Nu târâți BNR în politică

Știam încă din prima jumătate a lui februarie: ”Au înțeles, în sfârșit, și proștii ăștia că Băsescu nu mai e un pariu, e-un cal mort. Ponta nu se bagă la președinție acum în 2014. Cu Antonescu – mai mare rușinea să defilezi, Ungureanu nu știi ce-i cu el. Vor tăbărî pe Isărescu, care-și termină mandatul la anul și care, dacă obține sprijin din 2-3 locuri, poate intra în prezidențiale cu prima șansă”.

M-am arătat circumspect – sunt 1000 de motive să fie basme : Trăim vremuri în care percepția face și echilibrul și salvează sau pierde banii, n-ai cum să tăvălești prin noroi, ca pe un politician, guvernatorul iar Banca Centrală să rămână neatinsă, UE n-ar accepta un nou derapaj mai ales acum, după ”experimentul” cu Banca Națională a Ungariei – toți s-au fript; în plus, nu l-aș vedea pe Ponta intrând într-un joc atât de păgubos, omul are nevoie de un BNR solid ca să guverneze – asta pentru România. Iar pentru el mai are nevoie de 2 ani, PR din greu și de Băsescu ca să-și salveze o carieră europeană după dezmățul din vara trecută.
”O să vedeți” – mi s-a răspuns.
Vorbeam cu un politician.

Ca la carte, până în martie informația avea să se mai confirme nu doar din 2 surse, ci din alte 2 zone foarte diferite – fiecare cu specificul ei: se mobilizează frustrații scandalului din 2008 cu atacul speculativ asupra leului și or să intre și ei în acest joc, ăștia-s chiar motivați. ”Ehe – zic – cine știe, poate la toamnă – se pot întâmpla multe până atunci, chestiile astea nu se fac înainte de vară”. ”Nu, că pentru unu ca ăsta chiar ai nevoie de timp. Contează pe faptul că el personal nu va ieși la bătaie, iar pe Vasilescu or să-l facă muci din 3 vorbe la televizor. O să vedeți, o să înceapă repede”.

Și au început. Joi, 11 aprilie, seara, sms de la politician: ”V-am spus? dați pe realitatea”.

M-am uitat aproape o oră. O domnișoară blonduță și cumsecade a rostogolit cu ingeniozitate, în tot acest timp, circa 50-60 de cuvinte din universul casnic, despre politica BNR. Nici nu avea nevoie de mai mult, din 2 motive.

Primul – pe burtieră se perindau 3 titluri: ”Guvernatorul – cinism pe banii românilor”, ”Băncile – cât de sigure sunt?” și ”Guvernatorul nu duce grija bogaților”. Pretextul era declarația guvernatorului, apropo de situația din Cipru, potrivit căreia un român are garantate depozite de câte 100.000 de euro la 38 de bănci în România, iar pentru cei care au știut să facă mai mulți bani decât cei 3,8 milioane de euro nu are ce sfaturi să le dea.

Al doilea motiv: Invitatul special al emisiunii era Dl. Lucian Isar – plecat din Bancpost în urma scandalului cu atacul speculativ asupra leului din 2008, trecut pe la ministeriatul mediului de afaceri și mai apoi prin niște CA-uri ale companiilor de stat. Ultimul – la CFR, de unde a fost dat afară cu toată echipa după ce dispuseseră un control în parohia ministrului Fenechiu (management privat – dar nici chiar așa…).

N-a folosit însă la nimic faptul că Dl. Isar nu era, de această dată, arogant (ceea ce la domnia sa înseamnă că era în largul său): dilemele poziționării BNR față de situația din Cipru n-au fost nici măcar articulate – nici vorbă de subtilitățile pe care le reclamă un moment atât de sensibil în Europa. Și nici n-ar fi avut cum: prin studio se învălmășeau, ca într-o campanie electorală sadea, cuvinte precum ”banii românilor”, ”garantează”, ”statul”, ”băncile”, ”in fața poporului”, ”comunicare”, ”greșeli”, ”cinism” – reformulate la nesfârșit de 4 băieți buni la toate, care vorbeau uitându-se în ochii specialistului care-și mai juca încă o dată, prost, cartea teribilei sale inteligențe. Nu e nicio exagerare: se simțea lipsa Dnei. Monica Tatoiu.

Ăla a fost începutul. De-atunci, mașinăria s-a pus în mișcare – în fiecare săptămână se ramifică ”infrastructura” acestui asalt la care se alătură tot mai diferite cercuri de interese.

”E incredibil, credeam că după criza din vara trecută au învățat două-trei lectii, dar uitați-vă că nu mai au niciun tabu” – m-a sunat, aseară, un amic atent la subtilitățile luptelor din sistemul bancar european.

Ei, nici așa: ”Tabu”? Doamne ferește! Politica și poziționarea unei Bănci Centrale Nu trebuie să fie tabu în nicio țară.
Dar ceea ce lipsește sunt tocmai discuțiile cu creionul în mână pe deciziile BNR și subtilitatea efectelor lor în economie, pe argumentele care stau la baza politicilor luate acolo și pe modul în care un guvern poate folosi aceste decizii.
Lipsesc discuțiile pe veriga dintre gestiunea macroeconomică și economia reală – pe cureaua de transmisie dintre BNR, bănci, finanțarea economiei de către sistemul bancar, administrarea deficitelor și setul de politici economice care să rezolve, pe termen mediu și lung, problemele structurale – pe care le moștenim din guvernări pur politice și le vom transfera mai departe către economia reală de peste 5,10,15 ani.
Lipsesc disecțiile și evaluările profesioniste pe conjunctură, pe intersecția dintre grupurile de interese, pe ”mutările” inteligente în mijlocul unui joc aflat în plină desfășurare, după ce criza a abrogat atâtea reguli despre care până acum credeam că sunt funcționale în orice împrejurare.

Dar pentru asta e nevoie de 4-5-6 bancheri, 2-3 profesori de la ASE, 2-3 mari antreprenori care nu mișcă banii fără să știe care va fi a 6-a mutare pe tablă, 2-3 ”analiști” (ți-i și rușine să mai pronunți cuvântul ăsta) financiari care să nu mănânce grăunțe din palma vreunui politician.

Sigur, un atare mod de-a pune problema are două mari neajunsuri:

a), Asta nu face ”audiență”: dar cel puțin ține discuția despre BNR, bănci și politica financiară și – până la urmă – fiscală a României într-o zonă responsabilă : zici ce ai de zis – pro sau contra – argumentezi, vii cu cifre, simulezi efecte, produci cazuistică. Iar lipsa de ”rating” vine tocmai din ”priza” pe care vorbitorii o au în studiourile în care pot explica și argumenta:

b), Niciunul din acești vorbitori n-ar fi în stare să bată câmpii precum un politician și să coboare discuția până la cel mai de jos nivel: acela în care orice argument de bun simț se dizolvă în mlaștina politică de la noi. Acolo unde decizia – aia reală, operantă și producătoare de efecte în economie – se ia după cum și-a câștigat fiecare locul bătând câmpii ”în fața poporului”: la Energie un șef de sală, un poet la Industrii, un fin la Finanțe, un finanțator la Transporturi.

Asta într-un moment în care Europa își regândește sistemul bancar și structura economică, unde e concurență și unde tocmai se fac cărțile pentru următoarea sută de ani.