America trebuie să fie lider global, fără a recurge atât de mult la puterea sa militară în viitor, a spus miercuri preşedintele american Barack Obama, într-un discurs în care a prezentat noile principii ale politicii externe americane.
În discursul său, rostit în faţa a o mie de absolvenţi ai prestigioasei academii militare West Point, liderul de la Casa Albă a arătat eforturile sale de a îmbina izolaţionismul şi intervenţionismul. Niciuna dintre cele două viziuni „nu răspunde pe deplin provocărilor din acest moment”, a spus preşedintele american.
„Este absolut adevărat că în secolul 21, izolaţionismul american nu este o opţiune. Dar interesul de a urmări pacea şi libertatea şi în afara graniţelor noastre nu însemnă că fiecare problemă are o soluţie militară”, a spus Barack Obama.
Administraţia Obama a încercat adesea să articuleze nu numai o viziune care să umple spaţiul dintre izolaţionism şi intervenţionism, ci să şi arate succesele sale adoptând această dezirabilă cal de mijloc.
Barack Obama a preferat mereu sancţiunile economice, negocierile diplomatice şi încercarea de a construi coaliţii internaţionale, însă rareori rezultatele au fost imediate şi au fost mult mai ambigue decâtacţiunea militară, mult mai uşor de explicat.
Rezultatele au fost amestecate: diplomaţia şi sancţiunile au adus SUA şi Iranul mai aproape de un acord nuclear decât oricând, însă nu au oprit războiul civil din Siria şi nici nu au împiedicat anexarea Crimeei la Rusia.
Tocmai de aceea criticile interne au fost din ce în ce mai dure şi mai frecvente, atât din partea republicanilor, cât şi a unora dintre democraţi. Sondajele arată că americanii susţin din ce în ce mai puţin politica externă a administraţiei Obama.
Preşedintele american a refuzat să aleagă între acţiunea militară şi izolarea în faţa provocărilor internaţionale, argumentând că este posibil ca SUA să fie lider mondial prin exemplul dat şi prin crearea de alianţe internaţionale.
„Am traversat o lungă perioadă de război”, a spus el primei generaţii de absolvenţi ai West Point care nu va fi trimisă, imediat după terminarea academiei, pe câmpul de luptă.
„În viitor, acţiunea militară americană nu va fi singura – şi nici prima – componentă a leadership-ului nostru în orice situaţie. Doar pentru că avem cel mai bun ciocan nu înseamnă că fiecare problemă este un cui”, a spus liderul american.
Promisiunea unei Americi mai puţin agresive contrastează cu faptul că Barack Obama nu a închis până acum, aşa cum promisese încă din campania primului mandat, închisoarea de la Guantanamo şi că foloseşte dronele pentru asasinarea inamicilor mai intensiv decât până acum.
La 12 ani după atacurile din 11 septembrie, Barack Obama a spus că terorismul rămâne cea mai directă ameninţare la adresa securităţii Americii, deşi riscurile unui atac masiv pe teritoriul Statelor Unite nu există şi au fost înlocuite de ameninţările difuze ale unor grupări afiliate Al-Qaeda.
Iar dacă ameninţările se schimbă, trebuie să se schimbe şi răspunsul Americii, crede preşedintele SUA. Locul unor efoturi militare la scară largă trebuie luat de parteneriate cu ţări în care reţelele teroriste caută refugiu, precum Yemen, Libia şi Mali. În Afghanistan, SUA se vor concetra pe măsuri antiteroriste în ultimii doi ani ai misiunii americane.
Siria a fost prezentată ca o provocare de luptă împotriva terorisului, mai degrabă decât o criză umanitară. Preşedintele Obama a apărat decizia sa de neimplicare armată în Siria şi a susţinut că răspunsul Statelor Unite trebuie să se concentreze asupra ajutorului pe care îl poate da opoziţiei moderate şi ţărilor vecine – Iordania şi Liban – care trebuie să facă faţă fluxului de refugiaţi şi se confruntă cu riscul de contagiune extremistă peste graniţe.
Una dintre puţinele propuneri concrete ale discursului lui Barack Obama fost ideea de a proteja securitatea Statelor Unite de ameninţări teroriste prin antrenarea şi susţinerea ţărilor patenere din Sahel.
Această asistenţă va fi finanţată dintr-un Fond de parteneriat Antiterorist în valoare de 5 miliarde de dolari. Discursul a fost şi o pledoarie pentru a obţine aprobarea Congresului în acest sens.
Cea mai mare parte a discursului s-a concentrat însă asupra nevoii de a folosi instituţiile internaţionale pentru a rezolva problemele globale, precum schimbarea climatică şi disputele frontaliere.
„Influenţa americană este mai puternică atunci când suntem un exemplu. Nu putem să nu aplicăm regulile care se aplică tuturor. Ceea ce ne face excepţionali nu este abilitatea noastră de a vorbi despre normele internaţionale şi statul de drept, ci voinţa noastră de a le arăta prin acţiunile noastre”, a mai spus preşedintele american.
Ce spun analiştii despre discursul preşedintelui SUA şi cum decodeză ei mesajele transmise
George Friedman, Stratfor: SUA, ca necontestat hegemon mondial, se repune pe picioare şi nu intenţionează să rezolvele problemele lumii singure.
Prin plasarea obiectivului de luptă împotriva terorismului mai jos pe lista de priorităţi, SUA vor fi mai bine echipate pentru a gestiona noile ameninţări mai complexe, precum Rusia şi China. Însă SUA nu intenţionează să facă faţă singură acestor ameninţări. Washingtonul trebuie să resusciteze aliantele care să îl ajute să facă asta. Unele alianţe pot fi copii fidele ale celor dn timpul Războiului Rece, altele cer un efort creativ mai mare.
Carne Ross, The Guadian: Discurul a fost cu greu inteligibil. (…) Lung de aproape o oră, a fost o înşiruire plictisitoare a problemelor internaţionale. (…)
„Viziunea” lui Obama fost condimentată cu un vocabular confuz despre „realişti” şi „intervenţionişti” şi prea multe clişee predictibile despre cooperare internaţională, democraţie şi „demnitate umană”.
Impresia de neevitat a fost că acest discurs a marcat finalul unui capitol dominat de război pentru SUA, dar fără indicii clare despre următoare perioadă, în ciuda faptului că a vorbit în mod repetat despre „leadership-ul american”.
Leitmotivul politicii externe a lui Obama este retragerea. În rest, fapte şi nu retorica realizează o imagine a inconstanţei derajante şi adesea contraproductive a politicii externe a acestei administraţii.
David Ignatius, Washington Post: Discursul a arptat că nu a digerat încă unele dintre lecţiile cruciale ale preşedinţiei sale. (…) Îl aplaud pe Obama pentru că încearcă să contureze o politică externă pentru următorii 10 ani care să evite greşelile anteriorilor 10 ani. (…) A subliniat nevoia unor parteneriate şi acţiuni multilterale, cu excepţia cazurilor extreme când interesele SUA sunt direct afectate.
Michael Crawley, Time: Casa Albă a vzut discursul ca pe un răspuns dat legiunii de critici ai politicii externe a administraţiei americane. Dar nu îi va satisface pe mulţi dintre ei, mai ales pe aceia care vor o acţiune mai agresivă a SUA din Ucraina în Siria şi în punctele firbinţi din reţeaua teroristă din nordul Africii.
Acei critici se vor bucura să audă asigurările date de Obama referitor la rolul Americii de lider mondial, dar au mai auzit asta şi au dubii că într-adevăr chiar crede ceea ce spune.
Nici aliaţii externi nu au primit prea multe asigurări, fie că sunt din zona Asia-Pacific sau din estul Europei. (…) Totuşi, disursul a fost important pentru un anumit public: americanii care, printr-un ciudat paradox, sunt de acord cu ideile lui Obama privind chestiunile de politică externă, dar nu şi cu punerea lor în practică.
