Omul din Nazaret

Articolul nu este nici teologic si nici apologetic. Cele de mai jos nu sunt adresate numai religiosilor, ci si ateilor. Articolul nu vine creeze argumente pentru sau contra in vesnica disputa dintre cei care cred sau cei care nu cred.

In putine cuvinte vreau sa povestesc despre o criza economica, sociala, politica, dar in primul rand morala. Criza a avut loc intr-un teritoriu mai mic decat un judet romanesc al zilelor noastre, unde s-au intalnit trei tipuri de societati complet diferite, care fiecare isi traia viata de sute de ani conform traditiilor lor ancestrale. Asta se intampla acum 2000 si ceva de ani, in Iudea istorica, inca inainte de a fi numita Palestina. Un popor mic, care isi traia viata inchinandu-se unui Dumnezeu fara chip si fara a avea dreptul pana si a-i rosti numele, intalnea maretia imperiala a Romei, asa cum intalnise doua secole inainte cultura rafinata a Elenilor, care isi construisera orasele pe acele meleaguri de pe timpul lui Alexandru Macedonianul.

Elitele, ca elitele de pretutindeni, si-au adoptat stilul de viata al celor puternici, poporul a continuat sa pastreze datina platind cu supunere zeciuiala la templul din Ierualim si o alta zeciuiala domnului pamantean, asa cum o facusera si parintii lor dintotdeauna. “Cota unica” asigura o egalitate acceptata de generatii. Cei oropsiti de soarta sau fara noroc – vaduva si orfanul, erau ajutati de cei care traiau in aceasi comunitate, fiecare dupa cum putea.

Ca de obicei, lacomia isi face loc atunci cand exista oportunitatea. Bogatii obstei au incercat sa “acomodeze” Biblia la oportunitatile oferite de legile Romane, care permiteau dobanzile si camata. Intr-un cuvant sa “modernizeze” economia traditionala cu cea a imperiului.

“Statul social biblic” se baza pe doua legi mentionate in Vechiul Testament. Prima lege prevedea amnistia datornicilor dupa 7 ani si amanarea platilor pentru o alta perioada de 7 ani, dand posibilitatea datornicului sa-si plateasca datoria.

O a doua lege mult mai importanta, mentionata de doua ori in Biblie, se referea la imprumutul cu dobanda (Exod – Ieşirea 25:26 – De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i pui camătă) si mai important in

Iezechiel 8.13 (Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi asupra lui). Adaptarea rabinica prin cele 18 amendamente ale rabinului Şamai (Shammai ) permitea de fapt dobanda si anula amnistia datornicilor, transformandu-i de facto in sclavi pe cei care nu puteau sa-si plateasca datoriile.

Contemporane Omului din Nazaret, aceste schimbari au fost devastatoare societatii in care a trait. Celebra scena a zarafilor din templu nu a fost inteleasa de catre suficient de multi teologi. Protestul nu a fost numai impotriva zarafilor, ci in primul rand impotriva autoritatilor templului, care au permis o incalcare atat de flagranta a echilibrelor societatii contemporane lui.

Traim intr-o lume in care toate echilibrele au fost incalcate (vezi articolul meu precedent). Traim intr-o lume in care zarafii au castigat si continua sa castige folosindu-se de prostia, lacomia si incompetenta autoritatilor. Traim intr-o Europa care isi denunta traditia crestina si care nu recunoaste morala Omului din Nazaret. O regandire a atitudinii ar putea fi salvatoare. Omul din Nazaret a trait si va trai intotdeauna cel putin prin vorbele, faptele si jertfa lui.

Cartea lui Daniel este cea care creaza continuitatea teologica dintre Vechiul si Noul Testament. „Predica de pe Munte” (Matei 5:1 p.p.) a lui Iisus poate fi considerata reinnoirea juramantului Dumnezeiesc. Nu pot sa stiu daca fiecare om are un inger pazitor, dar in vremurile noastre chiar cred ca omenirea ar avea nevoie de ceva ingeri. O mica propunere pentru fiecare dintre noi, indiferent de religia pe care o imbratisati (sa nu o…) faceti-va putin timp si cititi „Predica de pe Munte” (Matei 5:1 pp.); aceasta, impreuna cu cele 10 porunci, pot fi considerate drept constitutia umanitatii.

Craciun fericit, oameni buni!

Theophyle