Registrul persoanelor care au fost condamnate pentru infracțiuni sexuale cu minori va deveni funcțional în România, până cel târziu la 1 ianuarie 2020, conform unui proiect de lege adoptat marți în Camera Deputaților, forul decizional pe acest subiect.
Registrul este o evidenţă distinctă faţă de cazierul judiciar, în cadrul Sistemului Naţional de Evidenţă Informatizată a Cazierului Judiciar, constituit potrivit Legii nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, și va fi realizat de Poliția Română (IGPR).
Scopul acestei evidențe, care există și în alte state europene, este de a preveni comiterea unor astfel de infracțiuni și de a depista cât mai repede autorul unor infracțiuni din această categorie.
Prevederile legii și conținutul registrului:
- registrul va conține evidența persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat măsuri cu caracter penal sau administrativ, conform Codului Penal, şi a celor faţă de care au fost dispuse măsuri procesual penale
- persoanele înscrise în registru au obligaţia de a anunţa, în prealabil, organul de poliţie pe raza căruia domiciliază, dar nu mai târziu de trei luni, în momentul în care își schimbă domiciliul
- organele de poliţie trebuie să organizeze verificări la domiciliul persoanelor înscrise în registru, nu mai târziu de trei luni după mutarea unei persoane din registru
- orice persoană care dorește să lucrează cu copiii, la o școală sau la un loc de joacă etc., nu va putea să exercite această profesie dacă nu prezintă un certificat din care să reiasă că nu este pe lista agresorilor sexuali
- persoanele din registru trebuie să se prezinte periodic la secția de poliție, să fie fotografiate o dată la trei luni sau de câte ori își schimbă înfățișarea
Proiectul a fost inițiat de deputata independentă Oana Bâzgan, care și-a motivat inițiativa prin statistica acestor cazuri:
- în România au loc 2,5 cazuri de viol zilnic, un minor este abuzat sexual la fiecare 4 zile, iar situațiile de pornografie infantilă, pedofilie, incest, lipsire de libertate și trafic de persoane sunt fenomene întâlnite zilnic
- rata de recidivă pentru persoanele condamnate în astfel de cazuri este de 70%.
Conform ultimelor date furnizate de autorități, anul trecut au fost identificate 448 de cazuri de abuz sexual în familie, 15 în unități de învățământ și 475 în alte locații:
Ce se întâmplă în alte țări
Astfel de registre există în mai multe state din lume, iar practica devine tot mai răspândită. Perioada pentru care o persoană este menținută în evidența autorităților depinde de la o țară la alta și de decizia instanțelor.
Situației extreme se întâlnesc în state unde aceste evidențe sunt disponibile, cu date complete, pe net.
Polonia, de exemplu, a lăsat la dispoziția inetrnațiunilor dosarele a 768 de persoane condamnate pentru astfel de fapte grave, cu numele acestora, pozele, datele de naștere și faptele comise.
În fața acuzațiilor aduse pentru acest demers, ministrul justiției a explicat că a urmat exemplul SUA și că baza de date publică îi conține doar pe cei mai periculoși dintre condamnații pentru infracțiuni sexuale cu minori.
Alte peste 2.600 de persoane, condamnate pentru deținere de pornografie infantilă, aflate în registru, pot fi accesați doar de personalul anumitor instituții.
Tot în Polonia se prevăd sancțiuni, inclusiv cu închisoarea, pentru un director de școală sau altă unitate în care se lucrează cu copii care a angajat o persoană din registrul pedofililor.
Regatul Unit
Aceste date sunt disponibile, la cerere. Poliția decide dacă o solicitare va fi soluționată pozitiv sau nu, de la caz la caz.
SUA și Australia
Legea Megan le oferă americanilor dreptul de a găsi date despre pedofili pe Internet. Australia are un sistem similar.
Situația diferă, în SUA, de la un stat la altul. Stările americane variază în ceea ce privește cantitatea de date pe care le dezvăluie despre pedofili online, dar în multe cazuri este destul de detaliată. În Arkansas, de exemplu, infractorii sexuali pot fi identificați pe hartă.
Autoritățile din Texas oferă detalii și fotografii ale celor mai căutați pedofili, însoțite de recompensele puse în joc pentru identificarea acestora.
Registre mai există în Noua Zeelandă, Macedonia, Canada, Brazilia, Argentina etc.
Uniunea Europeană
A existat o petiție în acest sens și instituțiile europene au discutat subiectul, concluzia fiind că obligativitatea registrelor nu este oportună, mai ales că nu există o analiză a impactului din statele membre unde există evidențe de acest tip.
Țările membre pot institui însă asemenea baze de date, ca metodă de prevenire a agresiunilor sexuale împotriva copiilor, a concluzionat Comisia Europeană, dar cu limitarea accesului la registre, pentru a respecta drepturile omului și protecția datelor personale.
Registrele împiedică reintegrarea în societate a celor condamnați pentru agresiuni sexuale împotriva copiilor și pot duce la acte de violență împotriva acestor persoane, spun cei care sunt împotriva evidenței pedofililor.
