Nu imi amintesc sa fi vazut in cei peste 25 de ani de cand activez in zona pietelor financiare o frenezie atat de mare printre investitorii de toate categoriile, precum cea adusa de listarea Hidroelectrica.
Motivele sunt evidente. In primul rand, este prima listare de anvergura de la listarea Electrica acum 9 ani. Este o companie profitabila si platitoare a unor dividende generoase. Are marea calitate de a produce “energie verde”, ceea ce o califica ca o candidata pentru toate protofoliile care aspira la eticheta de “sustenabil”.
In sfarsit, marimea listarii aduce si promisiunea unei lichiditati bune la bursa, ceea ce ar trebui sa garanteze usurinta executarii ordinelor de cumparare si vanzare indiferent de marime. Sigur ca exista si riscuri. Cele mai importante sunt cele caracteristice companiilor de stat din Romania.
In primul rand, este vorba de volatilitatea calitatii guvernantei corporatiste. Cu alte cuvinte, faptul ca, daca astazi aceasta este in regula, nu reprezinta si o garantie a pastrarii calitatii ei si in viitor. Despre criteriile de nominalizare de-o transparenta discutabila si de mandatele scurte ale membrilor consiliilor de administratie din companiile de stat s-a vorbit nu o data in spatiul public.
Iar faptul ca pana si o companie cu marja de profit a Hidroelectrica a fost adusa in stare de insolventa acum mai bine de 10 ani arata puterea nemasurata a guvernantei proaste tolerate de stat.
Al doilea risc este cel legat de incarcatura politica a preturilor la energie, preturi care se propaga la toate nivelurile societatii. Din acest motiv, tendinta plafonarii preturilor sau utilizarii energiei ieftine produse de Hidro in scopuri politice sau geopolitice va ramane tentanta, dand o nota de impredictibilitate profitabilitatii viitoare a companiei si realizarii potentialului sau.
Al treilea risc este legat de impactul schimbarilor climatice asupra debitelor Dunarii si raurilor pe care se afla hidrocentralele. Sa nu uitam episoadele de seceta care au facut ca anul trecut debitul Dunarii sa scada pana la un minim istoric.
Performanta trecuta nu este o garantie a performantei viitoare… Insa faptul ca astazi, pe baza datelor intermediare stim ca oferta publica va fi un succes sugereaza ca investitorii au decis ca Hidrolectrica este o achizitie care merita, fara doar si poate, a fi facuta.
Ce va urma apoi? Marile asteptari sunt legate de generarea unui efect de bulgare de zapada care va pune BVB pe radarele marilor investitori institutionali din strainatate, dar si pe cele ale micilor investitori din Romania. In ce priveste marii investitori din strainatate, scenariul promovat de optimisti este ca venirea acestora pe piata de capital din Romania pentru Hidro ii va face sa se uite si la alti emitenti listati aici, hotarand in final sa cumpere.
De asemenea, o alta explicatie a optimismului este speranta promovarii Romaniei la statutul de piata emergenta (de la cea de piata de frontiera), devenind astfel eligibila pentru o categorie mai larga de fonduri de investitii sau pensii. Cred ca nu ar trebui sa ne asteptam la minuni. Pentru astfel de evolutii, listarea Hidro este o conditie necesara, insa nu si suficienta. Imaginati-va ca aflati ca puteti gasi rosii delicioase doar intr-o anumita piata din Bucuresti, despre care habar nu aveati ca exista, si mergeti acolo cu gandul sa va umpleti sacosele si cu alte legume.
Insa, odata ajunsi, aflati ca celelalte legume nu sunt in totalitate de calitate, iar cele care sunt bune se gasesc greu, fiind in cantitati mai degraba mici.
Cam aceasta anticipez ca va fi si problema pietei (de data asta) de capital. Degeaba o listare precum Hidro va bune BVB pe radarul marilor investitori, daca acestia vor fi in imposibilitatea de a tranzactiona rapid si alti emitenti cu sume de ordinul milioanelor de euro.
Asa cum explicam de curand la ZF live, fondurile de pensii locale au deja mari probleme din cauza lipsei de lichiditate a bursei de la Bucuresti, iar acesta va fi un element de descurajare important pentru orice investitor institutional semnificativ.
Asteptari extrem de optimiste sunt legate si de modul in care listarea Hidro va avea un efect de angrenare in randul investitorilor mici. Aici sunt citate zecile de mii de conturi de tranzactionare deschise de cei atrasi de investitia in Hidro.
Adevarul insa este ca deschiderea unui cont pentru investitia in Hidro nu il transforma automat pe detinator intr-un investitor constant la bursa. Asa cum nici deschiderea unui cont bancar nu garanteaza ca noul client al bancii va achizitiona si alte produse de economisire/investire. Consider ca explicatia supralicitarilor de mai sus este legata de ignorarea faptului ca succesul unei piete de capital, indiferent de tara, este legata de doua elemente esentiale: politica si cultura.
Deciziile politice sunt cele care au limitat dezvoltarea BVB si cele care vor dicta si ritmul viitor de dezvoltare a ei. In ultimii 10 ani statul roman a realizat doar trei listari pe bursa si ceasul continua sa ticaie. Pentru ca, sa nu uitam, listarea Hidro nu are nimic de a face cu detinerile statului roman, fiind vorba de actiunile unei entitati private precum Fondul Proprietatea.
Iar vestea proasta este ca si asteptarile pentru listarile viitoare sunt legate tot de detinerile Fondul Proprietatea, care insa nu vor mai fi multe.
Un alt semn al atitudinii politicului fata de bursa si investitorii privati va fi dat de disponibilitatea investitorului majoritar in Hidro de a accepta in Consiliul de Supraveghere membrii promovati de actionarii minoritari.
Cred ca statul roman a pierdut o buna ocazie de aduce o minima contributie la atractivitatea ofertei Hidro, prin anuntul garantarii unui loc in CS pentru investitorii minoritari. Spuneam ca al doilea element esential este cultura, iar aici ma gandesc la doua aspecte. Pe de o parte, la masura in care populatia are acel grad de educatie care sa ii permita sa investeasca in cunostinta de cauza la bursa. Adica, intelegand volatilitatea inerenta, faptul ca, spre deosebire de un depozit bancar, castigurile nu sunt nici garantate nici liniare.
Intelegand in final ca o abordare rationala nu consta in scoaterea economiilor din banca pentru un presupus “tun” dat pe bursa, ci in administrarea unui portofoliu de economii/investitii. Tot sub termenul de cultura as introduce si apetenta unei natii pentru risc. Si aici stim ca, chiar in Europa, ca sa nu mai vorbim de zona transatlantica, atitudinea fata de bursa a natiilor difera substantial de la o tara la alta.
Constatarea mea este ca romanii nu au un apetit ridicat de risc investitional, preferand sa isi tina economiile in instrumente mai degraba sigure decat riscante, chiar daca acestea din urma le-ar furniza randamente mai ridicate. (Ii ignor aici pe cei inca numerosi care viseaza la risc minim cu randament maxim.)
Din acest motiv, am indoieli serioase ca vom vedea o intrare masiva a populatiei pe bursa si am indoieli serioase ca asa ceva ar trebui incurajat cu orice chip. Probabil ca o etapa esentiala care nu ar trebui sarita, si pentru majoritatea nici macar depasita, este incurajarea economisirii in fonduri de investitii. As concluziona spunand ca listarea Hidro este o veste excelenta, care insa nu va fi o solutie-miracol pentru probleme cu care se confrunta bursa din Romania.
Un sprijin politic si cultural masiv sunt imperios necesare.
*
Radu Crăciun este președinte al BCR Pensii – articol apărut pe blogul personal
Urmărește-ne pe Google News
