Puterea de cumpărare a salariului exprimată în euro s-a menținut. Avantaj din evoluția cursului pentru producătorii interni

În pofida majorării cursului euro-leu, venitul mediu salarial net pe economie a crescut în acest an, chiar și exprimat în moneda unică europeană. Astfel, în luna iunie 2012, un salariat român a câștigat echivalentul a 348 euro, comparativ cu 338 euro în fiecare din primele două luni ale anului. Prin urmare, teza dificultăților sporite la achitarea ratelor plătite în euro nu se verifică.

Precizăm că tabelul de mai sus corespunde realității numai pentru cheltuirea veniturilor bănești simultan cu realizarea lor din activitatea depusă, respectiv utilizarea unui card de credit și acoperirea integrală a sumei cheltuite într-o lună din banii încasați pentru luna respectivă. În cazul celor care nu utilizează cardul de credit la achitarea cumpărăturilor, ar fi mai corectă utilizarea cursului de schimb din luna următoare.

Totuși, chiar dacă facem ajustarea cu mutarea cursului de schimb la luna următoare celei realizării veniturilor și folosim pentru salariul aferent lunii iunie cursul mediu din luna iulie ( 4,55 lei/euro), tot obținem o valoare în moneda unică europeană mai mare decât cea de la începutul anului, respectiv 341 euro.

Raportat la media anului 2011, conform datelor Comisiei Naționale de Prognoză din prognoza de primăvară ( 1.478 lei venit salarial mediu net și un curs mediu de 4,24 lei/euro) avem în luna iunie 2012 exact aceeași valoare de 338 euro lunar. De unde rezultă că nici capacitatea de achitare a ratelor la creditele în euro și nici puterea de cumpărare a mărfurilor din import nu au fost afectate.

În schimb, urmare a reducerii puternice a inflației până în jurul nivelului de 2%, puterea de cumpărare a crescut per total cu peste cinci procente, de la circa 117% față de nivelul de referință 1990 până la 122%. Ceea ce înseamnă că mărfurile autohtone și serviciile oferite în lei au devenit mai accesibile pentru consumatori.

Una peste alta, din acest joc de curs, inflație și salarii, au fost favorizați producătorii interni, față de patenerii comerciali din zona euro (17 din cele 27 state ale UE) s-a păstrat o poziție neutră, defavorizați de scumpirea relativă fiind doar cei care au folosit dolarul drept monedă în contractul de import în România.

Majorarea cursului dolar/leu a fost cu mult mai mare decât cea a cursului euro/leu. De la 3,05 lei pe dolar, media anului 2011, s-a ajuns la 3,70 lei pe dolar, media lunii iulie 2012, ceea ce înseamnă o creștere de 21,3%. Astfel, exprimat în dolari, salariul mediu de 1.478 lei din 2011 a însemnat 485 dolari iar cel de 1.552 lei din luna iunie 2012 a coborât la 419 dolari ( cu 13,5% mai puțin).

Revenind la euro, moneda în care se fac marea majoritate a creditelor în valută și în care se exprimă frecvent prețurile la case, mașini și excursii în străinătate, se poate stabili și un curs de echilibru la care se păstrează puterea de cumpărare a salariilor în lei pentru mărfurile și serviciile în euro. Acest curs a fost de 4,59 lei/euro pentru luna iunie 2012 și se va situa în jurul valorii de 4,60 lei în lunile următoare.

În mod evident, date fiind condițiile de piață și evoluția modestă a productivității muncii în 2012, eventuale creșteri salariale care să țină pasul cu majorarea cursului și să confere o putere de cumpărare mai mare nu sunt nici posibile în mod normal și nici de dorit. Cele cinci procente spor al puterii de cumpărare în avantajul salariaților și al producătorilor interni sunt deja suficiente pe partea de stimulare a cererii interne.

Mai degrabă, atenția ar trebui îndreptată spre calmarea spiritelor și revenirea mai cursului către valori ceva mai joase. Cu creșterea puterii de cumpărare pe această cale ( cât timp e vară și valorile inflației lunare au tendința să fie aproape de zero), pentru a nu alimenta tentația de majorare a prețurilor și intrarea în spirala solicitărilor salariale și de majorare a pensiilor odată cu apropierea alegerilor.