Incidența cazurilor de cancer din România se află sub media UE, însă mortalitatea provocată de această boală este peste media Uniunii și se află în creștere pentru șase tipuri de cancer, conform Raportului realizat de Comisia Europeană împreună cu OECD, document ce conține profilurile de țară pe acest subiect.
Mortalitatea ridicată poate reflecta lipsa de performanță a programelor de screening și depistare precoce, menționează documentul. Cele două cauze ar putea fi responsabile însă și de incidența redusă a cazurilor de cancer, care ar putea masca o subdeclarare, mai ales în zonele rurale din România, cu acces foarte limitat la servicii medicale.
19% din decese sunt provocate de cancer
Cancerul este a doua cauză principală de deces în România, după bolile cardiovasculare, reprezentând 19% din totalul deceselor. În anul 2019, 50.324 de persoane au murit prin cancer în România.
Cele mai multe victime sunt provocate de cancerul pulmonar, cancerul colorectal și cancerul de prostată – în rândul bărbaților -, respectiv cancerul de sân, cancerul pulmonar, cancerul colorectal și cancerul de col
uterin, în rândul femeilor. În ultimul deceniu până în 2020, anul care face obiectul Raportului, se observă o ușoară creștere a mortalității pentru șase dintre primele zece tipuri de cancer.
Cauzele mortalității ridicate
- Depistarea precoce. În momentul de față nu există programe de screening la nivel național sau măcar regional, ci doar programe-pilot de screening pentru cancerul colorectal, cancerul de sân și cancerul de col uterin. Nu există suficient personal pentru screening și nu se poate asigura continuitate acestor servicii medicale, menționează documentul. de asemenea, o provocare este și îndeplinirea standardelor de calitate ale programelor de screening. În 2019, sub 30 % dintre femeile din România declarau că au făcut un test Babeș-Papanicolau în ultimii trei ani, ceea ce reprezintă jumătat din media UE. Analiza constată o diferență notabilă între ratele de participare la screening, în funcție de educație, venituri și mediul de rezidență. De exemplu, rata de participare la screeningul pentru cancerul de col uterin, calculată pe baza datelor autodeclarate, a fost de 3,3 ori mai mare în rândul femeilor cu venituri mari (43 %), decât în rândul celor cu venituri mici (13 %), de 4,6 ori mai mare în rândul femeilor cu nivel ridicat de educație (51 %) decât în rândul celor cu nivel scăzut de educație (11 %) și de 2,3 ori mai mare în rândul femeilor care locuiesc în zone urbane (31 %) decât în rândul celor care locuiesc în zone rurale (13 %).
- 2. Performanța îngrijirii pacienților oncologici. Îngrijirea și tratamentul sunt gratuite pentru toți pacienții oncologici. Se mențin însă bariere financiare și bariere de acces – cu precădere în ceea ce privește serviciile de diagnosticare precoce și serviciile ambulatorii, în special pentru anumite grupuri vulnerabile. De asemenea, accesul la terapii noi este mai lent în România decât în UE, iar deficitul de resurse umane induce o presiune suplimentară asupra furnizării la timp a serviciilor de îngrijire. În 2019, capacitatea de diagnostic din România era de 1,8 aparate de tomografie computerizată (CT) la 100 000 de locuitori (față de o medie de 2,4 la 100 000 în UE) și de 1,1 unități de rezonanță magnetică nucleară (RMN) la 100 000 de locuitori (față de o medie de 1,6 la 100 000 în UE), fiind inegal distribuită în țară. De asemenea, chiar dacă numărul de oncologi a crescut de la 683 în 2017 la 964 în 2021, iar cel al radioterapeuților de la 239 la 366, aceștia sunt insuficienți. Cel mai mare deficit se observă în cazul personalului tehnic specializat, precum fizicienii medicali și tehnicienii de radiologie, care sunt greu de recrutat și de menținut în sistemul public din cauza salariilor neatractive în comparație cu cele ale personalului medical.
- 3. Factorii de risc și politicile de prevenție România se află în urma altor țări din UE în ceea ce privește majoritatea factorilor de risc ai cancerului, indicând necesitatea unor eforturi suplimentare de prevenție. Ratele fumatului au scăzut, apropiindu-se de media UE, dar inegalitățile de gen și sociale sunt pronunțate.
****