Conform datelor publicate de Eurostat, România ( deşi lider la creşterea PIB, cu 7%) s-a situat în 2017 la coada clasamentului UE în ceea ce priveşte evoluţia numărului de întreprinderi cu creştere rapidă.
Valoarea de -2% consemnată ne-a plasat pe locurile 24-25 din 28 de state membre, alături de Marea Britanie. Asta raportat la o medie europeană de +6% şi după un avans record consemnat în 2016, de +34%.
Pentru referinţă, trebuie menţionat că valorile cele mai mari de creştere pe 2017 le-au avut Cipru (+57%, dar la un număr relativ mic de întreprinderi, ceea ce face valoarea procentuală mai puţin semnificativă), Slovenia (+20%), Finlanda (+19%), Olanda (+17%), Italia şi Lituania (fiecare cu câte 16%).
La polul opus au fost Malta (-18%, dar, din nou mai puţin semnificativ pe motiv de număr redus de întreprinderi la nivel naţional), Slovacia (-8%) şi Ungaria (-3%).
Notă metodologică
Întreprinderile cu creştere rapidă („High-growth enterprises”, prescurtat HGE în lb. engleză) sunt definite ca acele întreprinderi care au consemnat o creştere medie anualizată a numărului de angajaţi de cel puţin 10% pe parcursul unei perioade de trei ani. Aceste întreprinderi joacă un rol important în creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă.
Situaţia pe sectoare de activitate
După cum se poate vedea în infograficul publicat de către Eurostat pe domenii de activitate, la nivelul întregii Uniuni, creşterea a fost generalizată, cu valori cuprinse între 11,3% în sectorul construcţiilor sau 10,7% în minerit până la 3% în activităţi financiare şi 2,5% în industria prelucrătoare.
Ceea ce nu a fost cazul la noi, unde, din cele 14 domenii urmărite de Eurostat, evoluţiile din 2017 au fost împărţite în mod egal, cu 6 domenii pe minus, 6 domenii pe plus şi 2 menţinute la aceeaşi valoare ca număr de întreprinderi cu creştere rapidă. Rezultatul fiind pe minus deoarece aproape toate sectoarele din partea de sus a clasamentului (excepţia notabilă şi previzibilă este comerţul) au fost în scădere.
Datele arată o frânare a dezvoltării întreprinderilor în 2017 după expansiunea din 2016, când s-au legat trei ani consecutivi de creştere economică reluată de la revenirea din criză. După valoarea de top de +34% a creşterii numărului de întreprinderi cu creştere rapidă, România s-a dus spre coada clasamentului european, cu un rezultat de -2% în 2017.
De subliniat, pe fondul politicii de creştere a veniturilor într-un ritm mult superior celui de creştere economică, inversiunea care s-a produs între sectorul de comerţ şi industria prelucrătoare, care nu doar că nu a ţinut pasul, dar a intrat în 2017 pe o pantă descendentă ca expansiune.
De unde şi creşterea importantă a deficitului comercial (inflamat în 2018 chiar spre 7,5% din PIB, dar datele referitoare la întreprinderile care au reuşit să se menţină pe o creştere rapidă timp de trei ani vor fi disponibile de-abia în statistica publicată în 2020), cererea de mărfuri sporită semnificativ neputând să fie acoperită din surse interne.
Una peste alta, datele Eurostat relevă o modificare nedorită nici în plan cantitativ (prin scăderea numărului de întreprinderi dinamice) , nici în plan calitativ ( prin deplasarea centrului de greutate al expansiunii dinspre manufactură spre comerţ).
E o modificare de natură să avertizeze asupra unor dezechilibre ancorate în modelul de dezvoltare adoptat.
