vineri

29 martie, 2024

13 martie, 2014

Papa Francisc marchează joi un an de pontificat, retras în rugăciune, într-o localitate la 25 de kilometri de Roma. În 13 martie 2013, conclavul cardinalilor alegea primul papă iezuit, pe arhiepiscopul de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio. Mandatul primit a fost reformarea bisericii catolice, în condiţiile în care pontificatul lui Benedict XVI a fost plin de scandaluri, de la abuzurile sexuale ale preoţilor catolici asupra copiilor, la fraude şi spălare de bani prin Banca Vaticanului.

Analiştii susţin că realizările papei Francisc în primul an de pontificat este mai degrabă la nivel de imagine, decât de substanţă. Publicaţia The Guardian inventariază măsurile şi gesturile suveranului pontif.

Realizările primului an de pontificat

  • Îmbunătărirea imaginii liderului bisericii catolice – Din momentul în care a fost ales papă de către conclav şi a apărut în balcon, Suveranul Pontif nu a făcut nicio greşeală de PR., apreciază analiştii. Dimpotrivă, Francisc a dat dovadă de şarm, simţ al umorului şi deschidere, a spulberat multe prejudecăţi şi idei preconcepute. În plus, de la luarea numelui pontifical de la cel care şi-a dedicat viaţa ajutorării celor în nevoie, până la decizia de a nu beneficia de avantajele materiale şi confortul poziţiei sale – a refuzat să trăiască în apartamentul din palatul apostolic în favoarea unei modeste case de oaspeţi, alături de ceilalţi clerici – a dat dovadă de modestie, apreciată de publicul larg. Contul său de twitter, pontifex, are apraope 3,8 milioane de fani. Iar cota sa de popularitate după un an de mandat pontifical este, potrivit unui sondaj făcut în Italia, cea mai mare a unui papă a vremurilor moderne.
  • Guvernanţa bisericii – Papa Francisc a numit opt cardinali „din afara cercului Vaticanului” în calitate de consilieri pentru reforma bisericii. Observatorii au spus că „a fost probabil cel mai important pas din istoria bisericii din ultimele 10 secole încoace”. Consiliul, pe care clericii l-au numit informal G8 papal, a include cardinali din SUA, Australia, India, Honduras şi Republica Democratică Congo. Este o nouă structură de organizare a conducerii bisericii, nu numai pe verticală, dar şi pe orizontală. Iezuiţii, care au aşteptat aproape o jumătate de mileniu să aibă un papă din rândul lor, spun cu mândrie că la baza ordinului lor stă consultarea, ceea ce face şi Francisc I.
  • Reformarea Congregaţiei Episcopilor – Este puternicul departament de la Vatican responsabil pentru selectarea episcopilor. Prin numirea a 12 noi membri şi neconfirmarea celor 14 care erau în această structură, a reuşit să facă un departament mai echilibrat, mai moderat şi progresiv. Această mişcare echivalează, susţin istoricii, cu o „mişcare tectonică” în guvernanţa bisericii catolice.
  • Relaţia mai strânsă cu enoriaşii şi eliminarea discriminării – Papa le-a cerut clericilor catolici să „abandoneze introspecţia” şi să ajungă şi în locurile mai puţin frecventate ale societăţii. Înainte de sărbătoarea de Paşte de anul trecut, papa Francisc a spălat şi sărutat picioarele a doi musulmani, dintre care unul femeie, dintr-un centru de detenţie pentru tineri de lângă Roma. A fost pentru prima dată când un suveran pontif a inclus în această ceremonie şi o femeie. În plus, în ideea că biserica este pentru toţi enoriaşii săi, chiar şi pentru cei îndelung ignoraţi şi criticaţi, papa Francisc a spus că nu îi judecă pe homosexuali, atâta vreme cât aceştia „îl caută pe Dumnezeu”.
  • Relaţionarea cu celelalte religii – Suveranul Pontif a iniţiat dialogul nu numai cu reprezentanţii religiilor musulmană şi iudaică, ci şi cu cea anglicană. Între cele două biserici relaţiile au fost îngheţate în ultimii ani, din cauza deciziei Bisericii Anglicane de a admite în rândul clericilor şi femei. Ca răspuns, papa Benedict a creat o structură a cărei misiune a fost de a atrage anglicanii nemulţumiţi de această decizie de partea Bisericii Catolice. În schimb, papa Francisc are acum şi o relaţie personală foarte bună cu omologul său din Biserica Anglicană.
  • Poziţionarea Vaticanului ca jucător politic internaţional – Nu este o întâmplare că secretar de stat al Vaticanului, o funcţie echivalentă premierului, este un diplomat de carieră, Pietro Parolin. Papa a arătat clar că vrea ca Vaticanul vrea să joace un rol internaţional. A făcut-o, prin scrisoarea deschisă adresată liderilor G20 care au discutat situaţia din Siria – a cerut reţinere, o soluţie non-violentă şi mediată, poziţie care a contrabalansat-o pe cea a administraţiei americane, care ameninţa cu atacuri aeriene asupra Siriei. A criticat excesele capitalismului – a trimis un emisar la summit-ul de la davos să îi transmită mesajul – şi a făcut prima sa vizită în afara Romei la Lampedusa, poarta de intrare în europa a imigranţilor provenind din Africa.

Obiective în lucru, neîndeplinite

  • Refroma Curiei, aparatul birocratic administrativ al Vaticanului – Ultima perioadă de pontificat al papei Benedict a fost dominat de scandalul Vatileaks, corupţie şi lupta pentru putere în interiorul Curiei. Primele măsuri în reformarea administraţiei a fost crearea unui Minister al Economiei, la sfârşitul lunii februarie, dar şi înlocuirea secretarului de stat, Tarcisio Bertone, eminenţa cenuşie a Vaticanului.
  • Schimbări doctrinare – Nu vor exista schimbări fundamentale doctrinare. Papa Francisc a spus clar că merge pe linia bisericii privind avorturile şi intrarea femeilor în rândul clericilor catolici. Totuşi, câteva schimbări au avut loc: Francisc crede că biserica trebuie să fie mai echilibrată şi să nu îi mai condamne pe homosexuali şi a permis ca persoanele recăsătorite să primească comuniunea.
  • Banca Vaticanului – instituţia pus adesea în poziţii delicate papalitatea. Tocmai de aceea se află în centrul reformei iniţiate de papa Francisc. A constituit o comisie din clerici şi experţi care să investigheze activitatea băncii şi a înlocuit patru dintre cei cinci cardinali numiţi de benedict să supravegheze instituţia. Aceasta este investigată pentru spălare de bani, iar dacă reforma va eşua, papa a spus clar că nu va ezita să desfiinţele instituţia.

Probleme pe care le-a abordat foarte puţin

  • Abuzul sexual al clericilor catolici asupra copiilor – Este subiectul pe care noul papă nu l-a abordat şi nu a propus soluţii. A instituit o comisie pentru a găsi moduri să protejeze mai bine copiii şi să ajute victimele unor astfel de abuzuri, însă nu a făcut nicio schimbare. Răspunsurile sale au fost aceleaşi ca ale altor înalţi prelaţi catolici de-a lungul timpului.



Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: