Proiect de rezoluţie ONU contra Libiei. Marea Britanie şi Franţa redactează o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU pentru a autoriza o zonă interzisă zborului deasupra Libiei, un gest ce presupune intervenţie militară în cazul în care regimul lui Gaddafi nu este răsturnat de la putere curând. În acest timp, NATO a aprobat starea de alertă de 24 de ore pentru avioanele sale de recunoaştere şi supraveghere a spaţiului aerian, pentru a detecta orice mişcare periculoasă a forţelor pro-Gaddafi. “Lucrăm împreună cu partenerii noştri pentru a găsi toate elementele necesare unei rezoluţii privind restricţiile de zbor, subliniind nevoia unui sprijin regional şi a unui suport legal potrivit”, a anunţat ministrul de externe britanic William Hague, în Parlamentul European. Franţa este co-autoare a proiectului de rezoluţie, consultându-se îndeaproape cu Germania şi SUA. “Presupunând că luptele devin şi mai violente, trebuie să ne pregătim să răspundem. De aceea, acceptăm planul privind “zona fără zboruri” deasupra Libiei”, a declarat şi ministrul francez de externe Alain Juppe, la Cairo. Hague a amintit şi unele “informaţii credibile” care spun că Gaddafi foloseşte mitraliere din elicoptere pentru a trage asupra civililor. (EUObserver)
Ciocniri violente între creştinii copţi şi musulmani, la Cairo. Cel puţin o persoană a murit în timpul acestor violenţe, spun oficialii egipteni. Potrivit datelor de până acum, victima este un creştin copt, iar alte 15 persoane au fost rănite. Violenţele au început în timpul unui protest al copţilor faţă de incendierea unei biserici săptămîna trecută, martorii spunând că armata a tras în aer pentru a dispersa mulţimea. Bătaia a avut loc la doar două luni după ce un sinucigaş a ucis 23 de oameni, la o biserică creştină coptă din Alexandria. Demonstranţii copţi au blocat acum o autostradă din capitala Egiptului, protestând faţă de arderea bisericii din provincia Helwan. Manifestaţia i-a înfuriat pe musulmanii care doreau să treacă pe acea şosea. Potrivit martorilor, cele două tabere au început să arunce cu pietre unii în alţii, până când armata a intervenit. (BBC News)
Ce ne spune trecutul lumii arabe despre viitorul său. Deşi azi pare că dictatorul libian Muammar Gaddafi va părăsi puterea în curând, s-ar putea ca predicţiile privind evoluţia ţărilor din zonă să fie premature. Evenimetele din ultimele săptămâni, din Tunis la Cairo, din Bahrain în Benghazi, au dovedit că evenmentele politice sunt cu totul neprevăzute. Nimeni nu anticipase izgonirea de la putere a celui mai puternic lider din Orientul Mijlociu, în Egipt, de exemplu. Dar ce urmează acum după plecarea preşedintelui Hosni Mubarak, dar după posibila plecare a lui Gaddafi? Se va transforma Libia într-o Somalie gigantică, aşa cum a avertizat secretarul de stat american Hillary Clinton? Producătorii importanţi de petrol din Arabia Saudită vor ajunge în haos; unde va avea loc următoarea mişcare de protest din lumea arabă? Orientul Mijlociu a dominat politica globală timp de decenii întregi, fără nicio legătură cu întinderea sa geografică sau populaţia. Ştirile despre războaiele, violenţa şi terorismul din Africa de Nord şi Golful Persic au devenit “zgomot de fond” pentru o întreagă generaţie. Problema este că aceste conflicte din Orientul Mijlociu au loc într-o regiune care deţine 60% din rezervele de petrol mondiale şi 40% din cele de gaze naturale. De asemenea, securitatea Israelului este importantă pentru ţări ca SUA şi Germania şi aproape întreaga comunitate internaţională se teme de programul nuclear iranian. Occidentul nu-şi permite, în niciun caz, să privească în altă parte atunci când Orientul explodează. (Der Spiegel)
Lege europeană contra speculaţiilor cu credite. Europarlamentarii au adoptat reguli noi pentru produsele financiare ce pot fi socotite responsabile de declanşarea crizei economice, abţinându-se însă de la adoptarea unor amendamente criticate de ONG-uri, pentru că ar coincide cu propunerile venite din partea băncilor. PE a adoptat astfel o prevedere prin care se interzic tranzacţiile cu credite neonorate (CDS) ale datoriilor publice, o formă de asigurare contra creditelor ce nu mai pot fi plătite, dacă cei implicaţi nu au deja datorii legate de CDS, eliminând speculaţiile legate de acest produs. Trocul cu credite neonorate le permite creditorilor să aibă o asigurare proprie în caz de daune, plătind o taxă unei firme, iar în cazul în care cel care a luat creditul nu poate restitui banii creditorului, acesta este despăgubit de firma respectivă de asigurări. Oricum, toată lumea, inclusiv speculanţii, pot cumpăra produse CDS, pariind pe faptul că un anumit client nu va mai putea plăti. Creditorul iniţial are un interes ca acel credit să fie rambursat, dar speculantul face bani din asta doar dacă nu se întâmplă acest lucru, ceea ce în cazul datoriilor publice ale unei ţări, creează un interes pervers pe piaţă, pentru a se ajunge forţat la o datorie publică. Noua legislaţie trebuie aprobată de toate statele membre ale UE pentru a intra în vigoare. (EUObserver)
Barroso: Portugalia ar trebuie să apeleze la UE şi FMI doar ca o ultimă soluţie. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, consideră că Portugalia ar trebui să apeleze la UE şi FMI pentru a-şi rezolva criza bugetară doar ca un ultim colac de salvare. Oficialul UE a vorbit în contextul în care acţiunile de stat portugheze de pe piaţa bursieră au ajuns la un nivel similar cu cele ale Greciei şi Irlandei, înainte de a primi împrumutul extern. Preţul unei obligaţiuni de stat cu scadenţă pe cinci ani a ajuns la 7,6%. Premierul portughez Jose Socrates a declarat că gestul de a apela la FMI sau Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară (EFSF) ar reprezenta o pierdere a prestigiului şi a demnităţii Portugaliei, ca o ţară “ce nu-şi poare rezolva singură problemele”. Întrebat în PE dacă Portugalia are nevoie de un împrumut extern, Barroso a răspuns că aceasta este problema autorităţilor de la Lisabona, este o chestiune de suveranitate naţonală, iar Fondul de Stabilitate şi utilizarea acestuia, ca şi asistenţa FMI, ar trebui văzute ca “o ultimă soluţie de salvare”. (El Pais)
Sindicatele spaniole, în 22 de zile de grevă generală între aprilie-august. La doar trei luni după o grevă generală importantă a controlorilor de trafic aerian, care a îngheţat spaţiul aerian din Spania şi a determinat guvernul să declare stare de urgenţă, sindicaliştii spanoili au informat Ministerul Muncii că au planificat alte 22 de zile de grevă anul acesta. Angajaţii protestează faţă de proiectul de privatizare parţială a companiei ce se ocupă de serviciile aeroportuare, AENA. Zilele pentru care a fost anunţat protestul au fost alese special pentru a provoca dezordine maximă, începând de la sărbătorile de Paşti până la vacanţa de vară. Guvernul nu a făcut tot posibilul pentru a domoli protestele sindicatelor, care au cerut planurile pe termen lung privind vânzarea a 49% din AENA şi privatizarea managementului celor două mari aeroporturi din ţară: Barajas din Madrid şi El Prat din Barcelona. Sindicatele acuză Ministerul Lucrărilor Publice că minte atunci când anunţă că se află în negocieri cu sindicatele şi că n-ar exista niciun conflict de muncă în interiorul AENA. “Aroganţa ministerului face imposibilă căutarea unor soluţii pentru problemele transportului aerian”, se arată în comunicatul sindicaliştilor. (El Pais)
Turismul înfloreşte în ţările sud-europene, datorită revoltelor din lumea arabă. Ţările care beneficiază cel mai mult din acest punct de vedere de conflictele apărute în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord sunt Spania, Portugalia şi Grecia – trei din statele europene ale căror venituri depind în mare măsură de turism şi care au suferit foarte mult din cauza crizei financiare. În Grecia, sectorul turistic a fost afectat şi de grevele ce a avut loc anul trecut în transporturi şi alte sectoare publice împotriva măsurilor de austeritate luate de guvern. Primul beneficiar al revoluţiilor din Africa au fost Insulele Canare, arhipelagul spaniol din Vestul Africii. Luna trecută, rata de ocupare a hotelurilor de acolo a ajuns la 90%, 12% fiind cei care şi-au planificat iniţial vacanţa în Egipt sau Tunisia şi au fost nevoiţi să reununţe la aceste destinaţii, spun operatorii spanioli de turism. (New York Times)
