Centrul Român de Politici Europene (CRPE) a lansat raportul ”Cum putem să evităm capcana grecească în următorii 10 ani?Reflecții pemarginea politicilor fiscal-bugetare ale României în context european”, document ce analizează oportunitatea noilor politici de ralaxare fiscală promovate de guvern şi de Parlament.
Autorul acestui raport, consultantul internațional în management public și planificare strategică Victor Giosan, cu o experiență de peste 22 de ani în politică și administrație centrală, consideră că politicile de stimulare fiscală suplimentară într-o nouă perioadă de creștere devin riscante.
Victor Giosan mai demonstrează şi faptul că, dacă România ar fi ţinut cont în perioada 2006-2008 de principiile Pactului de stabilitate fiscală la care a aderat am fi fost mult mai bine pregătiți pentru recesiunea din 2009, iar măsurile draconice din 2010 ar fi fost mult mai blânde.
În situația României de azi și cunoscând această istorie recentă, analiza CRPE stabileşte că angajamentele pe care România și le-a luat față de Uniunea Europeană– faimoasele MTO-uri- sunt menite tocmai să preîntâmpine greșelile făcute anterior iar abandonarea acestora ar putea aduce prejudicii creșterii economice.
Esenţa problemei: proasta guvernare
Potrivit analizei lui Victor Giosan, ce am câștiga pe termen scurt din relaxarea fiscală am pierde pe termen mediu. Cu o scădere a veniturilor bugetare bruscă, intrarea în zona de deficit excesiv se va produce aproape cu certitudine în 2016.
În condițiile în care nu va exista nici un acord cu creditorii internaționali, cheltuielile de refinanțare ale României vor deveni nesustenabile și orice guvern va trebui să treacă la creșteri de impozite sau la reduceri bruște ale cheltuielilor.
Raportul analizează, din perspectiva determinismelor macroeconomice, legăturile dintre diversele reduceri de impozite operate în noul Cod Fiscal și presupusele lor beneficii (ex. creșterea colectării la bugetul de stat) și demonstrează că de fapt acestea sunt de multe ori speculații populiste într-un an premergător alegerilor, fără o bază științifică.
România are nevoie de un spațiul fiscal suplimentar de 4%-5% pentru a realiza reformele structurale în educație, sănătate, administrație și management public, care vor necesita costuri suplimentare
Nu nivelul impozitelor, consideră autorul, este ceea ce reclamă investitorii, ci proasta guvernare, risipa și lipsa de reforme structurale în economie.
“România trebuie să treacă o graniță a productivității, iar pentru asta are nevoie de cheltuieli pentru educație, sănătate, infrastructură. Raportul CRPE răspunde astfel și argumentelor dur liberale (libertariene) care susțin tăierile bruște și masive de taxe ca pe un scop în sine – a înfometa bugetul pentru că oricum se cheltuie prost banii de către stat e o rețetă certă pentru rămânerea în subdezvoltare”, este una dintre concluziile raportului CRPE.
Raportul conchide că politicile discreționar-ciclice, care aduc avantaje pe termen foarte scurt și mai ales din perspectivă electorală, trebuie să cedeze întâietatea politicilor de schimbări structurale (a face lucrurile altfel, a modifica instituții, funcționarea lor, a schimba cultura organizațională, a profesionaliza și stabiliza pe termen mediu și lung fundamentarea și implementarea politicilor publice) și să fie clar subordonate acestora.
Direcţia corectă
Analiza CRPE pune accent pe soluţia de creștere a PIB potențial– trecerea pe o nouă frontieră a producției prin imbunătățiri atat cantitative, cat și calitative ale factorilor de producție: capitalul și munca.
Pentru a stimula creșterea economică durabilă (deci pentru a crește PIB potențial) combinația cea mai eficientă este:
- Cheltuieli proporțional mai mari pentru educație (aici putem include sectorul de cercetare), sănătate, investiții (aici putem include dezvoltarea tehnologică)
- Cheltuieli proporțional mai mici pentru pensii – cu alte cuvinte ținerea sub control a ponderii acestora in PIB, și reducerea subvențiilor
- Un nivel relativ redus al impozitelor pe muncă și profit
- Un nivel relativ mai ridicat pentru TVA
Iar principalii factori ce influențează creșterea economică pe termen lung sunt:
- Nivelul educației
- Speranța de viață
- O rată de creștere a populației
- Un consum scăzut al administrației publice
- O funcționare cat mai eficientă a statului de drept
- O inflație scăzută
- O imbunătățire a competitivității
Principiile Pactului de stabilitate
Ca parte a pactului de stabilitate fiscală, Uniunea Europeană vizează ca statele membre să ia măsuri contrare ciclului economic în care se află: în perioadele de creștere sau boom să strângă baierele pungii și să scadă deficitul bugetar, iar în perioadele de recesiune să pună lemne pe foc, stimulând economia.
În acest scop, UE a construit un sistem de analiză a indicatorilor macroeconomici (numit Cyclically-Adjusted Budget Balance – CAB – soldul bugetului ajustat ciclic), care să permită ajustarea politicii bugetare funcție de ciclul în care se află economia unui stat membru. Sistemul este construit astfel încât să prevină apariția unei succesiuni de cicluri creștere-recesiune (pro-ciclice), afectând dezvoltarea solidă, pe termen lung, a economiilor.
Cu alte cuvinte, UE încearcă să evite greșelile trecute – ”să pui paie pe un foc care duduie, după care să pui apă pe un foc care abia pâlpâie” și să treacă la o logică preventivă: ”să pui puțină apă pe focul care duduie, după care să pui paie pe focul care pâlpâie”.
CAB se bazează pe filozofia macroeconomică a lui Keynes, care, în esență, susținea că stimularea prin deficite bugetare a unei economii poate fi utilizată cu efectele dorite doar pe termen scurt și numai în caz de recesiune, supra-stimularea prin deficite excesive de-a lungul unor decenii generând criza economică mondială de la sfârșitul anilor 2000.
Descăecaţi AICI raportul CRPE
Raportul CRPE prezintă în detaliu acest sistem de analiză, îl aplică României în contextul dezbaterii privind relaxarea fiscală și vine cu o serie de propuneri de politici publice, din perspectiva lecțiilor învățate – atât din experiența crizei economice prin care am trecut, cât și din cea recentă a Greciei.
