Nota. Pentru cititorul neavizat, trebuie sa declar faptul ca sunt un anti marxist convins, consider comunismul si fascismul crime impotriva societatii umane si, in sfarsit, consider utopiile socialismului european un rateu la fel de mare ca si cele ale capitalismului fiduciar.
Cripto-comunismul, numit la noi socialism, il dispretuiesc profund si il acuz de saracirea tarii si a populatiei ei. Cred ca “Purtatorul de vorbe” al PSD, dl Dan Sova, ne-a dovedit din plin tendintele fascistoide ale acestui jalnic cripto-comunism. Am fost si voi ramane un conservator, care considera ca libertatea individuala este valoarea cea mai de seama a fiintei umane sustinuta de dreptul natural (lex naturalis) si egalitatea de şanse. Sustin cu convingere faptul ca societatea, prin entitatile ei statale sau internationale, trebuie sa-i pedepseasca pe criminalii care actioneaza impotriva intereselor ei.
***
Am citit cu oarecare stupoare ca martea trecuta ( 6 martie, a.c) ca “Fratii lui Lehman” (Lehman Brothers) si-au reluat activitatile in SUA. Deci, conform Reuters, după 1.268 de zile, Lehman Brothers va începe să-ai ramburseze datoriile către creditori incepand cu 17 aprilie 2012. In momentul producerii falimentului, cel mai mare din istoria SUA şi care a zguduit din temelii sistemul financiar mondial, Lehman Brothers avea active in valoare de 639 de miliarde de dolari.
După 1268 de zile, încheierea procedurii de faliment permite Lehman Brothers să distribuie circa 65 de miliarde de dolari creditorilor, care au depus cereri pentru peste 300 de miliarde de dolari. Planul Lehman de rambursare a datoriilor a fost aprobat în decembrie 2011 de un tribunal american pentru falimente. Lehman Brothers are disponibile lichidităţi de circa 18 miliarde de dolari şi ar putea, potrivit Bloomberg, să plătească iniţial creditorilor 12-14,7 miliarde de dolari, în funcţie de cât capital are nevoie ca rezervă pentru litigii. Planul Lehman de 65 de miliarde de dolari prevede plata către creditori a 18 cenţi pentru un dolar, în următorii câţiva ani.
Din nefericire, inca o data, democratia liberala s-a dovedit ineficienta in fata pradatorilor financiari. Reintrarea pe piata a acestui “monstru financiar” ma face sa cred ca din nefericire, incredibil dar adevarat, nimeni n-a fost pedepsit ori condamnat pentru efectele acestei gestionari catastrofale, a acestei rupturi de proportii.
Intr-un stat de drept adevarat, un inginer, un arhitect, un militar, un cercetator, un lucrator oarecare daca ar fi comis asemenea greseli profesionale ar fi fost fara doar si poate acuzat in fata unui tribunal. Escrocilor planetari nu li s-a intamplat insa nimic. Ba mai mult: o data stabilizate bancile private, directorii acestora au reinceput speculatiile cu bani publici, continuand sa dicteze regula jocului ca si pana acum (fiindca pretul de piata al banilor si cursurile valutare sunt determinate prin schimburile interbancare, stabilite desigur cu concursul bancilor centrale) si acordand imprumuturi cu dobanzi mult mai mari (si riscuri cvasi-nule) decat cele acordate lor de bancile centrale. Astfel, pe traseul dintre creditor si debitor, bancile aduna sume frumusele, care le permit sa ramburseze fondurile publice si, simultan, sa fabrice din nou dividendele si primele-gigant pentru satisfacerea conducatorilor si brokerilor lor. Daca asta se numeste capitalism, atunci eu nu pot sustine o astfel de oranduire.
***
Din nefericire, democratiile occidentale au pierdut pariurile cu capitalismul fiduciar, lasat fara supravegherea legala eficienta si au adus la suprafata ideea “corporatismului de stat” pe care il intalnim astazi in economiile BRIC (Brazil, Rusia, India si China) si care ar putea fi salvarea societatii din calea unor crize pe care o simtim cu totii. Tuturor celor care gandesc in acest fel vreau sa le amintesc cateva fapte:
-
“Corporatismul de stat” este un fenomen fascist sau comunist. Contrar opiniilor consacrate, fascismul italian si cel german, se regasesc in stanga doctrinara. “Manifestul Fascist” (Il manifesto dei fasci di combattimento) a fost conceput si publicat de liderul sindical Alceste De Ambris si de Filippo Tommaso Marinetti, devenit mai tarziu si ideologul miscarii fasciste. Mult mai tarziu (in 1932), va publica Benitto Mussolini eseul numit “Dottrina”, care va atenua tendintele de stanga initiale, promovate de sindicalistul Alceste De Ambris.
-
Din punct de vedere economic, fascismul promoveaza “corporatismul de stat”. Economie, in care statul este mediatorul suprem intre toti componentii sociali, care fac parte din economia unui stat. Doctrina a fost formulata de sociologul, filozoful si economistul austriac Othmar Spann si preluata de Benito Mussolini si introdusa ca doctrina socio – economica a fascismului italian. Othmar Spann, un profesor vienez extrem de carismatic, (aminteste foarte mult de Nae Ionescu) conservator nationalist, anti-liberal si profund anti-socialist, reuseste sa se certe cu toata lumea si este “internat” de nazisti intr-un lagar de re-educare. Este eliberat dupa o perioada scurta la insistentele invataceilor fascisti din Italia si Spania.
-
Ramasitele fascismului economic au supravietuit mult mai eficient comunismului pseudo-marxist. De fapt avem astazi doua exemple clare ale “corporatismul de stat” printre marile puteri ale lumii. Primul exemplu este Federatia Rusa, care a mostenit si unele aspecte politice ale fascismului, dar a mostenit in totalitate “corporatismul de stat”, prin care statul (sa zicem Putin, la ora actuala) hotaraste care este jocul si care sunt regulile lui.
-
Implementare poate putin mai diferita, dar la fel de asemanatoare ideilor lui Othmar Spann, o regasim in China moderna, care promoveaza un capitalism de stat sub acoperirea traditionala a unui partid numit comunist. Personal sunt convins ca Deng Xiaoping, fondatorul “socialismului cu caracteristice chinezeşti” şi a reformei economice din China, cunoscută ca “economia de piaţa socialistă”, a fost profund influentat de Othmar Spann, care a formulat teoretic si ideologic exact ceea ce se intampla astazi in China.
Mai mult decat clar (pentru mine) ca liderii europeni incearca astazi dupa aproape 4 ani de la inceputul acestei crize sa creeze o “Noua Înţelegere” in sistemul Uniunii Europene. Unii au inteles, altii sunt inca la stadiul “orbul gainilor”. Ca este bine sau rau, asta o vom putea vedea in cateva luni. Daca tot vorbim de o “Noua Înţelegere”, cred ca trebuie sa rememoram (sau sa cunoastem) urmatoarele:
Franklin Delano Roosevelt ( FDR) a incercat sa iasa din criza (1929 –1933/4) cu ajutorul unui nou contract social, unul din cele mai importante din istoria moderna a societatii umane. Atacat din toate partile, de la extrema stanga comunista si pana la fascistii americani, inclusiv de socialisti si de ultra-conservatori, este pana in zilele noastre un exemplu de intelegere sociala care a “altoit capitalismul”, finalizand pentru aproape jumatate de secol asa zisul laissez-faire si metamorfozand
capitalismul intr-un sistem economic si social regularizat si acceptat de toti actorii economici si sociali.
Cand vorbim de “Noua Înţelegere” in contextul creat de FDR vorbim de fapt de doua perioade – “First New Deal” (1933) si “Second New Deal” (1934–36). Trebuie mentionat ca legislatia si institutiile create atunci au rezistat pana la sfarsitul anilor ’80 si de facto institutiile create de FDR atunci – Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC), Federal Crop Insurance Corporation (FCIC), Federal Housing Administration (FHA), Social Security System si Securities and Exchange Commission (SEC) exista pana in zilele noastre. Din nefericire, amendamentele aduse in regulamentul acestor institutii au creat conditiile crizei economice in care ne zbatem toti in zilele noastre.
“Prima Înţelegere” din 1933 s-a ocupat cu restructurarea sistemului financiar-bancar, infrastructura si transporturile, precum si agricultura si productia alimentara.
“A Doua Înţelegere”, intre anii 1934–36, a reglementat activitatile sindicale, contractele de munca colective, protectia sociala si a pus bazele legislatiei legate de activitatea IMM-urilor, care au devenit coloana vertebrala a economiei Statelor Unite. Paralel cu aceste masuri, FDR a anulat cateva legi anti-monopoliste pentru a relansa industria grea, a micsorat sensibil (13-15%) numarul salariatilor
administratiei federale (bugetari) si a micsorat pensiile veteranilor cu 40%. Intr-un cuvant FDR le-a cumparat cetatenilor undite in loc sa imparta peste!
Ultimul deceniu Euro-Atlantic si in mare parte mondial a inregistrat o noua maladie a democratiei, caracterizata prin producerea unor anticorpi care o distrug; putem caracteriza aceasta maladie ca pe una imunitara. Democratia a nascut un monstru – populismul democratic. Acest “populism democratic” este reprezentat in lumea occidentala aproape in toate guvernarile actuale. Dupa pacificarea Europei si crearea unei bunastari sociale bazate pe principii sanatoase, nesaţul de mai mult sau mai bine a generat promisiuni politice irealizabile sau realizabile prin rezultatele pe care le vedem si simţim astazi. Nevoia unei Noi Înţelegeri este inevitabla. Mai bine prin consens decat fortati de masele dezlantuite haotic.
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
„nesaţul de mai mult sau mai bine a generat promisiuni politice irealizabile sau realizabile prin rezultatele pe care le vedem si simţim astazi”.
dorinta de mai mult si mai bine este o permanenta a fiecarui individ si a societatii in ansamblu. este principalul motor al progresului. este la fel de legitima in oricare individ, indiferent de pozitia sociala sau pozitia economica. nimic incriminatoriu in participarea la dorinta generala de mai mult si mai bine. a fost mereu si va fi mereu prezenta in noi toti. nimic nou, neasteptat, surprinzator in dorinta de mai mult si mai bine.
asta ar insemna ca sursa unor promisiuni nesustenabile aparute la un moment dat nu poate fi aceasta dorinta. mai probabil ca sursa acestor promisiuni este in cei care le-au facut si implicit motivatiile acestor promisiuni trebuie sa fie unele straine dorintei de mai mult si mai bine. sint specifice celor care le-au facut si momentului in care le-au facut. anterior nu au fost facute si au fost facute atunci cand anumite conditii au fost indeplinite.
dincolo de categoria motivatiilor interesate ale celor care promit, in spatele acestora isi face simtita prezenta un fenomen mai semnificativ. toti participantii la dorinta de mai bine trebuie sa fie parte la rezultatele progresului. negarea beneficiilor alimenteaza conflictul social si nimeni nu doreste o reechilibrare prin revolta (ca conservator trebuie sa fiti de acord). ca le place sau nu, cei care delireaza la reintoarcerea maselor largi la statutul proletariatului de la inceputul secolului XIX ar trebui sa constientizeze ca este imposibila, inacceptabila.
total imposibila nu este, o conditie ar fi abolirea democratiei perimate, „bolnave” cum ii spuneti dvs. si chiar daca multe capete infierbantate isi spun ca democratia este mai mult un concept decat o realitate si ca este bine sa nu fie decat atat, nu cred ca va indrazni nimeni sa o nege oficial.
in schimb masuri concrete de limitare a democratiei ar putea fi impuse, justificate divers.
saracirea populatiei largi (sa zicem 99%) si sclavia economica rezultat ar fi un pas important. masurile de polarizare economica a societatii, „de dreapta”, ar fi calea potrivita. sprijinirea mecanismelor de extragere a rentelor din circuitul economic normal, urmate de socializarea lor, ar contribui la polarizare. (in esenta criza economica mondiala isi are sursa in aceste mecanisme de extragere a rentelor).
o provocare noua pentru planul antidemocratic ar fi limitarea comunicarii intre indivizi. internetul a facut posibila comunicarea globala, si o revolta sau doar constientizare globala devine posibila. asa ca vor apare masurile de control activ a continutului disponibil pe internet. (nimic inedit …)
o alta provocare ar fi libera circulatie a persoanelor. terorismul ar putea fi o buna justificare a unor masuri limitative.
lumea, ideologiile, decidentii acestei lumi sint captivi a tot felul de ipocrizii rezultat al intereselor de grup. din nefericire pentru cei avizi de acumulari chiar cu pretul sacrificiului celor de alaturi, vor exista tot permanent minti oneste care vor spune adevarul. si in acelasi timp nu vor fi niciodata suficient de prevazatori pentru a impiedica evenimentele catastrofale care sa arate adevarata semnificatie a celor ce se intampla in jurul nostru. si asta pentru ca principala lor motivatie nu este dorinta de asezare rationala a societatii ci dorinta irationala de mai mult pentru ei.