România are capacități însemnate de reciclare, însă companiile care activează în acest domeniu sunt nevoite să importe PET-uri, ridicând astfel țintele de reciclare ale statelor vecine, a declarat marți Constantin Damov, președintele Coaliției pentru Economie Circulară, în cadrul conferinței „Sistemul de garanție-returnare în România, de la concept la implementare”, organizată de cursdeguvernare.ro.
”România are un avantaj astăzi, având capacități însemnate de reciclare care azi sunt la dispoziția altor țări: Marea Britanie, Germania, Polonia, Ungaria, Grecia și alte țări de unde noi achiziționăm PET și ridicăm nivelul de reciclare al țării care ne trimite PET-ul, nu al României. Astăzi în România se colectează lunar 25%-30% din ce se pune pe piață – 140.000 de tone pe an. Aplicând sistemul depozit la o rată de 90%, cantitatea ar crește de trei ori. Vom ajunge la 10.000 de tone pe lună.”, a explicat Constantin Damov.
Președintele Coaliției pentru Economie Circulară a precizat că sistemul de garanție-depozit va reprezenta o gură de aer pentru reciclatori, dar și pentru industria prelucrătoare și pentru consumatori, în contextul în care municipiile au mari dificultăți în privința managementului deșeurilor.
Cele mai importante declarații făcute de Constantin Damov, președintele Coaliției pentru Economie Circulară și a Green Group:
- Continuăm să importăm, am și crescut importurilor, ceea ce nu este în direcția circularității.
- Ca și consumator, ca și cetățean român privesc la sistemul de garanție-depozit ca la un vaccin de entuziasm împotriva depresiei colectării din România.
- Ceva trebuia făcut pentru că România băltește la niște cifre peste care nu mai poate sări în ceea ce privește colectarea separată. Municipalitățile au demonstrat că nu pot face un lucru de calitate. Orașele din România nu au capitalul necesarul pentru investiții, nu au infrastructura și expertiza necesară.
- Tot ca cetățean văd acest sistem ca pe o inițiativă, nu o inovație. Nu creăm ceva noi, deci este un sistem confirmat, riscurile sunt minime. Cultura poate să frâneze sau să accelereze un sistem probat în alte țări.
- Pe de altă parte, noi avem și un răspuns al consumatorilor din România. IRSOP a făcut un sondaj de opinie în august și răspunsul consumatorul român a fost favorabil pentru sistem în proporție de 96%. Teama că avem un consumator român care s-ar speria pare că nu există.
- Acum, ca și circularitate. Sistemul depozit este un exercițiu de circularitate extrem de eficient. Consumatorul cumpără ceea ce își dorește, conținutul. Ambalajele rămân un material la dispoziția producătorilor. Nu se mai transformă în deșeu municipal, în invadator al spațiilor publice, rămân într-un sistem închis și rămâne acolo atâta timp cât are anumite calități și există soluții pentru reintegrarea sa pe piață. Producătorii devin consumatori de ambalaje. Piața de consum a ambalajelor este industria prelucrătoare. Iată cum economia circulară are sens și are un spațiu a ei. Nu mai implică autorități locale, decizie politică și așa mai departe.
- Aluminiu poate ajunge la un preț de 1.000 de euro pe tonă.
- Prin implementarea sistemului am putea atinge două ținte, una de management a deșeurilor, dar și una de reciclare, industria să-și asigure acel minim de conținut reciclat.
- Un alt impact este reducerea amprentei de dioxid de carbon. Dacă în cazul Scoției la 2 miliarde de ambalaje vorbim de reducerea amprentei cu 160.000 de tone de dioxid de carbon, în cazul României, la 6 miliarde de recipiente înseamnă peste 400 de mii de tone reducere de amprentă.
- Din poziția de reciclator, vom deveni un serviciul pentru producători. România are un avantaj astăzi, având capacități însemnate de reciclare care azi sunt la dispoziția altor țări: Marea Britanie, Germania, Polonia, Ungaria, Grecia și alte țări de unde noi achiziționăm PET și ridicăm nivelul de reciclare al țării care ne trimite PET-ul, nu al României.
- Astăzi în România se colectează lunar 25%-30% din ce se pune pe piață – 140.000 de tone pe an. Aplicând sistemul depozit la o rată de 90%, cantitatea ar crește de trei ori. Vom ajunge la 10.000 de tone pe lună.
- De asemenea, ne dorim o piață în care accesul la resursă să nu fie limitat. Cel care va administra sistemul va deveni proprietarul materialului. Este important pentru noi ca acel material să intre pe piață în condiții de acces liber. Noi reciclatorii am vrea să fim tratați egal.
- Avem de o parte costurile de colectare care reprezintă costul cel mai mare în sistemul depozit.
- O sticlă albastră sau una neagră este mai greu de reciclat. De asemenea, ne-am dori să nu mai fie atâtea compozite înăuntru pentru a fi mai ușor de reciclat. Industria de reciclare trebuie să investească în ultimele tehnologii pentru a obține acea calitate food grade pentru materialul reciclat.
(Conferința a fost transmisă live și poate fi urmărită AICI)
***
