Investitorii care fug de risc s-au refugiat în zona euro. Aprecierea monedei unice europene pune sub semnul întrebării capacitatea Băncii Centrale Europene (BCE) de a ajuta la repornirea economiei din zona euro şi la stimularea inflaţiei aproape, dar sub pragul de 2%.
Mario Draghi, preşedintele BCE, a reiterat miercuri angajamentul de a sprijini economia zonei euro cu ajutorul programului de relaxare cantitativă (QE) atât timp cât va fi nevoie, adică să nu oprească, ba chiar să extindă „tiparniţa de bani” până când inflaţia din zona euro dă semne de revenire.
Inflația pare însă să nu-și revină în acord cu speranțele care s-au pus în relaxarea cantitativă, iar acest lucru are cauza în chiar încrederea investitorilor în stabilitatea zonei euro și în ușurința cu care se pot împrumuta aici.
„Japonizarea” euro s-a produs, notează Bloomberg. Sau cel puţin acesta este mesajul transmis de pieţele financiare, unde, euro, la fel ca yen-ul, se întăreşte pe fondul nevoii investitorilor de a se retrage pe poziţii sigure. Sigure – adică în zona Euro, considerată stabilă. Fluctuaţiile celor două monede faţă de dolar sunt la fel de apropiate ca în timpul crizei.
Această evoluţie reflectă faptul că în ciuda dificultăţilor celor două economii (europeană și japoneză), respectiv a stagnării creşterii economice şi a îmbătrânirii populaţiei, poziţiile lor comerciale puternice le permit să nu fie dependente de capitalul străin pentru a-şi finanţa deficitele. Ca urmare, euro a continuat să se aprecieze în ciuda numeroaselor voci care cereau devalorizarea şi paritatea cu dolarul pentru stimularea exporturilor.
„Euro a evoluat ca yen-ul, în special recent”, a punctat Ulrich Leuchtmann, şeful diviziei de strategie valutară a Commerzbank.
Evoluţia euro (cu albastru) şi a yen-ului japonez (cu roz) în ultimii doi ani
„Provocarea de politică monetară pentru BCE este că această apreciere vine într-un moment în care şi-o dorea cel mai puţin„, a adăugat analistul german.
Sincronizarea celor două monede a fost vizibilă şi miercuri când pieţele au reacţionat la veştile proaste venite din China, unde indicele industriei prelucrătoare a înregistrat cel mai amplu declin din ultimii şase ani şi jumătate.
„Euro arată ca yen-ul. Banii au tendinţa să se întoarcă acasă atunci când lumea devine un loc înfricoşător„, spune Kit Juckes, strateg la Societe Generale. „BCE nu va dori ca euro să se aprecieze peste acest nivel, iar pericolul este ca acest lucru să se întâmple dacă aversiunea faţă de risc se va reînnoi”, a adăugat strategul.
Un curs puternic are potenţialul de a reduce exporturile şi de a pune capac inflaţiei, ceea ce afectează cererea internă, în condiţiile în care BCE se aşteaptă la o creştere extrem de mică a preţurilor de consum în acest an.
Japonia şi zona euro au excedente de cont curent, ceea ce face monedele mai puţin vulnerabile la ieşirile de capital şi mai atractive pentru investitorii care fug de risc. De asemenea, atât în Japonia cât şi în zona euro, dobânda cheie de politică monetară este aproape de zero, iar băncile centrale sunt înclinate să ofere „stimulente” dacă este necesar.
Unii specialişti sunt de părere că zona euro nu este „un paradis”, dar se comportă ca atare deoarece investitorii fac numeroase aşa-numite „carry trades”. Practic, împrumută ieftin o monedă (una la care dobânda este aproape de zero) şi o folosesc pentru a cumpăra un activ cu un randament mai mare din altă parte.
„Vedem euro ca o monedă de finanţare la care investitorii apelează pentru siguranţă”, spune Andreas Koenig, de la Pioneer Investments.
