Unii dintre răniții din incendiul de la Club Colectiv au fost infectați cu germeni rezistenți, în două dintre spitalele unde au fost internați fiind depistate suprafețe cu încărcătură microbiană, iar izolarea acestor pacienți în saloane ATI speciale nu a fost posibilă decât în 6 din 11 spitale, și patru spitale nu au laboratoare proprii.
Acestea sunt câteva din concluziile ce apar în Raportul de evaluare întocmit de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) și Direcția de Sănătate Publică București (DSPB), la cererea Ministerului de Sănătate.
Constatări
- există un grad redus de raportare a infecțiilor nosocomiale pentru luna noiembrie. Incidența infecțiilor raportate în luna noiembrie variază între 0-0,8%, cu excepția Spitalului Clinic de Urgență Chirugie Plastică, Reparatorie și Arsuri unde este de 2,8%
- În două dintre spitale au fost identificate suprafețe cu prezență microbiană: Spitalul Clinic de Urgență Chirugie Plastică, Reparatorie și Arsuri – Klebsiella pneumoniae și de Staphylococcus aureus, Spitalul Clinic de Urgență “Sfantul Pantelimon” – Enterobacter aerogenes și Staphylococcus aureus
- probele microbiologice au relevat cazuri cu colonizare sau infecție cu germeni multirezistenți implicați frecvent în infecții nosocomiale, singuri sau asociați la răniții din Club Colectiv
- infecțiile nosocomiale au fost prezente la unii dintre pacienții din incendiu. În majoritatea cazurilor, tratamentul adecvat al infecțiilor nosocomiale a determinat o evoluție favorabilă. Cele mai multe decese au fost înregistrate în cazul pacienților cu leziuni pulmonare grave care cresc riscul de mortalitate de 8 – 10 ori.
Situația din cele 11 spitale unde au fost internați răniții din incendiul de la Colectiv:
- izolarea pacienților în secții de ATI special dedicate pacienților – victime ale accidentului din clubul Colectiv a fost posibilă in 6 spitale, nu însă în fiecare caz cu gruparea în același salon a pacienților infectați sau colonizați cu aceeași bacterie cu risc epidemiologic
- diagnosticul microbiologic poate fi asigurat 24 de ore din 24 la 8 dintre spitale; patru dintre spitalele evaluate nu au laborator propriu, acesta fiind externalizat
- metodele de determinare a rezistenței bacteriene la antibiotice și normele de interpretare ale acestei rezistențe sunt variabile și uneori neactualizate
- dintre cele 11 spitale, un număr de șapte au putut asigura personal medical și auxiliar special dedicat pacienților arși, fără a putea asigura personal separat pentru fiecare grup de pacienți colonizați sau infectați cu un anumit microorganism cu risc epidemiologic; insuficiența personalului a fost principalul motiv invocat pentru această situație
- toate spitalele au beneficiat de cantitățile necesare și suficiente de dezinfectanți pentru a asigura dezinfecția suprafețelor.
Concluzii
- 1.Nu toate spitalele au capacitatea de a realiza autocontrolul privind circulația germenilor în spital
- 2. Dotarea actuală a unor laboratoare și/sau externalizarea lor nu permite în fiecare spital o activitate eficientă de control al infecțiilor (în special diagnosticul etiologic al infecțiilor și identificarea colonizărilor cu germeni cu risc epidemiologic major) sau de monitorizare a terapiei antibiotice.
- 3. Nu există o abordare unitară, bazată pe protocoale în câteva activități sensibile: screeningul, izolarea pacienților, curațenia/dezinfecția în funcție de zona de risc. Deși exista o multitudine de protocoale, acestea nu sunt uneori cunoscute sau respectate, complianța personalului fiind scăzută, ceea ce atestă o nevoie de instruire temeinică, în funcție de specificul unității sanitare și axată pe problemele majore ale momentului, de exemplu antibioticoterapie și rezistență microbiană, consum de antibiotice, identificarea numărului real de infecții nosocomiale din unitate.
- 4. Serviciul de Prevenire și Control al infecțiilor nosocomiale din cadrul spitalelor are capacitate variabilă de a implementa recomandările pe care le face, de multe ori considerentele de natură economică fiind invocate de management ca obstacole
- 5. Lipsește din spitale personalul specializat necesar controlului și prevenirii infecțiilor nosocomiale sau este insuficient (medic microbiolog, medic epidemiolog, medic infecționist), iar personalul de îngrijire dedicat (pentru 1-2 pacienți critici) este mai mult decât insuficient ceea ce determină ca riscul de infecție să crească.
