Președintele Klaus Iohannis a cerut vineri Parlamentului să reexamineze legea prin care a fost modificată Legea 304/2004 privind organizarea sistemului judiciar.
„Prin conținutul lor normativ, unele dintre aceste dispoziții sunt neclare, lipsite de coerență și previzibilitate, putând afecta exigențele constituționale și standardele europene și internaționale în materie de independență și bună funcționare a sistemului judiciar, motiv pentru care se impune reexaminarea acestora de către Parlament”, argumentează șeful statului.
Printre motivele invocate de șeful statului figurează:
- Art. I pct. 35 transferă competența de soluționare a contestațiilor referitoare la intervenția procurorilor ierarhic superiori în activitatea procurorilor de caz de la Plenul C.S.M la Secția pentru procurori a acestuia. În plus, se introduce posibilitatea infirmării soluțiilor date de către procurorul ierarhic superior nu doar pentru nelegalitate, ci și pentru netemeinicie. Potrivit art. 132 alin. (1) din Constituție referitor la statutul procurorilor, „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului Justiției”.
- Art. I pct. 14 din lege modifică lit. b) a alin. (1) al art. 31 din Legea nr. 304/2004 în sensul că introduce completuri de doi judecători pentru judecarea contestațiilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel. În Decizia nr. 33/2018, par. 117, Curtea Constituțională a reținut că „opțiunea legiuitorului cu privire la aceste aspecte nu constituie o problemă de constituționalitate, care să poată fi cenzurată pe calea controlului efectuat de Curte”. Introducerea acestei modificări are un impact direct asupra bunei funcționări a instanțelor și a gradului de încărcare a acestora. Instituirea unor completuri de doi judecători la soluționarea contestațiilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel presupune o reducere importantă a timpului alocat judecătorilor pentru motivarea hotărârilor, în condițiile în care numărul de judecători de la aceste instanțe rămâne același, ceea ce indirect afectează soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În plus, în lipsa unui studiu de impact privind efectul unei astfel de prevederi asupra resurselor umane ale instanțelor și asupra soluționării cauzelor într-un termen rezonabil și mai ales asupra gradului de încărcare al instanțelor, apreciem că soluția legislativă trebuie reanalizată dat fiind și riscul de blocaj la care sunt supuse instanțele judecătorești prin instituirea acestei prevederi.
- Art. I pct. 40 din lege reglementează o creștere a vechimii necesare unui procuror sau judecător pentru a putea fi numit într-o funcție de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), de la 6 la 8 ani. În condițiile în care, conform modificărilor aduse Legii nr. 303/2004, magistrații vor putea să se pensioneze chiar înainte de împlinirea vârstei de 60 ani, dacă au o vechime de 20 de ani în magistratură, creșterea condițiilor de vechime pentru a ocupa o funcție de procuror în cadrul DIICOT nu este o măsură oportună. Acest lucru va afecta în mod direct baza de selecție pentru această structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu consecințe asupra volumului de activitate aferent fiecărui procuror. Aceleași argumente sunt valabile și pentru art. I pct. 43, potrivit căruia vechimea pentru numirea în funcția de procuror la Direcția Națională Anticorupție (DNA), crește de la 6 ani la 8 ani.
- Art. I pct. 25 și 26 din legea transmisă la promulgare instituie și posibilitatea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii de a convoca adunările generale ale instanței, respectiv de a solicita puncte de vedere adunărilor generale ale judecătorilor. Conform argumentelor mai sus prezentate, instituirea altor atribuții Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii față de cele strict prevăzute de art. 134 alin. (2) din Constituție este de natură să încalce rolul C.S.M. prevăzut de art. 133 alin. (1) și atribuțiile acestuia, în componența sa plenară.
