vineri

29 martie, 2024

15 septembrie, 2015

contractConfederaţia Naţională a Patronatului Român, organism care reuneşte confederațiile patronale reprezentative la nivel național, a transmis premierului Victor Ponta nemulţumirea faţă de activitatea Consiliul Economic şi Social care, ignorând observaţiile CNPR, a avizat favorabil ultimele propuneri legislative privind modificarea Codului Muncii şi a negocierilor colective de muncă.

La ultima reuniune a Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social, organizată în data de 9 septembrie, confederaţiile patronale au respins modificările preconizate în legătură cu modul de stabilire a sectoarelor de activitate din economia naţională pentru care se pot negocia şi încheia contracte colective de muncă precum şi perspectiva reducerii programului de lucru al bugetarilor.

(Citiţi şi: “Modificări la Codul Muncii – adoptate tacit de Senat. Schimbările preconizate”)

Consiliul Economic și Social a mai acordat şi aviz favorabil, “cu prea multă uşurinţă şi fără o consultare prealabilă suficientă a organizaţiilor patronale” consideră CNPR, unei serii de modificări la Codul Muncii care “îngreunează şi mai mult relaţiile de muncă din companiile româneşti.”

”O exercitare superficială a atribuţiilor CES”


muncaCum modificările la Codul Muncii se află deja în circuit legislativ avansat, fiind adoptate tacit în Senat şi trimise la Camera Deputaţilor spre dezbatere finală, patronatele semnatare transmit premierului Ponta că proiectele de legislaţie trebuie realizate în baza unui “dialog tripartit real şi eficient”, nu a unei proceduri “superficiale”.

Dorim să atragem atenţia că aşteptările Confederaţiei Naţionale a Patronatului Român sunt acelea ca interesele angajatorilor să fie reprezentate de Consiliul Economic şi Social în egală măsură cu cele ale autorităţilor publice şi sindicatelor.În acest context, avizarea propunerilor legislative ar trebui să se facă în urma unor observaţii de fond emise de C.E.S., în urma dialogului tripartit, şi nu pe baza unor observaţii formale cum ar fi cele legate de reformularea unor propoziţii, adăugarea unor formule introductive sau renumerotarea unor paragrafe, așa cum se întâmplă în prezent” – se spune în scrisoarea adresată premierului.

Ultima modificare majoră a Codului Muncii a fost operată de Guvernul Boc, prin asumarea răspunderii. Noua modificare este urmarea unui demers al Blocului Naţional Sindical, care a promovat modificarea Codului Muncii prin procedura iniţiativei legislative cetăţeneşti.

Cele 25 de argumentepentru rediscutarea Codului: de la relațiile de muncă la noile complicații birocratice în companii

Confederaţia Naţională a Patronatului Român a transmis premierului şi argumentele pentru care solicită reanalizarea unor prevederi conţinute de proiectul de Cod al Muncii.


Cele 25 de observații de fond formulate de CNPR pe legislația propusă, toate „reprezentând modificări în defavoarea angajatorilor”, în cele ce urmează:

  • Considerăm că Modificarea Articolului 21, Alineatul (1), prin care angajatorul este obligat să plătească o indemnizație de neconcurență angajatului în situația în care acesta dorește să includă în contract o clauză de neconcurență, este natură să afecteze procesul firesc de negociere al salariului între angajator şi angajat.
  • Prin Articolul 21(1), legea impune angajatorului şi care ar trebui să fie cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunară, respectiv cel puţin 25% din salariul de bază. Precizăm că impunerea unui astfel de prag poate conduce la un cost al muncii care să exceadă nivelul productivităţii muncii.
  • În condiţiile în care indemnizaţia de neconcurenţă lunară nu este de natură salarială, aceasta ar putea fi folosită ca un subterfugiu pentru neplata contribuţiilor sociale. Apare astfel şi un risc fiscal, respectiv acela ca în cazul unor controale ale ANAF, chiar şi în situaţia unor antreprenori de bună-credinţă, să fie pusă în discuţie oportunitatea clauzei de neconcurenţă (exemplele recente privind reclasificarea activităţilor independente constituie un exemplu elocvent în acest sens).
  • Tot în contextul Articolului 21, Alineatul (2), pentru a introduce clauza de neconcurență, angajatorul trebuie să dovedească că prestarea unei activități de către salariat, în condițiile Alineatului  (1), este de natură să producă un prejudiciu. În practică, aplicabilitatea unui astfel de demers este una redusă, mai ales atunci când avem în vedere, spre exemplu, evaluarea unui prejudiciu în sfera proprietăţii industriale sau intelectuale.
  • În mod indirect, legea impune angajatorilor să stabilească obiective de performanţă cuantificabile (Art 261). Din practică putem afirma că, doar în anumite situaţii, performanţa unui angajat poate fi evaluată strict prin prisma unor “rezultate concrete şi evaluabile, care materializează o îmbunătăţire generală a activităţii unităţii sau a compartimentului funcţional din care face parte salariatul”. Prin urmare, articolul este parţial aplicabil şi expune angajatorul în cazul unui litigiu cu angajatul.
  • Articolul  261, Alineatul (2) intră în contradicţie cu Articolul 261 , Alineatul (1). Apreciem că, atâta vreme legea impune obiective de performanţă cuantificabile, acestea trebuie să fie raportate la sarcinile şi responsabilităţile fiecărui angajat, prin urmare trebuie să facă obiectul negocierii individuale şi nu al celei colective. De asemenea, obiectivele de performanţă ar trebui incluse în fişa postului şi nu în regulamentul intern, acesta din urmă făcând referiri la procedura de evaluare a obiectivelor profesionale şi nu la obiectivele profesionale în sine.
  • Articolul 261(3) impune angajatorului obiectivele de performanţă drept “condiţii de majorare a salariului sau de promovare în carieră”. Apreciem că în acest caz legiuitorul încearcă să se substituie managerului privat, deoarece decizia de promovare în carieră este una strict managerială. De asemenea, în practică există şi alţi factori de evaluare, uneori chiar mai importanţi decât realizarea obiectivelor de performanţă, cum ar fi nivelul de competenţă profesională, experienţa sau responsabilităţile pe care angajatul este dispus să şi le asume.
  • Articolul 262 creează şi mai multă confuzie, în condiţiile în care nu este clarificat conceptul de “clauză de obiectiv de performanţă”.
  • Articolul 29 (1) impune angajatorului inclusiv modalităţile în care aceasta ar trebui să verifice “aptitudinile profesionale şi personale” ale candidatilor, respectiv “concursul sau examenul şi perioada de probă”. Precizăm că recrutarea și selecția sunt activități distincte ale managementului resurselor umane, iar tehnicile de recrutare și selecție utilizate în practica companiilor private nu pot fi limitate printr-un act normativ.
  • Articolul 29 (2) prevede ca metoda de selecţie să fie stabilită în regulamentul intern şi contractul colectiv de muncă, ceea ce va conduce la o birocratizare excesivă şi inutilă a activităţii de recrutare-selecţie a personalului.
  • Din Articolele 291 şi 30 mai înţelegem că legiuitorul recomandă ca angajatorul să îşi selecteze personalul folosind o singură metodă de selecție, folosirea mai multor metode făcându-se doar “prin excepţie”, în cazul ocupării funcţiilor de conducere. Din nou, apreciem că este cel puțin inoportun ca un act normativ să impună unui antreprenor privat modul în care acesta ar trebui să își selecteze echipa managerială.
  • Prin Articolul 53, Alineatele (1) şi (2), precum și prin abrogarea Articolului 52, Alineatul (3), sunt eliminate excepţiile de la plata indemnizaţiei de 75% din salariul de bază pe durata reducerii şi/sau întreruperii temporare a activităţii. Precizăm că, în condițiile unei activități economice fluctuante, abrogarea Articolului 52 este o măsură care poate afecta direct competitivitatea agenților economici.
  • Prin Articolul 61, Litera d), este limitat dreptul angajatorului de a dispune concedierea din motive care ţin de persoana salariatului, doar la nivelul perioadei de probă. Cu alte cuvinte, în măsura în care anumite probleme comportamentale nu au fost depistate în perioada de probă, angajatorul nu va mai deține nicio pârghie legală pentru a realiza concedierea salariatului.
  • Conform Articolul 74, Alineatul (1), angajatorul care a dispus concedieri colective nu mai poate face noi încadrări pe locurile de muncă ale salariaţilor concediaţi timp de 9 luni de la data concedierii acestora. În opinia noastră, nu există nicio justificare de natură economică care să explice de ce această durată a fost modificată de la 45 de zile, cât este conform actualului Cod al Muncii, la 9 luni.
  • Totodată, potrivit Articolul 74, Alineatul (2), dacă angajatorul îşi reia în cele 9 luni activităţile a căror încetare a condus la concedieri colective, acesta este obligat să îi reangajeze pe salariaţii concediaţi anterior, fără examen, concurs sau perioadă de probă. Apreciem că nici această modificare nu are o justificare economică, mai ales în condițiile în care se referă la un orizont de timp ridicat.
  • Prin modificarea Articolul 84, Alineatul (1), se reduce perioada pentru care pot fi încheiate contracte individuale de muncă pe perioade determinată de la 36 de luni la 24 de luni. Măsura afectează mai multe categorii de agenţi economici care utilizează personal contractual angajat pe perioadă determinată pentru proiecte de investiţii (ex.: construcţii), care deseori exced perioada de 24 de luni.
  • Este adăugat Articolul 841, care în opinia noastră este unul abuziv deoarece lasă la aprecierea instanţelor judecătoreşti să constate dacă activităţile prestate de angajat au un caracter permanent, şi în funcţie de aceasta să reconsidere contractele încheiate pe durata determinată în contracte pe durată nedeterminată. Precizăm că există şi alte situaţii prevăzute de Articolul 83, care justifică încheierea unui contract de muncă pentru o perioadă determinată şi în afara unor  “activităţi cu caracter permanent”.
  • Conform Articolului 118, programele individualizate de muncă nu se vor mai putea stabili cu acordul salariatului, decât în situaţia în care aceasta posibilitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă sau în regulamentul intern. Este de asemenea o modificare menită să îngreuneze relațiile de muncă.
  • Conform Articolului 122, se reduce de la 60 la 30 de zile perioada în care angajatorul poate compensa munca suplimentară prin ore libere plătite.
  • De asemenea, conform aceluiași articol, dacă nu se realizează compensarea în acest interval, angajatorul va plăti un spor la salariu corespunzător dublului duratei muncii suplimentare (şi nu corespunzător duratei suplimentare, aşa cum este prevăzut în legislaţia actuala).
  • Conform Articolului 155, angajatorul nu mai poate să respingă solicitarea salariatului pentru concediu fără plată pentru formare profesională, decât cu acordul sindicatului sau după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.
  • La Articolul 159 se adaugă Alineatul (21), conform căruia angajatorul trebuie să acorde un spor la salariu pentru perioadele în care salariatul, în timpul său liber, se află la dispoziţia angajatorului, putând fi chemat oricând să îndeplinească obligaţii de serviciu.
  • Sunt abrogate Alineatele (3) şi (4) ale Articolului 254, referitoare la răspunderea patrimonială a angajaţilor, astfel încât angajatorului îi sunt limitate pârghiile prin care poate solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare, recuperarea contravalorii pagubelor produse de acesta.
  • În ceea ce privește propunerea legislativă privind negocierile colective de muncă, precizăm că obligativitatea negocierii colective în cazul angajatorilor cu cel puțin 15 angajați în loc de 21, cum prevede legislația actuală, este o măsură cu impact direct la nivelul întreprinderilor mici din România, care va conduce la o birocratizare excesivă a activităţii de resurse umane şi chiar la o scădere potenţială de productivitate pe fondul concentrării inutile a managementului pe alte activităţi decât cele productive şi comerciale.
  • Propunerea privind negocierile colective de muncă mai cuprinde şi alte măsuri,  orientate exclusiv în direcția reducerii drepturilor angajatorilor în cadrul relațiilor de muncă, fiind neglijate complet aspecte precum impactul economic al măsurilor sau competitivitatea economică. Astfel de măsuri se referă la obligativitatea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate sau la relaxarea condițiilor de obținere a reprezentativității de către sindicate la nivel de unitate, respectiv la 35% din angajați în loc de 50%+1 din angajați.
Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Citind articolul privind argumentele de schimbare a celor 25 de prevederi „antieconomice” din Codul Fiscal, am fost tentat sa reprosez miscarii patronale (in intregul sau) lipsa de maturitate economica, manifestata prin permanenta „cererilor si milogelii”(iertati-mi radicalsmul exprimarii)fata de guverne.
    Oamenii de afaceri din Romania sint asociati in cadrul unor numeroase organizatii profesionala, in AOAR, asociatia siderurgistilor, AmCham si cite si mai cite organizatii antreprenoriale si de 25 de ani nu au inteles in ce consta statutul lor economic, pentru a si-l concretiza idelogic si NORMATIV.
    Apoi m-am intors la realitatea grava a „stiintei economice romanesti”, care n-a construit pentru antreprenori, o „ideologie” a afacerilor, opozabila statului, cu argumente stiintifice si tehnice, care sa prezinte:
    1.Functia lor economica si sociala, de generatori de dezvoltare economica, de creatori de locuri de munca, de platitori de taxe si impozite, adica privind functia lor primordiala, in raport cu STATUL si salariatii.
    2.Nu s-au stabilit „axiomele” economice, care sa consfiinteasca raportul acestora cu SATUL: in privinta dezvoltarii economice, a proiectelor economice si a egalitatii pe care trebuie sa o impuna, in raporturile economice si sociale cu statul.
    a.Antreprenorii trebuie facuti sa inteleaga ca administrarea economiei nationale este atributul Guvernelor, iar daca vor sa fie „parte”,adica egali cu statul in luarea deciziilor economice, ei trebuie sa fie promotorii „proiectelor de dezvoltare economica”.
    Daca C.Fiscal este elaborat strict in administrarea putinei economii din Romania, atunci Statul isi impune conditiile sale, in lipsa carora PSD nu ar mai fi partid SOCIAL, cu daruri sociale electorale, fara sa-l intereseze soarta afacerilor.In aceasta stare de vid ideologic/stiintific/normativ, impresia politicilor este ca, antreprenorul trebuie incalecat legal si muls financiar.Asa, pentru linistea lor!
    Elaborarea C.Fiscal ca „parte” a unui „proiect national”, crea conditiile tehnice/juridice/morale, ca antreprenorii/patronatele sa propuna si impuna Statului, constructia articolelor de lege in interesul dezvoltarii si natiunii, nu a PSD si numai a salariatilor.
    b.Nicaieri in lume, politicii nu au creat proiecte de dezvoltare economica ori solutii punctuale economice, acest lucru fiind apanajul si INTERESUL antreprenorilor. Numai in mod exceptional, China a fost „binecuvintata” cu un „politician-tehnocrat” ca Deng Xiaoping.Antreprenorii fac comisii si comitete, la fel ca la Primarii,in care cuprind liste intregi de persoane (capabile de altfel) lipsite insa de expertiza in proiecte care sa conduca la aparitia masiva de noi intreprinderi si investitori straini si locali.Organizatiile antreprenriale nu au nuclee de cercetare stiintifica economica, ele fiind uniuni formale, lipsite de experti in dezvoltare.La fel si la Guvern sau Presedentie, nu exista persoane capabile de a construi proiecte.Pe scurt, cu problematica si proiecte de dezvoltare economica, nu se ocupa nimeni in Romania – totul fiind in „STAREA” (moarta) de STRATEGII ECONOMICE teoretice, neconcretizabile in proiecte finalizate, operationale.Marele defect „organizatoric” al asociatilor patronale, este ca nici nu SOLICITA PUBLIC proiecte, de la cei capabili sa le realizeze.Paradoxal, cind le sint oferite, nu le baga in seama-cum am patit personal… Din aceasta cauza nu se formeaza o „piata a ofertei de proiecte economice”.Mai adaug ca „dezvoltarea economica” este altceva decit activitatea de administrare (bugetara) a economiei din tara, cu alt sediu al materiei, etc., ceeace explica inexistenta unor astfel de proiecte, existind doar o epidemie de strategii care mor in dosarele si dulapurile guvernelor si asociatiilor patronale!
    c.Antreprenorii devin „parte egala” de negociere cu Statul a legilor de orice gen, numai din momentul in care construiesc, propun si impun – la nevoie cu forta „societatii civile” – proiecte nationale, regionale sau locale.Altfel, in activitatea de simpla administrare a economiei, in lipsa unor proiecte care sa creieze bugete multianuale, o crestere economica majora (6-7 la suta pe an), fie atragerea masiva a investitorilor straini,etc. antreprenorii ajung sa fie pusi sub presiune legislativa si financiara, pentru ca Statul sa aiba controlul asupra socialului si acoperirii cheltuielilor bugetare, oricit de risipitoare sint ele.
    In concluzie, fara proiecte economice cu care este „datoare” intelighentia economica la „cererea” patronatelor/asociatiilor antreprenoriale, fara a cere PUBLIC proiecte de dezvoltare economica, care prin constructia lor tehnica si stiintifica sa OBLIGE guvernele la respectarea cererilor oamenilor de afaceri, nimic nu poate schimba arbitrariul si conducerea iresponsabila a guvernului.
    Conducerea ASIMETRICA A ECONOMIEI, caracterizata prin abuzul de forta al statului fata de antreprenorul fara nici un cuvint la spolierea financiara si ingenuncherea legislativa este o mostenire a comunismului. Ea este perpetuata STRICT din cauza lipsei de viziune asupra dezvoltarii si incapacitatii PATRONATULUI national de a conduce (EL) Romania, prin PROIECTE economice la toate nivelele.Cu proiectele realizate in beneficiu national,ar lasa Guvernelor sarcina de a le aproba, ca forma de ingenunchere logica, capitalsta, a statului – care si in Romania ar trebui sa fie executant al proiectelor antreprenoriale, de dezvoltare economica.Asa ceva se intimpla in Germnia sau Franta, iar patronatul trebuie sa-si construiasca calea de a deveni independent si dominator al statului – drumul aceasta trebuind insa pietruit cu proiecte economice, nu cu vesnica milogeala economica!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Citind articolul privind argumentele de schimbare a celor 25 de prevederi „antieconomice” din Codul Fiscal, am fost tentat sa reprosez miscarii patronale (in intregul sau) lipsa de maturitate economica, manifestata prin permanenta „cererilor si milogelii”(iertati-mi radicalsmul exprimarii)fata de guverne.
    Oamenii de afaceri din Romania sint asociati in cadrul unor numeroase organizatii profesionala, in AOAR, asociatia siderurgistilor, AmCham si cite si mai cite organizatii antreprenoriale si de 25 de ani nu au inteles in ce consta statutul lor economic, pentru a si-l concretiza idelogic si NORMATIV.
    Apoi m-am intors la realitatea grava a „stiintei economice romanesti”, care n-a construit pentru antreprenori, o „ideologie” a afacerilor, opozabila statului, cu argumente stiintifice si tehnice, care sa prezinte:
    1.Functia lor economica si sociala, de generatori de dezvoltare economica, de creatori de locuri de munca, de platitori de taxe si impozite, adica privind functia lor primordiala, in raport cu STATUL si salariatii.
    2.Nu s-au stabilit „axiomele” economice, care sa consfiinteasca raportul acestora cu SATUL: in privinta dezvoltarii economice, a proiectelor economice si a egalitatii pe care trebuie sa o impuna, in raporturile economice si sociale cu statul.
    a.Antreprenorii trebuie facuti sa inteleaga ca administrarea economiei nationale este atributul Guvernelor, iar daca vor sa fie „parte”,adica egali cu statul in luarea deciziilor economice, ei trebuie sa fie promotorii „proiectelor de dezvoltare economica”.
    Daca C.Fiscal este elaborat strict in administrarea putinei economii din Romania, atunci Statul isi impune conditiile sale, in lipsa carora PSD nu ar mai fi partid SOCIAL, cu daruri sociale electorale, fara sa-l intereseze soarta afacerilor.In aceasta stare de vid ideologic/stiintific/normativ, impresia politicilor este ca, antreprenorul trebuie incalecat legal si muls financiar.Asa, pentru linistea lor!
    Elaborarea C.Fiscal ca „parte” a unui „proiect national”, crea conditiile tehnice/juridice/morale, ca antreprenorii/patronatele sa propuna si impuna Statului, constructia articolelor de lege in interesul dezvoltarii si natiunii, nu a PSD si numai a salariatilor.
    b.Nicaieri in lume, politicii nu au creat proiecte de dezvoltare economica ori solutii punctuale economice, acest lucru fiind apanajul si INTERESUL antreprenorilor. Numai in mod exceptional, China a fost „binecuvintata” cu un „politician-tehnocrat” ca Deng Xiaoping.Antreprenorii fac comisii si comitete, la fel ca la Primarii,in care cuprind liste intregi de persoane (capabile de altfel) lipsite insa de expertiza in proiecte care sa conduca la aparitia masiva de noi intreprinderi si investitori straini si locali.Organizatiile antreprenriale nu au nuclee de cercetare stiintifica economica, ele fiind uniuni formale, lipsite de experti in dezvoltare.La fel si la Guvern sau Presedentie, nu exista persoane capabile de a construi proiecte.Pe scurt, cu problematica si proiecte de dezvoltare economica, nu se ocupa nimeni in Romania – totul fiind in „STAREA” (moarta) de STRATEGII ECONOMICE teoretice, neconcretizabile in proiecte finalizate, operationale.Marele defect „organizatoric” al asociatilor patronale, este ca nici nu SOLICITA PUBLIC proiecte, de la cei capabili sa le realizeze.Paradoxal, cind le sint oferite, nu le baga in seama-cum am patit personal… Din aceasta cauza nu se formeaza o „piata a ofertei de proiecte economice”.Mai adaug ca „dezvoltarea economica” este altceva decit activitatea de administrare (bugetara) a economiei din tara, cu alt sediu al materiei, etc., ceeace explica inexistenta unor astfel de proiecte, existind doar o epidemie de strategii care mor in dosarele si dulapurile guvernelor si asociatiilor patronale!
    c.Antreprenorii devin „parte egala” de negociere cu Statul a legilor de orice gen, numai din momentul in care construiesc, propun si impun – la nevoie cu forta „societatii civile” – proiecte nationale, regionale sau locale.Altfel, in activitatea de simpla administrare a economiei, in lipsa unor proiecte care sa creieze bugete multianuale, o crestere economica majora (6-7 la suta pe an), fie atragerea masiva a investitorilor straini,etc. antreprenorii ajung sa fie pusi sub presiune legislativa si financiara, pentru ca Statul sa aiba controlul asupra socialului si acoperirii cheltuielilor bugetare, oricit de risipitoare sint ele.
    In concluzie, fara proiecte economice cu care este „datoare” intelighentia economica la „cererea” patronatelor/asociatiilor antreprenoriale, fara a cere PUBLIC proiecte de dezvoltare economica, care prin constructia lor tehnica si stiintifica sa OBLIGE guvernele la respectarea cererilor oamenilor de afaceri, nimic nu poate schimba arbitrariul si conducerea iresponsabila a guvernului.
    Conducerea ASIMETRICA A ECONOMIEI, caracterizata prin abuzul de forta al statului fata de antreprenorul fara nici un cuvint la spolierea financiara si ingenuncherea legislativa este o mostenire a comunismului. Ea este perpetuata STRICT din cauza lipsei de viziune asupra dezvoltarii si incapacitatii PATRONATULUI national de a conduce (EL) Romania, prin PROIECTE economice la toate nivelele.Cu proiectele realizate in beneficiu national,ar lasa Guvernelor sarcina de a le aproba, ca forma de ingenunchere logica, capitalsta, a statului – care si in Romania ar trebui sa fie executant al proiectelor antreprenoriale, de dezvoltare economica.Asa ceva se intimpla in Germnia sau Franta, iar patronatul trebuie sa-si construiasca calea de a deveni independent si dominator al statului – drumul aceasta trebuind insa pietruit cu proiecte economice, nu cu vesnica milogeala economica!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: