Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 20 – 64 de ani a fost în T3 2020 de 71,2%, cu 1,2 puncte procentuale peste ţinta naţională fixată la 70% în cadrul strategiei Europa 2020, conform datelor comunicate de INS.
România și-a atins astfel obiectivul propus dar va rămâne, totuşi, sub nivelul-ţintă de 75% fixat la nivel european.
Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă a ajuns la 66%, valoare în creștere față de nivelurile raportate în 2016 și 2018, deși populația activă a început să scadă iar numărul de salariați a rămas neschimbat față de cel din urmă cu doi ani (6.497 mii persoane, adică aproape exact o treime din populația rezidentă).
Reamintim că strategia Europa 2020 pentru dezvoltare durabilă include cinci obiective fundamentale. Alături de ocupare, mai figurează pe agenda UE cercetarea şi dezvoltarea, educaţia, sărăcia şi excluziunea socială şi schimbări climatice şi energie. România se află pe poziţii destul de slabe la toate aceste obiective, cu excepţia ultimului.
De reţinut, deşi se pot vedea creşteri sistematice ale numărului de persoane salariate pe toate segmentele de activitate, se poate observa o scădere a populaţiei active, consecinţă a emigrărilor masive de după intrarea în UE şi după liberalizarea deplină treptată a circulaţiei forţei de muncă.
Dincolo de faptul că aproximativ un român din cinci din grupa 20-64 ani a plecat să lucreze în străinătate, aici am putea avea explicaţia nu doar pentru ponderea scăzută a ocupării tinerilor dar şi pentru cea a persoanelor în vârstă( dar încă apte de lucru) care pot găsi oferte „lucrative” în sectorul de îngrijire a altor persoane din Occident.
Evoluţia ocupării pe categorii de vârstă
În ceea ce priveşte evoluţia ratei de ocupare pe grupe din 2007 încoace, pentru a avea o referinţă în privinţa a ce s-a întâmplat de la aderare și până în ultimii ani), se poate observa o singură creştere semnificativă, plasată oarecum surprinzător la grupa de vârstă 55-64 de ani (aproape nouă puncte procentuale faţă de 2007, din care două treimi din 2016 încoace și +0,7 pp în pandemie).
Simplificat, datele sugerează că este vorba despre persoane formate în socialism, care au rămas în ţară şi lucrează în capitalism.
Situaţia se prezintă ceva mai bine decât în 2007 și la segmentul cel mai important de populaţie, cel de 25-54 ani, care a reuşit în T3 2019 să ajungă o ocupare de 82,1% dar a fost lovit de pandemie. În schimb, grupa de vârstă 15–24 ani a rămas sub nivelul din primul an de apartenenţă la UE iar mica tentative de revenire din 2019 a fost anulată ( T3 2020 prezintă același nivel din 2018, respectiv 24,7% sau mai puțin de un tânăr din patru apt de muncă).
O situaţie problematică din perspectiva resurselor umane care rămân neutilizate o prezintă grupa de vârstă de peste 65 de ani. În pofida creșterii semnificative a spreanței de viață și cu beneficiul unor pensii cu mult mai bune în termeni reali față de anii 2006-2007, rata de ocupare s-a înjumătățit după intrarea în UE iar trendul este clar de scădere în continuare (7% în T3 2020 față de 16,1% în 2016)
Aşadar, ocuparea îmbunătăţită cantitativ destul de vizibil în ultimii ani a fost temporizată de pandemie iar în structură nu se vede mare lucru la tineret, deşi deficitul de forţă de muncă pe anumite sectoare împreună cu rata ridicată de sărăcie relativă din perspectivă europeană ar trebui să conducă spre valori mai apropiate între grupele 15-24 ani şi 55-64 ani.
De reținut, dacă rata șomajului în T3 2020 a fost de 5,2%, adică rezonabil din perspectivă europeană și în scădere cu 0,2 pp față de trimestrul anterior, ea a urcat la valori de patru-cinci ori mari în cazul grupei de vârstă 15 – 24 de ani și a fost undeva la jumătate în intervalul 55 – 64 ani.
La tineret, pe sexe, am avut 18,8% la masculin și 19,9% la feminin iar pe medii de rezidență 24,5% în mediul urban, respectiv 16,7% în mediul rural (cu observația că persoanele înregistrate ca atare mai trebuie să caute și să fie disponibile pentru muncă). ceea ce explică ocuparea scăzută, din moment ce aproximativ jumătate din tineri nici nu încearcă să lucreze (într-o proporție semnificativă, fără să urmeze studii superioare sau alte forme de pregătire).
Totodată, rămâne de văzut cum ar putea fi îmbunătăţită ( chiar în afara unui obiectiv UE, din motive de stabilire statistică a intervalului urmărit) participarea la piaţa muncii a persoanelor de vârsta a treia care mai pot fi utile şi și-ar putea completa veniturile fără să mai aştepte majorări spectaculoase de pensii.
