Regina creşterii PIB în 2011 – Cenuşăreasa bugetului pe 2012

16 ordonatori principali de credite vor primi mai mulţi bani în 2012, comparativ cu 2011, potrivit proiectului bugetului de stat.

Dar printre marii perdanţi se numără Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Agricultura va primi mai puţin cu miliard de lei (aproximativ 230 de milioane de euro), scăderea fiind de la 15,9 miliarde lei la 14,9 miliarde lei. Explicaţia oferită se referă, în principal, la reducerea sumelor aferente contribuţiei naţionale la fondurile externe nerambursabile postaderare la nivelul de 5%.

Teoretic, reducerea aceasta nu ar trebui să constituie un impediment pentru continuarea proiectelor demarate. S-ar fi putut, însă, merge pe păstrarea sumelor alocate per total şi creşterea numărului de proiecte care să aibă cofinanţarea asigurată.

Anul agricol bun – trei cincimi din creşterea PIB în T3!

S-a făcut deja trimitere la estimarea analiştilor BCR, potrivit căreia nu mai puţin de 2,6% din creşterea de 4,4% a PIB înregistrată pe trimestrul al treilea din acest an faţă de acelaşi trimestru ala anului precedent ( trei cincimi) a provenit din creşterea spectaculoasă a producţiei agricole.

Totuşi, atunci când se foloseşte sintagma „an agricol bun”, referinţa este o producţie vegetală bună la hectar datorată condiţiilor climaterice favorabile. Ceea ce a fost cazul în 2011, dar, deja, se anunţă ca greu repetabil pentru 2012 ( vezi deja secetei care a întârziat semănatul din această toamnă).

Faptul că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune în traistă se vede din reducerea continuă a suprafeţelor cultivate şi din imposibilitatea de a asigura necesarul de apă pentru culturi în perioadele cu deficit de precipitaţii. Fenomene ce s-au păstrat şi acum, ca şi în anii anteriori.

Calitatea mai slabă a lucrărilor şi cantitatea insuficientă de substanţe folosite pentru creşterea producţiilor la hectar ar fi reclamat o alocare mai importantă de resurse financiare din partea statului. Mai ales că, pe zona privată, se păstrează dificultăţi majore de accesare a creditelor pentru agricultură, destul de puţin lucrative şi de riscante pentru bănci.

Cum pierdem poziţii favorabile

De exemplu, din punct de vedere al suprafeţei cultivate cu grâu, România s-a situat, în anul 2010, pe locul patru în rândul statelor UE cultivatoare de grâu. La producţie, însă, s-a clasat pe locul şapte, din cauza randamentului, care a reprezentat circa jumătate (51,2%) din randamentul mediu la nivelul UE.

Similar, la porumb, locul 1 devine locul 2 (după Franţa), la floarea-soarelui 1 devine 3 (tot după liderul Franţa, dar şi după Bulgaria !), la cartofi 3 devine 6 ( cu corolarul fluctuaţiilor majore pe indicele general al preţurilor de consum).

Toate acestea sunt semne că mai sunt multe investiţii de făcut, nu doar la procesele tehnologice şi soiurile folosite, dar şi la infrastructura de transport necesară pentru o colectare eficientă, la cea de păstrare şi condiţionare pentru a putea vinde la un preţ mai bun o producţie sporită ş.a.m.d.

(vezi şi: Agricultura românească versus agricultura UE. În ţara cu 64% teren arabil, 28% din populaţie aduce 6% din PIB)

Zootehnia – Cenuşăreasa agriculturii: Scăderi, scăderi, scăderi

Uitată îndeobşte atunci când se judecă un an agricol, zootehnia reprezintă cam 36% – 37% din valoarea producţiei agricole (50% ar fi vrut Ceauşescu, dar nu a reuşit, deşi se apropiase la un moment dat). Ori, aici nu sunt semne de creşteri spectaculoase, precum la producţia vegetală.

(vezi şi: De ce importă alimente ţara ţăranilor. Ungurii şi bulgarii ne dau lecţii la productivitatea agricolă. În timp ce ne vând produsele lor)

Până să ne vină datele pentru 2011, să ne uităm la cele deja prelucrate şi definitivate pentru 2010:

Greutatea animalelor şi păsărilor destinate sacrificării pentru consum a scăzut cu -9,6%, scăderile provenind de la bovine cu -22,3%, de la păsări cu -8,8%, de la porcine cu -5,5% şi de la

ovine şi caprine cu -3,8%.

Producţia totală de lapte a fost cu -12,9% mai mică.

La producţia de lână s-a înregistrat o scădere cu -8,5%. Producţia totală de ouă a scăzut cu -0,2%.

Confuzia între sectorul vegetal şi agricultura ca ramură de ansamblu a trecut în umbră aceste evoluţii din zootehnie. Pentru luna septembrie 2011, conform INS, în comparaţie cu aceeaşi lună a anului 2010, numărul animalelor şi al păsărilor sacrificate şi greutăţile lor în carcasă au crescut la porcine dar au scăzut la bovine, ovine şi caprine şi păsări.

Problema contabilă este că acordarea de subvenţii, pe lângă afectarea bugetului, mai şi reduce PIB, prin postul impozite colectate minus subvenţii plătite. Practic, ar trebui ca efectul de antrenare al industriei alimentare şi cel favorabil al asigurării hranei din surse interne plus, eventual, ceva export, să fie mai important şi să justifice banii alocaţi.

2012 – Garanţii mai „subţiri”

Teoretic, reducerea cu 230 de milioane de euro a bugetului Agriculturii nu ar trebui să constituie un impediment pentru continuarea proiectelor demarate.

Practic, s-ar fi putut, însă, dacă nu să se suplimenteze, măcar să se păstreze sumele alocate per total şi să crească numărul de proiecte care să aibă cofinanţarea asigurată.

Un rol important îl va juca şi reducerea sumelor aferente împrumuturilor acordate fondurilor de garantare naţionale. Acestea sunt necesare în vederea asigurării prin colateral a sumelor acordate beneficiarilor proiectelor cu finanţare din fonduri europene nerambursabile.

Chiar dacă banii nu sunt rambursabili, ei trebuie folosiţi strict în conformitate cu reglementările euroepene, sub sancţiunea pierderii gratuităţii şi a reevaluării alocărilor pentru ţara noastră, făcute prin politica de dezvoltare agricolă comunitară.

Din această perspectivă, creşte importanţa verificării draconice a respectării procedurilor şi aplicarea întocmai a legislaţiei europene, altminteri sumele alocate pentru garanţii riscă să se epuizeze rapid, sub efectul unor eventuale nereguli constatate.