Potrivit datelor publicate de Eurostat, România s-a situat anul trecut penultima în UE în ceea ce privește ponderea în PIB a taxelor colectate, cu doar 27,1%, valoare peste cea din Irlanda (23%, dar acolo există o situație specială în ceea ce privește raportarea PIB) dar semnificativ mai redusă decât în Bulgaria (29,9%), Lituania (30,5%) și Letonia (31,4%).
Pentru referință, trebuie amintit că media de taxare la nivelul tuturor statelor membre a fost de 40,3% iar cele mai ridicate valori au fost consemnate în Franța (48,4%), Belgia (47,2%), Danemarca (45,9%), Suedia (44,4%), Austria (42,8%0, Finlanda (42,4%) și Italia (42,0%). Ceea ce înseamnă că fiscalitatea efectivă din România s-a situat la mai puțin de două treimi în raport cu media europeană ( 67,2% dacă se face raportarea procentajului de la noi la nivelul mediu UE) și rămâne la foarte mare distanță de practica europeană.
De reținut, situația ar fi fost și mai îngrijorătoare dacă anul trecut țara noastră nu s-ar fi plasat pe locul 2 în ceea ce privește CREȘTEREA ponderii în PIB a taxelor colectate ( de la 25,8% la 27,1%), după Luxemburg ( de la 39,1% la 40,7%), dar înaintea Poloniei (de la 35,0% la 36,1%, cu observația că această țară are o economie similară cu a noastră și ne confirmă trendul pe care va trebui să mergem).
Desigur, există și state care au colectat ceva mai puțin din taxe și contribuții de asigurări, dar majoritatea acestora aveau deja un nivel relativ ridicat, precum Danemarca ( de la 46,8% în 2017 la 45,9% în 2018), Finlanda (de la 43,1% la 42,4%) sau Suedia (de la 44,7% la 44,4%).
Excepția notabilă pentru noi ar fi Ungaria ( care a menținuse un nivel apropiat de 40% în ultimii ani dar a coborât de la 39,6% în 2016 la 38,4% în 2017 și 37,6% anul trecut, adică aceeași valoare ca și în 2002). Chiar și așa, însă, ungurii sunt cu taxarea la un nivel cu aproape 40% mai ridicat decât la noi.
Evoluția fiscalității efective în România arată că cel mai ridicat nivel al taxelor și contribuțiilor sociale colectate s-a consemnat în anul aderării la Uniunea Europeană ( când nu a avansat decât cu jumătate de procent peste referința din 2002), după care alimentarea bugetului public pe patea de impozite a fost sistematic mai mică, cu un minim atins în 2017 (vezi tabelul).
Pentru a prinde din urmă plutonul fostelor state socialiste trecute în cadrul UE, România ar trebui să urce măcar la procentajul de 30% din PIB ( echivalent cu o creștere de circa zece procente a fiscalității efective) iar pentru a converge cu practica europeană ar trebui să majorăm sumele colectate cu aproape 50%.
Ce și cum taxăm noi, ce si cum taxează ceilalți
În structura pe tipuri de taxe și impozite, ar fi relevantă o comparație între România și UE pentru a vedea cât suntem de departe de uzanțele în materie și unde ar trebui să umblăm pentru a ajunge la o așezare mai „europeană” a taxării.
Cu observația importantă că o parte din această convergență inevitabilă trebuie să se facă pe partea de mai bună colectare și nu doar prin majorări de niveluri legale de taxare.
Vestea bună este că aproape toate segmentele de colectare de taxe pot fi îmbunătățite predominant pe calea unei mai bune colectări, fără a umbla la cotele de taxare.
Vestea (foarte) proastă este că suntem la doar 25% din nivelul european de impozitare pe individ și/sau gospodărie, acolo unde aproape sigur va trebui să mai acoperim din decalajul imens (peste șapte puncte procentuale din PIB) în raport cu practica europeană.
