”În timp ce UE caută acum să reducă riscurile din partea Chinei, este important să ne amintim că cel mai mare risc pentru unitate vine din Europa de Vest”, scrie Andreea Brinza, vicepreședinte al Institutului Român pentru Studiul Asia-Pacific, într-un material de opinie publicat de Politico.
Materialul, în cele ce urmează, cu mențiunea că subtitlurile aparțin redacției:
Mecanismul 16+1 n-a funcționat în Europa Centrală și de Est
La scurt timp după înființarea sa, în 2012, mecanismul Chinei 16+1, pentru cooperare cu Europa Centrală și de Est (CEE), a fost considerat de unii observatori drept o strategie divide et impera împotriva Uniunii Europene.
Zece ani mai târziu, în mod ironic, Europa de Vest este cea care pune acum la încercare unitatea continentului față de China.
Considerate țări mici, cu nevoie de bani, afectate de probleme democratice și ușor de influențat, țările ECE au fost odată văzute la acel moment drept ”calul troian” al Beijingului în Europa. Și au existat temeri că un val de investiții chineze ar cumpăra influență politică, amenințând coeziunea blocului atunci când vine vorba de China – dar nu așa s-a întâmplat.
(Citiți și: ”Test mare pentru UE: Comisia lansează Doctrina de securitate economică. Între SUA și China”)
În primul rând, China nu și-a respectat promisiunile. Întrucât țările ECE obțin doar aproximativ 10% din investițiile promise între 2000-2022, China a avut o amprentă economică neglijabilă în majoritatea acestor state.
Ungaria, singura ”poveste de succes” a Chinei din ECE
Dar, mai important, majoritatea țărilor ECE nu au fost implicate politic cu China, ci doar căutau legături economice. Și din cauza trecutului comunist al regiunii, segmente mari din țările ECE au rămas prudente față de o astfel de cooperare.
Mai mult, Beijingul s-a concentrat pe construirea relațiilor sale bilaterale prin intermediul liderilor la putere și a unor politicieni atent selecționați. Așadar, când liderii prietenoși cu China și-au părăsit mandatul, guvernele au ajuns să întoarcă spatele Chinei – o mișcare facilitată de slabele legături economice.
Și astăzi, Ungaria rămâne singura ”poveste de succes” a Chinei în jumătatea de est a UE, datorită guvernului premierului Viktor Orbán.
Nu a fost însă cazul în Europa de Vest, unde teama de influența chineză și de diviziunea europeană concentrată inițial pe CEE a ajuns o realitate.
Ce are de apărat Europa de Vest în relația cu China
Din cele 147,2 miliarde euro de investiții chineze făcute în UE între 2000 și 2022, 62% au fost în Germania (32 miliarde euro), Franța (17 miliarde euro), Țările de Jos (13,7 miliarde euro), Italia (16 miliarde euro) și Finlanda (13 miliarde de euro), în unele cazuri creând, dacă nu dependențe economice, atunci cel puțin o dorință de a proteja legăturile economice și o teamă de represalii din partea Beijing.
Și când vine vorba de investiții sau exporturi către China, clivajul dintre vestul și estul continentului este și mai adânc, Europa de Vest dorind să își protejeze legăturile economice.
China, privită dinspre Est și dinspre Vest
Acest lucru, la rândul său, a condus la realitatea că unele dintre guvernele cele mai critice față de China și care împing UE către o poziție mai dură, provin acum din ECE. Preocupările lor au fost mult amplificate de invazia Rusiei a Ucrainei și de sprijinul tacit al Chinei față de Rusia, schimbându-șe viziunea asupra Beijing, care este acum considerat a fi un rival sistemic.
Pe de altă parte, Europa de Vest încă vede China din trei perspective, cea a partenerului, a competitorului economic și a rivalului sistemic. Chiar și războiul a avut un impact diferit asupra unora dintre factorii de decizie din regiune. Președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz au călătorit ambii la Beijing, subliniind necesitatea de a dialoga cu China pentru a o împiedica să sprijine Rusia.
Ambii lideri au fost criticați pentru că au adus cu ei delegații de afaceri, iar Macron a atras atenția și mai mult cu comentariile sale despre „autonomia strategică” și „crizele care nu sunt ale noastre”. Emmanuel Macron a plecat în China cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, însă călătoria nu a dus la impresia dorită de unitate deoarece Beijing i-a tratat pe cei doi lideri destul de diferit.
Diviziunile blocului nu se opresc aici, deoarece cei mai importanți lideri ai săi sunt și ei în contradicție. Concurența notorie dintre Ursula von der Leyen și președintele Consiliului European, Charles Michel, s-a extins acum asupra subiectului China. Cel mai recent summit al Consiliului European a evidențiat diferența dintre accentul continuu al Ursulei von der Leyen pe reducerea riscurilor și tonul mai blând al lui Michel, axat pe cooperare.
Dar blocul comunitar nu este singur în lipsa sa de unitate. Această problemă afectează și cea mai importantă țară a UE, guvernul german fiind divizat în privința Chinei. În timp ce Olaf Scholz este interesat de păstrarea legăturilor economice, mulți parteneri de coaliție acordă prioritate reducerii riscurilor. Și după luni de amânări și numeroase diluări ale proiectului original, Berlinul și-a publicat recent strategia națională pentru China, care încearcă să echilibreze o abordare de afaceri mai pro-China cu o poziție guvernamentală mai sceptică față de China.
Unde e ascuns ”calul troian”
Ani la rând, țările ECE au fost acuzate că sunt un ”cal troian” pe care China l-ar putea folosi pentru a perturba UE. Cu toate acestea, în cele din urmă, această regiune a devenit acum mai vocală în critica sa față de China.
Între timp, legăturile economice ale Europei de Vest cu această țară au continuat să se consolideze în ultimul deceniu. Așadar, în timp ce UE caută acum să reducă riscul din partea Chinei, este important să ne amintim că cel mai mare risc pentru unitate este în vest și nu în estul Europei.
***
