Rectificarea negativă: Problemele de la încasări și cheltuieli

Premierul Victor Ponta a declarat la finele săptămânii trecute că rectificarea bugetară va fi una negativă, pentru că sunt bani mai puţini decât s-a estimat iniţial.

Primul minstru a indentificat drept sursă a problemelor impozitul pe profit, cu precădere ca urmare a reglementărilor de provizionare din sistemul bancar și ca urmare a proliferării procedurilor de insolvență, solicitate de firme pentru a amâna plata taxelor.

În primul caz, băncile pun bani deoparte și își diminuează astfel profiturile, pentru a acoperi eventualele neplăți din partea creditaților cu restanțe deja consemnate la rambursare. În cel de-al doilea, s-a constatat deja o rată foarte mică a utilizării procedurilor de insolvență pentru restructurarea cu succes a activității întreprinderilor cu datorii către furnizori și buget.

De remarcat faptul că la încasările pe partea de impozite indirecte, în principal TVA și accize, rezultatele au fost considerate drept corespunzătoare. Dacă ne uităm la ponderea deja consemnată pentru anul 2012 a principalelor impozite colectate de stat, se poate observa că impozitul pe profit nu joacă un rol atât de important pe cât s-ar putea crede în veniturile statului.

Contribuțiile de asigurări au evoluat în scădere din 2008 încoace iar veniturile nefiscale sunt și ele relativ reduse în comparație cu anii anteriori ( vezi tabelul ).Veniturile nefiscale sunt veniturile obținute de stat din exploatarea domeniilor statului (întreprinderi economice, terenuri etc.) în conformitate cu regulile liberei concurențe și din valorificarea bunurilor aparținând statului. În traducere, alte cauze ale rectificării negative sunt încasările prea mici din redevențe și faptul că nu ne-a reușit programul de privatizări.

De la aproape 14% din PIB în 2008, cele două tipuri de venituri la bugetul de stat, despre care nu s-a făcut vorbire în declarațiile reprezentanților Executivului, au coborât sub 12% anul trecut iar rezultatele pe 2013 se anunță a fi și mai slabe. Asta în condițiile în care nivelul încasărilor totale raportat la PIB este similar și chiar la un maxim local în 2012.

O privire asupra evoluției încasărilor pe primele 9 luni ale anului în perioada 2008 – 2013 (ca procentaj în PIB pentru o corectă comparabilitate) dezvăluie un trend crescător al încasărilor începând cu anul 2011. Situația din 2013 reeditează nivelul din 2009 și nu e departe de cel din 2008. Strict tehnic, problema este mai degrabă nu reducerea încasărilor, ci majorarea cheltuielilor în primele trei trimestre din acest an, după patru ani de reducere consecutivă a ponderii lor în PIB.

Aici avem preponderent explicația rectificării negative (reducerea sumelor alocate pe majoritatea ordonatorilor de credite, cu promisiuni de acordare a unor bani în plus pentru salariile profesorilor, pentru sănătate şi pentru însoţitorii persoanelor cu handicap). Promisiunile au fost făcute sub presiunea mișcărilor sindicale și a celor de stradă.

Desigur, combaterea mai fermă a evaziunii fiscale ar fi permis păstrarea nivelului deja planificat al cheltuielilor. Dar majorarea programată a acestora față de anul anterior, în contextul în care ne-am luat angajamentul de a continua restrângerea deficitului bugetului general consolidat și în care încercăm să reluăm o creștere economică robustă, este de natură să ne pună pe gânduri.

Nu în ultimul rând, așa cum subliniază și comunicatul Ministerului Finanțelor, România a încheiat primele nouă luni din acest an cu un buget primar echilibrat (+0,07% din PIB). Adică a cheltuit chiar ceva mai puțin decât a colectat.

Deficitul general deja consemnat (atenție, în creștere față de anul precedent) a fost cauzat exclusiv de obligațiile de plată aferente datoriilor contractate în anii anteriori.