joi

28 martie, 2024

6 februarie, 2014

Angajarea răspunderii în solidar a reprezentanţilor legali ai unei societăţi comerciale care au provocat insolvenţa firmei a intrat în vigoare joi, după publicarea reglementărilor ANAF în Monitorul Oficial.

Potrivit noilor reguli, pentru a determina răspunderea solidară, angajaţii Fiscului vor cerceta “toate documentele relevante” iar în final vor putea să emită o decizie de angajare a răspunderii. Decizia va conţine obligaţiile de plată ale reprezentanţilor legali, cărora li se acordă 20 de zile pentru plata sumelor impuse.

Ce documente consultă ANAF pentru a stabili răspunderea solidară

Conform Ordinului 127 (Instrucţiuni privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare), la capitolul “documente relevante” sunt menţionate:

  • Documente referitoare la declararea insolvenţei debitorului
  • Acte şi fapte din care să rezulte reaua-credinţă a persoanelor fizice sau juridice a căror măsură va fi angajată
  • Documente referitoare la istoricul persoanei juridice debitoare- obiect de activitate, modificări ale actului constitutive, capital social, majorări de capital, sediul social, administratori, acţionari, directori, cenzori, hotărâri AGA
  • Documente referitoare la istoricul codebitorilor
  • Documente privind originea debitelor- decizii de impunere, rapoarte de inspecţie fiscală, evidenţa pe plătitori, declaraţii fiscale
  • Alte date cu relevanţă aflate în evidenţele altor instituţii- Agenţia Naţională de Cadastru, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului etc.

Cui se aplică răspunderea solidară


Procedura răspunderii solidare diferă în funcţie de categoria de persoane cărora se aplică. Aceste persoane sunt clasificate astfel de Codul de procedură fiscală:

  • Persoane care răspund solidar pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului
  • Persoane care răspund solidar pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil
  • Persoane juridice care răspund solidar pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil sau insolvent dacă, direct sau indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul

Proceduri

Potrivit Codului de procedură fiscală, răspund solidar pentru obligaţiile restante ale debitorului următorii:

  • Asociaţii din asocierile fără personalitate juridică, inclusive membrii intreprinderilor familiale, pentru obligaţii fiscale deatorate de acestea, alături de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea obligatiilor fiscale la scadenta
  • Terţii popriţi, în limita sumei sustrase indisponibilizării
  • Reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinţă, declară băncii că nu deţine alte disponibilităţi băneşti

În cazul asociaţilor din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii intreprinderilor familiale şi reprezentanţilor legali organul fiscal va ţine cont de:

  • Evaluarea datelor deţinute de către organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal cu privire la debitorul urmărit
  • Situaţia fiscală a debitorului
  • Comportamentul fiscal al debitorului
  • Identificarea asociaţilor din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii intreprinderilor familiale asupra cărora urmează să se atragă răspunderea solidară, pe motiv că au determinat, cu rea-credinţă, nedeclararea şi/sau neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţă
  • Orice alte documente pe care le deţine pentru stabilirea situaţiei de fapt

Potrivit noilor reglementări, pentru angajarea răspunderii solidare a terţilor popriţi, organul fiscal va avea în vedere următoarele aspecte:

  • Identificarea terţilor popriti asupra cărora urmează să se atragă răspunderea solidară
  • Verificarea concordanţei dintre datele din evidenţa contabilă a debitorului cu privire la sumele datorate de către clienţii neîncasaţi şi datele din evidenţa contabilă a terţilor popriţi referitoare la aceste sume
  • În situaţia în care terţul poprit este o societate comercială, se vor analiza datele din declaraţiile informative depuse la organul fiscal de către debitor şi terţii popriţi, cu privire la clienţii şi furnizorii acestora
  • În situaţia în care terţul poprit este o instituţie de credit, organul fiscal cu competenţe în executarea silită a debitorului principal are în vedere rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise de către debitor la aceasta
  • Orice alte documente pe care le deţine pentru stabilirea situaţiei de fapt

Cât despre angarea răspunderii solidare a reprezentantului legal al contribuabilului care, cu rea-credinţă, a declarat băncii că nu deţine alte disponibilităţi băneşti, organul fiscal va întreprinde următoarele acţiuni:

  • Va analiza declaraţia reprezentantului legal al contribuabilului care a declarat băncii că nu deţine alte disponibilităţi băneşti
  • Va verifica documentele contabile ale debitorului, respectiv registrul de casă şi orice alte documente justificative din care, potrivit legii, rezultă drepturile salariale pe care angajatorul le are de plătit angajaţilor săi la data depunerii declaraţiei, precum şi sumele existente la acel moment în contul de casă al debitorului
  • Orice alte documente pe care le deţine pentru stabilirea situaţiei de fapt

După ce organul fiscal va analiza informaţiile menţionate mai sus, conform reglementărilor ANAF, organul fiscal le va valorifica şi va începe demersurile pentru aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare, care nu diferă în funcţie de categoria de persoane cărora li se aplică.

Audierea persoanei care răspunde solidar

Pasul următor în angajarea răspunderii solidare îl reprezintă audierea persoanei asupra căreia se va aplica măsura.

Actul normativ în vigoare precizează că persoana care va răspunde solidar va avea dreptul de a fi ascultată şi de a consulta documentaţia aflată în dosar.

Cel audiat are dreptul de a formula obiecţii, precizări şi de a prezenta alte date şi înscrisuri considerate utile in apărarea sa.

Persoana audiată va putea fi asistată de un avocat, consultant sau va putea fi reprezentată de o persoană împuternicită.

Daca există mai multe persoane care ar putea răspunde solidar, acestea vor fi audiate separat.

Refuzul persoanei audiate de a semna la final procesul-verbal de audiere nu reprezintă cauza de nulitate a acestuia. În situaţia în care persoana care ar putea răspunde solidar nu se va prezenta la audiere organul fiscal nu va întrerupe procedura de angajare a răspunderii solidare.

Emiterea deciziei de angajare

Potrivit reglementărilor ANAF, datele care vor determina aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare vor fi incluse într-un referat privind oportunitatea declanşării procedurii.

Pe baza acestui referat, organul fiscal va emite o decizie de angajare a răspunderii solidare.

Termenul de plată

Obligaţiile fiscale cuprinse în decizia de angajare a răspunderii solidare vor trebui plătite în funcţie de data comunicarii deciziei. Potrivit Codului de procedură fiscală, aceasta se stabileşte astfel:

  • Dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 – 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare
  • Dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 – 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Încetarea procedurii, căi de atac

Potrivit ordinului ANAF, procedura încetează atunci când, din analiza informaţiilor deţinute şi a celor prezentate la audiere, organul fiscal constată că măsura angajării răspunderii este inaplicabilă persoanei în cauză.

În acelaşi timp, demersurile încetează în cazul în care obligaţiile fiscale ale debitorului principal s-au stins.

Procedura se opreşte şi în condiţiile în care decizia de angajare a răspunderii solidare a fost anulată pe cale administrativă, ca urmare a soluţionării favorabile petentului a contestaţiei depusă în instanţă, sau actele administrative fiscale emise au fost anulate de către instanţa de judecată.

Noţiunea de rea-credinţă, interpretări

Procedurile stabilite de ANAF nu lămuresc deplin noţiunea de rea-credinţă, în condiţiile în care practica instanţelor în materie este redusă.

În ultimii ani, majoritatea proceselor în care statul s-a îndreptat împotriva contribuabililor consideraţi de rea-credinţă au fost pierdute.

În mod normal, noţiunea de rea-credinţă este simplu de dovedit de către organele fiscale, dar numai un recurs în interesul legii ar uniformiza deciziile instanţelor.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: