RAFO ajunge la fier vechi: ”Cazul școală” al delapidării unei industrii care produce astăzi, României, un deficit comercial de 7,5 miliarde de euro pe an

Unul dintre ultimele foste simboluri ale economiei românești- RAFO- fostă „vacă de muls” a PSD, ajunge la fier vechi, aducând astfel un ultim beneficiu în contul lui Iakov Goldovskyi, patronul rus al companiei austriece acționar majoritar la RAFO Onești. Compania făcea parte din fosta platformă petrochimică Borzești. În anul dezmembrării companiei, deficitul comercial al petrochimiei românești a ajuns la 7,5 miliarde de euro.

Decizia formală

„Datorită situaţiei financiare a RAFO, îl împuternicesc pe directorul general RAFO SA să înceapă procedura de desfacere (vânzare) a activelor şi utilajelor aferente ale companiei”, arată un comunicat al acționarului majoritar transmis marţi, 3 ianuarie 2015, Bursei de Valori Bucureşti.

Sumele obţinute din vânzarea instalaţiilor RAFO vor fi folosite pentru finanţarea activităţii curente, plata obligaţiilor de mediu şi întreţinea infrastructurii existente în vederea dezvoltării pe terenurile rafinăriei a unei platforme industriale pentru implementarea unor proiecte tehnice.

„Preţul de vânzare a activelor şi a utilajelor se va stabili în baza preţurilor utilajelor pe piaţa second hand (utilaje folosite), dar nu poate fi mai mic decât preţul fierului vechi pe piaţa locală românească în ziua semnării contractelor de vânzare/cumpărare a utilajelor”, precizează comunicatul.

Actualul acționar majoritar, care a luat decizia demembrării – Petrochemical Holding, proprietatea fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy – este ultimul dintr-un șir de entități persoane fizice și juridice, care au jucat un rol esențial – ca actori sau finanțatori – în politica primilor 15 ani de după revoluție.

Istorie recentă

Platforma industrială de la Borzești  a făcut parte din primele două planuri anuale promovate pentru anii 1949-1950 de către puterea comunistă, imediat după naționalizarea de la 11 iunie 1948.
Aceste programe includeau: Centrala Electrică de Termoficare (actualul CET Borzești), Rafinăria (actuala RAFO Onești), Uzina de cauciuc Sintetic (actualul Carom) și Uzina Chimică (actualul Chimcomplex).

În viziunea politică a vremii, aceste întreprinderi trebuia să contribuie la dezvoltarea industrială a țării, prin punerea în valoare a resurselor naturale din zonă: țiței (de pe platforma Moinești), sare (de la minele Tg. Ocna), cărbune (de ma minele Comănești). Primele puneri în funcțiune au fost în 1956, cu unele capacități de rafinare și de prelucrare a sării.
Rafinăria Onești a fost construită în perioada 1956-1966. În cadrul Uzinei Chimice (Chimcomplex), primele instalații au intrat în funcțiune în anul 1960, iar la Uzina de Cauciuc Sintetic (Carom), prima fabrică, de fenol, a fost dată în funcțiune în 1961.

De menționat că, la vremea respectivă, dar și până în decembrie 1989, reprezentau cele mai mari capacități de producție în domeniu din țară. Aceste unități aveau autonomie de funcționare, deși erau interconectate prin dependența reciprocă de utilitățile energetice. Acestea au fost integrate în sistem în vara anului 1968, prin crearea Grupului Industrial de Petrochimie (GIP) Borzești, transformat în anii 1970 în Centrală Industrială, care coordona activitatea platformelor industriale de profil din țară, între care cele de la Pitești, Turnu-Măgurele etc.

În paralel, au fost create unități de deservire a acestor întreprinderi, în construcții-montaj și reparații în petrochimie, instalații și automatizări, transporturi ale produselor albe (carburanți), alte servicii tehnologice. Datorită acestor investiții, aportul județului Bacău la producția țării în anul 1973 era foarte mare: energie electrică (11 la sută), combustibil (10,2 la sută), chimie (6,8 la sută). În ansamblul economiei județului, Platforma de la Borzești participa cu mai mult de două treimi din producția totală a județului Bacău.

Pe platformă lucrau, în decembrie 1989, aproximativ 16.000 de oameni. Astăzi mai sunt 850 de angajați.

Începutul sfârșitului

RAFO a primit independență juridică în 1991, fiind privatizată în anul 2001 prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de Corneliu Iacubov) și Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari.

În toți cei 10 ani, RAFO a avut soarta majorității companiilor de stat românești: a fost delapidată sub diverse forme de o rețea politico-economică ce s-a bucurat de sprijinul liderului PSD Viorel Hrebenciuc.

Compania Canyon Servicos este împarțită între firmele Merrydown și Meadowside Management, cu sediul în Insula Nevis (paradis fiscal) și sunt conduse de Jorge Rivera și Carlos Apodaca, doi avocați care au reprezentat inclusiv interesele lui Viorel Hrebenciuc.

Ulterior, participaţia celor două firme la RAFO a ajuns 94,5%.

Imperial Oil Bacău, aparţinând lui Corneliu Iacobov, şi Canyon Servicos s-au angajat, la privatizarea rafinăriei, să efectueze, într-un interval de cinci ani, investiţii de 80 de milioane de dolari şi să îşi asume toate datoriile comerciale ale societăţii, de aproximativ 200 milioane de dolari.

Imperial Oil era, la acea dată, acţionarul majoritar la Rafinăriei Dărmăneşti, iar Canyon Servicos era o companie axată în principal pe investiţii de capital, având acţionari din Portugalia şi Elveţia.

Şeful APAS de la acea vreme, Ovidiu Muşetescu, declara în 2002 că este mândru de privatizarea RAFO.

Firma britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorțiu pachetul majoritar în anul 2003. Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziționat Balkan Petroleum în noiembrie 2006, devenind acționarul majoritar.

RAFO Onești a intrat în procedură de reorganizare judiciară în aprilie 2004, fiind cel mai mare datornic la buget. La acel moment, fostul deputat PSD Gabriel Bivolaru dicta politica economică a RAFO Onești.

La sfârșitul anului 2004, guvernul Năstase a aprobat ștergerea datoriilor, convertindu-le în acțiuni, lucru care l-a determinat pe fostul președinte Traian Băsescu să atribuie companiei supranumele „JAFO”.

În iulie 2005, compania Calder A a preluat pachetul majoritar de acțiuni la RAFO. În spatele Calder A se afla fondul PMG-Privatstiftung, condus de omul de afaceri rus Yakov Goldovsky.

Patrimoniul și toate bunurile rafinariei RAFO Onesti, care pe hârtie aparțin rușilor de la Calder-A International, au rămas, de fapt, sub controlul fraților Iancu și al lui Ovidiu Tender, fiind gajate în favoarea unor firme ale acestora.
În mai 2007, RAFO Onești a preluat Rafinăria Dărmănești, ca punct de lucru.

Activitatea rafinăriei a fost oprită în 2008 pentru efectuarea unor investiţii de modernizare estimate să dureze doi ani. Rafinăria nu a mai fost repornită de atunci.

Rafinăria a fost cumpărată, în anul 2009, de Petrochemical holding – proprietatea fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy care a deținut colosul petrochimic Sibur până la venirea la putere a lui Vladimir Putin. Ulterior, Iakov Goldovskyi a fost arestat pentru șapte luni, a fost eliberat, a părăsit Rusia și a înființat Petrochmeical holding în Austria.

RAFO, unul dintre cele mai lungi procese din istoria justiției române

Tribunalul Bucureşti i-a condamnat, în decembrie 2014, pe Ovidiu Tender, la 11 ani şi patru luni de închisoare, şi pe Marian Iancu, la 13 ani şi opt luni de închisoare, în dosarul Carom, în care sunt acuzaţi de înşelăciune şi spălare de bani. Decizia nu este definitivă.

Dosarul RAFO-Carom este unul dintre cele mai lungi procese din istoria justiției din România. În acest dosar, Ovidiu Tender şi Marian Iancu au fost trimişi în judecată în august 2006, rechizitoriul fiind întocmit de fosta şefă a DIICOT, Alina Bica, astăzi trimisă în judecată, în stare de arest, în dosarul despăgubirilor de la ANRP.

Instanţa i-a condamnat la închisoare pentru prejudicierea RAFO, în 2012, și pe Corneliu Iacobov (7 ani) şi Toader Găurean (6 ani).

O ultimă mențiune :

Marți, la anunțul deciziei de dezmembrare a rafinăriei, acțiunile acesteia au crescut cu 12,5%.