miercuri

19 iunie, 2024

23 martie, 2016

People shop at a market in the neighbourhood of Molenbeek in Brussels, BelgiumTeun Voeten, antropolog și fotograf de război, a locuit nouă ani în Molenbeek, cartierul belgian în care au locuit numeroși suspecți ai unor atacuri teroriste comise în Europa în ultimii ani, printre care și suspecții atentatelor de marți din Bruxelles.

Apartamentul său se afla foarte aproape de locuința folosită drept sediu de doi dintre suspecții atentatelor teroriste de la Paris.

Într-un articol publicat de Politico, Voeten explică modul în care s-a transformat cartierul bruxellez în ultimul deceniu, dar și despre ignoranța belgienilor care au preferat să îi catalogheze drept fasciști pe jurnaliștii care au semnalat pericolul prezenței islamiștilor radicali în inima Europei.


”Făceam parte dintr-un val nou de tineri profesioniști, majoritatea albi și cu studii superioare, care s-au stabilit în Molenbeek din pragmatism”, scrie Voeten. În 2005, fotograful își imagina că zona se va schimba, că fiii marocanului care deținea clădirea în care locuia cu chirie vor ajunge să se joace cu copiii săi, că străzile nu vor mai fi atât de murdare și că prețurile proprietăților vor crește, ba chiar că într-o zi vor avea o galerie de artă contemporană și un bar modern în cartier.

În curând, însă, a fost trezit la realitate. Marocanul la care stătea cu chirie a fugit cu cei 95.000 de euro pe care locatarii îi strânseseră pentru renovări, iar cartierul a devenit tot mai puțin tolerant.

Băuturile alcoolice nu se găseau aproape nicăieri, iar Voeten a început să audă povești despre fanatici care agasau femei la stația de metrou din zonă, făcând presiuni asupra lor să poarte vălul. Librăriile islamice s-au dezvoltat și a devenit aproape imposibil să cumperi un ziar ”decent”.

Cu o rată a șomajului de 30%, străzile erau pustii până în a doua parte a dimineții. Nu exista niciun bar în care persoane de etnii diferite să stea la un loc.


”Am plecat în cele din urmă din Molenbeek în 2014. Nu a fost de frică. Punctul culminant a fost o întâlnire cu un salafist care a încercat să mă convertească pe strada mea. Totul s-a rezumat la faptul că nu mai puteam să trăiesc în acest cartier descuranjant, sărac și fatalist”, scrie Voeten.

El este de părere că sistemul complicat de guvernanță și cultura negării ce domină orice dezbatere despre islam din Belgia sunt principalele motive care au transformat cartierul bruxellez în ”baza europeană a jihadiștilor”.

”Molenbeek are o comunitate vibrantă, cu străzi înguste și aglomerate. Există o ceainărie la fiecare colț și o moschee liniștită la fiecare rând de blocuri, unde oamenii se pot întâlni nestingheriți. Există apartamente ieftine din belșug și nimeni nu pune întrebări. La fel cum luptătorii de guerillă se pot ascunde în junglă, jihadiștii se simt în siguranță în încrengătura din Molenbeek”, scrie antropologul, notând că autostrada și cea mai aglomarată gară internațională sunt foarte aproape.

Voeten este de părere că sistemul administrativ complicat al Belgiei este o parte a problemei. Bruxelles-ul are 19 primari (câte unul pentru fiecare cartier).

Mai mult, serviciile de securitate sunt la fel de fragmentate și antrenate într-o competiție între ele.

”Absența unei autorități centrale puternice este una dintre numeroasele ciudățenii ale acestei țări uneori fermecător de disfuncționale (…) și creează un mediul perfect de înmulțire pentru potențial teroriști”, scrie Voeten.

Cel mai important motiv este însă, în opinia antropologului, cultura negării din Belgia. ”Dezbaterea a fost dominată de o elită care crede că societatea poate fi proiectată și plănuită. Observatorii care au atras atenția asupra unor adevăruri neplăcute cum ar fi rata ridicată a criminalității în rândul tinerilor marocani și tendințele violente ale islamului radical au fost acuzați că sunt propagandiști ai extremei dreapta și au fost ulterior ignorați și ostracizați”, scrie Voeten.

Doi jurnaliști care au scris despre prezența islamiștilor radicali în Molenbeek și pericolul pe care aceștia îl reprezintă au devenit victime ale unor ”asasinate de caracter”.

În 2006,  Hind Fraihi, o tânără flamandă de origine marocană, a publicat un articol pe această temă. Comunitatea sa a numit-o trădătoare, iar media generalistă a acuzat-o că este spion și că are ”probleme personale”.

În 2008, Arthur van Amerongen a fost făcut fascist de un ziar francofon în urma publicării unui articol pe tema pericolului din interiorul cartierului Molenbeek.

Chiar și Voeten a fost catalogat drept susținător al dreptei extremiste după ce a descris cartierul drept ”o enclavă etnică, religioasă și parohială, o comunitate închisă”.

”Mulți dintre locuitorii din Molenbeek sunt oameni decenți care vor tot ce e mai bun pentru familiile lor. Nu ar trebui însă să închidem ochii și să ignorăm faptul că este o zonă care găzduiește un ”curent subteran” foarte profund și foarte periculos de islamism radical”, conchide antropologul.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: