Copiii din Europa încep studiul limbilor străine la vârste din ce în ce mai fragede, cei mai mulți între 6 și 9 ani, releavă un studiu publicat de Comisia Europeană.
În ultimii 15 ani, majoritatea țărilor au redus vârsta de începere a studiului obligatoriu al limbilor străine, iar unele au inclus limbile străine în programa preșcolară. De exemplu, comunitatea germanofonă din Belgia oferă copiilor lecții de limbi străine de la vârsta de 3 ani.
Raportul intitulat “Key Data on Teaching Languages at School in Europe2012″ (Date de referință privind predarea limbilor în școlile din Europa 2012) confirmă faptul că engleza este, categoric, cea mai predată limbă străină în aproape toate țările europene, urmată de departe de franceză, spaniolă, germană și rusă.
„Diversitatea lingvistică și culturală este unul dintre atuurile majore ale Uniunii Europene”, a declarat Androulla Vassiliou, comisarul pentru educație, cultură, multilingvism și tineret. „Învățarea limbilor facilitează comunicarea între țări și popoare și încurajează mobilitatea transfrontalieră și integrarea migranților. Mă bucur să constat că până și cei mai tineri dintre cetățenii noștri au parte de bucuria de a descoperi limbile străine”,a spus el.
Engleza, cea mai predată limbă străină
Raportul subliniază că un număr tot mai mare de elevi studiază acum două limbi, timp de cel puțin un an în cadrul învățământului obligatoriu. În medie, în anul școlar 2009/2010, 60,8% dintre elevii de gimnaziu învățau două sau mai multe limbi străine, ceea ce înseamnă o creștere de 14,1% față de anul școlar 2004/2005. În aceeași perioadă, proporția elevilor de școală primară care nu învățau o limbă străină a scăzut de la 32,5% la 21,8%.
Engleza este cea mai predată limbă străină în aproape toate cele 32 de țări incluse în studiu (cele 27 de state membre, Croația, Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Turcia), tendință care s-a accentuat considerabil din 2004/05.
În gimnaziu și la în cadrul învățământului liceal general, procentajul studenților care învață engleza depășește 90%. Doar o mică parte dintre elevi (0-5%, în funcție de fiecare țară) învață alte limbi decât engleza, franceza, spaniola, germana și rusa.
Raportul confirmă, între altele, o constatare destul de surprinzătoare, și anume că puține sunt țările care le impun profesorilor de limbi străine, în perioada de stagiu, să petreacă o perioadă de timp în străinătate pentru imersiune lingvistică. Numai 53,8% dintre profesorii de limbi străine care au participat la studiul european recent publicat cu privire la competențele lingvistice (IP/12/679) afirmă că au studiat mai mult de o lună într-o țară în care se vorbește limba pe care o predau.
Această cifră medie ascunde însă o mare varietate de situații: în timp ce 79,7% dintre profesorii spanioli au studiat mai mult de o lună limba aleasă într‑o țară în care aceasta se vorbește, numai 11% dintre profesorii din Estonia au avut o experiență similară. Pornind de la aceste constatări, se pune întrebarea dacă expunerea viitorilor profesori la limba pe care o predau, în țara unde aceasta se vorbește, ar trebui să fie considerată un criteriu al calității în formarea profesorilor.
