc Nu au luat măsuri ”de dreapta”: au luat măsuri specifice crizei, au tăiat când nu au mai avut bani și au ambalat totul într-un melanj de principii golite de conținut (așa cum perisulos pentru PSD își ambalează guvernul Ponta prostiile într-un sistem de principii de stânga). Cum altfel poți să preiei clișeele cu ”nu se muncește” de la politicieni ca Elena Udrea și Ioan Oltean, de exemplu, și să le arunci în față unor oameni din ”România reală” care caută de lucru de 1-2 ani și nu găsesc pentru că mediul de afaceri s-a blocat ? – recomand AICI un comentariu pe tema asta. […]

Lăsați un comentariu


Stiri

Mugur Isărescu: Băncile Centrale – 3 căi de integrare a riscurilor climatice

Adrian N Ionescu

Băncile centrale și autoritățile de supraveghere financiară trebuie să găsească instrumentele analitice, metodele și datele potrivite pentru a integra riscurile climatice în activitatea lor, în… Mai mult

Stiri

DNA – 2020: În 105 dosare deschise în legătură cu pandemia de Covid – prejudicii de sute de milioane

Vladimir Ionescu

DNA a instrumentat anul trecut 105 dosare legate de pandemie, cinci dintre acestea au fost deja trimise cu rechizitoriu în instanță, iar alte 24 sunt… Mai mult

Stiri

Ministrul Energiei: Romgaz va depune o ofertă de preluare a participației ExxonMobil la Neptun Deep

Adrian N Ionescu

Romgaz (SNG) va depune o ofertă pentru preluarea participaţiei ExxonMobil la concesiunea exploatării gazelor naturale din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră, înainte de expirarea… Mai mult

Europa

400 de milioane de doze de vaccinuri “fantomă” – oferta rețelelor infracționale către statele UE

Iulian Soare

Rețele special organizate au încercat să vândă unor state membre  400 de milioane de doze de vaccin împotriva Covid-10, la un preț de aproape trei… Mai mult

Europa

18 companii au renunțat să mai lucreze la Nord Stream 2 de teama sancțiunilor americane

Razvan Diaconu

Un număr de 18 companii au fost convinse de perspectiva unor sancțiuni americane să nu mai lucreze pentru proiectul gazoductului rusesc Nord Stream 2, arată… Mai mult

Stiri

PNL nu susține proiectul lui Nicușor Dan de suspendare pentru 2 ani a PUZ-urilor sectoarelor

Razvan Diaconu

Nicușor Dan a cedat, joi dimineață, în cadrul ședinței Comisiei de Urbanism a Primăriei Capitalei, în privința dorinței sale de a impune suspendarea pe o… Mai mult

Stiri

Profitul Romgaz a crescut cu 15% în 2020, pe seama reducerii amortizării, redevenței și a impozitului

Adrian N Ionescu

Profitul net al celui mai mare producător român de gaze naturale, Romgaz (SNG), a depășit 1.254 milioane de lei, în creștere cu 15,1% în anul… Mai mult