Reciclatorul Europei: Țara plină de deșeuri importă deșeuri pentru industria reciclării. România procesează doar o cincime din deșeurile românești

Procesatorii de deșeuri reciclabile – o industrie cu o creștere spectaculoasă în ultimii ani – importă, legal, mari cantități, pentru că în România nu se colectează decât un milion de tone din cele 5 „produse” de toată țara.

„Cantitățile de deșeuri reciclabile importate anual sunt constante, cu tendințe de creștere. (…) În România, astăzi, se valorifică circa un milion de tone de materiale reciclabile. (…) Cantitatea totală generată de deșeuri reciclabile municipale plus cele industriale este de peste 5 milioane de tone”, estimează Constantin Damov, președintele Green Group, pentru CursDeGuvernare.

În schimb, importurile de deșeuri pentru reciclare variază între 10 și 20% din necesar la hârtie și ajunge până la 40% la plastic și aluminiu, și la 80% la PET-uri, potrivit expertului citat.

Milionul de tone care se reciclează valorifică o mare varietate de materiale: hârtie, fier, metale neferoase, plastice, sticlă, deșeuri electronice, anvelope, baterii, vehicule scoase din uz, uleiuri uzate, deșeuri de echipamente electrice și electronice.

O miză de cel puțin 7,5 miliarde de euro

„Valoarea recuperată prin reciclare este de circa 1,2 – 1,5 miliarde euro”, potrivit lui Constantin Damov.

Companiile de reciclare sunt dispuse să-și multiplice eforturile de investiții în capacități noi de reciclare – procesare. „Disponibilitatea de investiții este corelată cu tințele de țară privind reciclarea, dar și cu eficiența sistemelor de colectare”.

„Există un potențial de triplare a investițiilor existente, în următorii 5-6 ani”. Numai că „României îi lipsește un cadru legislativ care să penalizeze poluatorul și să încurajeze reciclarea, ca să se înregistreze o creștere relevantă a progreselor”, avertizează președintele Green Group.

Tot sistemul de reciclare a deșeurilor este subfinanțat pentru că „gunoiul este foarte ieftin și generatorii de deșeuri nici nu-și pun problema că ar putea să coste. (…) De aceea suntem departe de nivelul de reciclare: doar 10% față de 40%, cât este ținta europeană, spune Radu Merica, director general al RER Group.

Marile probleme întâmpinate în colectare au făcut ca Asociația Română pentru reciclare RoRec, o asociere a unsprezece fabricanți europeni de aparatură electrocasnică să nu reziste și să-și înceteze activitatea, cel puțin în unele centre din țară.

Capacitățile de reciclare ale României sunt la dispoziția altor țări: importăm 120.000 de tone de peturi

Capacitățile de reciclare din România „sunt azi la dispoziția altor țări: Marea Britanie, Germania, Polonia, Ungaria, Grecia și alte țări de unde noi achiziționăm PET și ridicăm nivelul de reciclare al țării care ne trimite PET-ul, nu al României”, spune Constantin Damov (foto).

 „România este cel mai mare reciclator european de PET. Avem o capacitate de circa 150 de mii de tone. La colectare suntem pe ultimele locuri. Dar noi am ajuns să importăm 80% din aceste materiale din Europa”.

Plasticul „nu este nimic altceva decât petrol în stare solidă. Petrol rafinat la care noi avem acces. (…) Ce obținem din el? Acea granulă care merge într-un nou ambalaj de PET, dar obținem și fibră sintetică de poliester pentru industria auto-motive și pentru industria de igienă. Suntem astăzi cel mai mare producător european de fibră sintetică de poliester din 100% reciclat”, spunea președintele Green Group, într-o conferință CursDeGuvernare din luna mai.

Cât despre cupru, acesta ar trebui să meargă „din nou în zona de rafinare. Din păcate în România zona de micro-metalurgie nu a fost dezvoltată”, spune Constantin Damov.

Compania are planuri de „creștere zonală (în Europa de Est), de creștere și modernizare a capacităților existente, de extindere a gamei de deșeuri procesate (ex. baterii, panouri fotovoltaice, ambalaje flexibile-folii și pungi)”.

Green Group are șapte fabrici de reciclare în România și 3.000 de angajați.

Progresele autorităților sunt timide și costisitoare

În afară de programele „rabla” (cu o finalitate îndoielnică – nu există date privind deșeurile reciclate și procesate în urma lor), progresele sunt firave.

Promisiunile sunt numeroase.

Ministerul Mediului a alocat 83,7 milioane de euro din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) pentru construcţia de centre integrate de colectare separată prin aport voluntar destinate aglomerărilor urbane, a anunţat ministrul de resort Barna Tanczos, săptămâna trecută.

„Finanţăm construirea a 15 astfel de centre, două pentru Bucureşti-Ilfov şi celelalte pentru marile oraşe din ţară şi sistemul va fi completat de peste 500 de centre de colectare pentru localităţi mai mici”, promite Barna Tanczos, citat de Agerpres.

„Pentru economia circulară există o strategie făcută de Departamentul pentru de dezvoltare durabilă și Ministerul Economiei urmează să fie un actor principal. (…) Avem un buget de două milioane de euro pentru proiecte pilot, care urmează să intre în dezbatere publică. Ele vor fi faza inițială în identificarea unlor proiecte de mare anvergură”, spunea ministrul Economiei Florin Spătaru, la conferința citată.

Există numeroase asociații de dezvoltare intercomunitară (ADI) pentru gestionarea deșeurilor organizate la nivelul autorităților locale. Și Bucureștiul și-a făcut una în acest an.

Informațiile privind rezultatele acestor asociații sunt greu de găsit. Ceea ce am găsit despre ADI Ilfov este bugetul pe 2022, în care din cheltuielile totale de 1,78 milioane de lei, 1,21 sunt de personal, iar celelalte pentru mărunțișuri, comisioane, onorarii și deplasări interne.

În scurta perioadă în care a fost șef al Gărzii de Mediu, activistul din domeniu Octavian Berceanu, a încercat să atace frontal, declarând și explicând cum de mafia deșeurilor este „foarte bine conectată la clasa politică.”

***