Oprirea brusca cu care se confrunta economia mondiala necesita o implicare masiva a guvernelor prin politici fiscale. Socul aparut, atat pe parte de cerere, cat si pe parte de oferta, face ca doar realocarea unor resurse bugetare sa nu fie suficienta. O serie de cheltuieli neplanficate sunt deja sau vor fi antamate. Veniturile bugetare vor fi afectate si ele de facilitatile fiscale acordate mediului de afaceri. In final, totul va duce la o crestere substantiala a deficitelor bugetare.
Faptul ca UE a renuntat temporar la aplicarea limitelor de deficit impuse de Pactul de stabilitate si crestere arata miza pe care o au in momentul de fata interventiile in forta ale guvernelor pentru a impiedica griparea totala a economiilor. Iar Romania nu poate fi o exceptie.
Alocarea de resurse bugetare in directia sprijinirii populatiei si economiei au inceput deja sa fie realizate si, cu siguranta, vor continua, ajungand conform estimarilor oficale pana la 3% din PIB. Avem insa o problema.
Deficitul bugetar al Romania era deja cel mai mare din UE, depasind 4%, inca de dinainte de izbucnirea coronavirusului. Politicile populiste precedente, facute pe ipoteza fundamentata prin “nu vine dom’le nicio criza, nu mai exagerati atat”, ne fac acum extrem de vulnerabili dintr-o perspectiva bugetara.
Iar vestea proasta este ca nici agentiile de rating si nici investitorii nu tin cont de justificarile perfect rationale pentru care deficitul bugetar va ajunge in noile conditii la valori apropiate de 5%. Cu cat deficitul oricarei tari va atinge cote din ce mai ridicate, profilul ei de risc va creste. Iar faptul ca UE permite deficite de peste 3% este irelevant pentru agentiile de rating. Ele vor fi obligate sa reflecte noul profil de risc al tarilor in rating-urile pe care le dau.
In acest sens, un articol recent din WSJ remarca riscul major cu care se confrunta companiile americane cu rating BBB-, adica la limita inferioara a investment grade (recomandat investitiilor), de a fi depunctate si a ateriza in categoria “junk”. Exact acesta este si riscul pentru Romania.
Rating-ul Romaniei de la S&P este tot BBB-, iar de la Moody’s Baa3, amandoua la limita inferioara a investment grade. Mai mult, in cazul S&P perspectiva este negativa, ceea ce sugereaza ca, in cazul lipsei unor corectii de politici economice, scaderea de rating e asigurata. Iar corectii pozitive nu au cum sa apara, ci doar negative si in valori mari, avand in vedere masurile exceptionale pe care guvernul e nevoit sa le ia.
Daca m-ati fi intrebat inainte epidemie, v-as fi raspuns ca o continuare a implementarii cresterii pensiilor cu 40% ne va duce cu certitudine catre o scadere de rating si intrarea in categoria junk. Astazi, spun ca toate masurile fiscale destinate salvarii economiei, dar producatoare de deficite neplanificate, ne vor duce, cel mai probabil, la o retrogradare. Si atentionez asupra acestei situatii nu pentru ca am avea de ales, dar pentru a sti ce ne asteapta.
O retrogadare in categoia „junk” va duce la cresterea costurilor de finantare pentru Romania din cauza profilului de risc mai ridicat si a scaderii numarului de investitori institutionali care ar putea achizitiona obligatiuni cu un astfel de rating. In aceste conditii, presiunea pe buget s-ar amplifica si mai mult, cheltuielile cu dobanzile in crestere contribuind si ele la un deficit bugetar care probabil va ajunge in zona 5-6%.
(Citiți și: ””Istoria nu iartă proștii”. Am intrat în deceniul decisiv. CRONICILE Curs de Guvernare ”)
Va fi contextul care va obliga guvernul Romaniei sa se intoarca la FMI si la UE, asa cum a facut-o in 2008. O astfel de cofinantare ar furniza surse de finantare la un pret rezonabil pentru deficitul bugetar si va da un plus de credibilitate Romaniei.
Nu mai putin important, FMI va reprezenta din nou tapul ispasitor pentru masuri economice care vor pune capat iluziilor populiste hranite in ultimii ani. In locul asumarii costurilor politice pentru decizii de corectie, care altminteri au perfect sens economic, precum amanarea cresterii pensiilor, micsorarea aparatului birocratic si scaderea cheltuielilor cu salariile in sectorul public, cei de la guvernare, indiferent de culoare politica, vor putea clama ca astfel de decizii sunt luate sub presiunea venita de la FMI.
In concluzie, drumul revenirii Romaniei din socul economic cu care se confrunta va atrage cel mai probabil scaderea rating-ului de tara inainte de sfarsitul lui 2020 si solicitarea ajutorului FMI dupa alegerile generale. Excesele trecutului ne vor bantui in viitorul apropiat.
***
Radu Crăciun este președinte și director general al BCR Pensii
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Viziunea autorului in registrul „modelului economic bugetar” PASIV este corecta si pedalind pe astfel de mecanisme situtia economica pos-tcriza va fi dezastruoasa,deoarece FMI NU are PROIECTE DE TARA care sa conduca la reconstructia industrialka a tarii!
In cadrul unui alt model economic, PRO-ACTIV, construit de un proiect de tara (operational si existent) cu obiectivul reindustrializarii,sprijinul UE si FMI se va transforma in noi active industriale si locuri de munca.
Pe linga dezastrul umanitar inerent unei pandemii, pentru Romania va exista avantajul intoarcerii a unei mase de emigranti economici datorita crizei,care numai dupa un an sau doi vor mai avea in Vest oportunitatile de angajare din anii trecuti.
Astfel criza lipsei fortei de munca va dispare.
De asemenea,invatatura de minte a UE de a nu mai localiza totul in zone indepartate,va conduce la localizarea industriala in Est,de care Romania va profita din plin, gratie proiectului de tara in discutie.Aflata la ananghie economica si financiara,Romania poate ca va trata altfel ca pina acum propunerile de evaluare si promovare a unui proiect de tara, pe care presedintele Romaniai si al PNLiberal le-au refuzat fara motivare pina acum.
Aceste refuzuri fac ca Romania se se prezinte total nepregatita pentru situatia de criza de acum.