Occidentul așteaptă summit-ul de la Vilnius ca să vadă dacă realegerea lui Erdogan e o veste rea sau bună

Recep Tayyip Erdogan a ”citit” electoratul mai bine decât au făcut-o sondajele și analiștii, care au sugerat că ar putea fi învins de opoziție. Ei bine, nu de data asta.

În Turcia, scrie BBC, majoritatea alegătorilor a preferat un autocrat experimentat în detrimentul unui democrat netestat – Kemal Kilicdaroglu, care și-a condus campania promițând inițial ”o nouă primăvară” pentru Turcia.

Turcia, o țară divizată

Mesajul alegerilor este că mulți turci preferă un tip dur decât un tip drăguț. Rezultatul votului și distribuția acestuia în graficul de mai jos:

În discursul său de victorie, Recep Tayyip Erdogan a insistat că „doar Turcia a fost învingătoare” – dar nu a ratat ocazia de a ataca opoziția și comunitatea LGBTQ. Ambele ar putea fi acum vizate și mai mult, iar drepturile omului și libertatea de exprimare ar putea fi și mai erodate în anii următori.

Cei care și-au dorit schimbarea aici – aproape 48% dintre alegători – vor fi dezamăgiți, și poate chiar speriați.

Turcia este acum o națiune divizată, cu o economie distrusă. Criticii spun că președintele nu are nicio soluție. Și unde îi lasă rezultatul alegerilor vecinii Turciei și pe aliații ei NATO? Ei vor fi vigilenți, știind că președintelui Erdogan îi place să pună în discuție ordinea internațională.

Kremlin sărbătoreşte, Occidentul prins între neliniște și speranță

Acesta este un rezultat dorit de președintele Vladimir Putin – nu este surpriză că a fost unul dintre primii care i-au oferit felicitări liderului turc. Vladimir Putin a făcut tot ce a putut pentru a înclina balanța în favoarea sa, inclusiv amânând o plată de 600 de milioane de dolari pe care Turcia o datora pentru gaz natural rusesc.

De cealaltă parte, o analiză The Guardian indică faptul că Occidentul este prins între frică și speranță. Se teme că Erdogan va exploata rezultatul pentru a duce acest membru fondator al NATO mai departe de vestul liberal, dar speră că, nefiind eligibil să candideze din nou, este eliberat de nevoia de a face pe plac electoratului naționalist pentru restul vieții sale politice.

Oricum ar fi, alegerile pe care Erdoğan urmează să le facă contează nu doar pentru Turcia, ci și pentru NATO și pentru orice tip de rezultat va avea războiul din Ucraina.

Vilnius, un summit decisiv și pentru NATO, și pentru Turcia

Pentru Occident, problema imediată este să-l împiedice pe Erdogan să intre iremediabil în siajul lui Vladimir Putin.

Primul test al lui Erdogan va avea loc la summit-ul NATO de la Vilnius, unde i se va cere să ridice dreptul de veto al Turciei asupra aderării Suediei la NATO.

Oficialii turci pretind că apartenența Suediei la NATO este o problemă de sine stătătoare, dar în practică majoritatea o consideră legată de vânzările de arme refuzate Turciei de SUA.

Joe Biden, în ciuda faptului că îl numește pe Erdoğan un autocrat, este dispus să aprobe vânzarea de avioaneF16 și să deschidă un nou capitol în relația cu Turcia. Dar președintele SUA trebuie mai întâi să-i convingă pe liderii comisiilor de afaceri externe ale Camerei și Senatului să aprobe vânzarea.

Complicata relație Occident-Turcia-Rusia

Dar chiar deblocarea vânzărilor de arme către Turcia s-ar putea să nu fie de ajuns pentru a-l decupla pe Erdogan de Putin.

În campanie, el a spus că Turcia și Rusia au o relație specială. Și pare că are dreptate: în aprilie, a fost inaugurată prima centrală nucleară turcească ridicată cu sprijin financiar și tehnologie rusă. Putin a oferit Ankarei cartea hub-ului european de gaz rusesc.

Companii din Turcia fac afaceri cu companii rusești penalizate, trimițând în Rusia inclusiv bunuri cu dublă utilizare, cum ar fi materialele plastice, cauciucul și electronicele.

Turcia pur și simplu nu este dispusă să impună sancțiuni Rusiei, iar Washingtonul nu este dispus să impună sancțiuni secundare Turciei, temându-se că l-ar împinge pe Erdogan în brațele lui Putin.

Singurele lucruri bune pentru UE

În sens mai larg, vestul favorizează însă planurile lui Erdogan de a reduce tensiunile cu vecinii săi, inclusiv Arabia Saudită, Siria, Egipt și Armenia.

În ceea ce privește relația cu UE, realegerea lui Erdogan este un avantaj pentru vest.

Cu palmaresul său în domeniul drepturilor omului, cererea sa de aderare la UE, suspendată din 2018, poate continua să stea în așteptare, lucru care ar fi fost mai puțin ușor dacă ar fi fost ales oponentul lui Erdogan, Kemal Kiliçdaroglu.

În al doilea rând, promisiunea lui Kiliçdaroglu de a forța milioane de refugiați sirieni să se întoarcă peste graniță, în Siria, a sunat periculos pentru UE. Măcar Erdogan, prin contrast, sună mai plauzibil când spune că are un plan de a reloca 1 milion de sirieni din nordul Turciei înapoi peste graniță.

Legăturile sale cu Putin și, prin urmare, cu președintele sirian, Bashir al-Assad, fac ca acest plan să poată fi implementat cu succes, spre liniștea UE.

***