Noile strategii naţionale de securitate – apărute sau anunţate – suscită interesul datorită contextului actual :
o relaţie la cel mai prost nivel de la sfârşitul războiului rece între SUA şi Rusia, incapacitatea sau lipsa de voinţă a Europei de a tranşa relaţia cu Rusia în privinţa situaţiei din Ucraina şi ameninţarea tot mai concret percepută a islamiştilor, ca să amintim doar câteva dintre provocările internaţionale.
Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat că a început consultările pentru elaborarea strategiei naţionale de securitate, iar responsabil cu redactarea documentului este consilierul George Scutaru. În primele şase luni ale mandatului trebuie să prezinte acest document. Graba este fireasc : avem un nou context regional și un nou președinte.
În general, aşteptările sunt mari, la fel ca şi capcanele. Tocmai de aceea, exemplul altor state care au elaborat deja sau lucrează la o astfel de strategie de securitate naţională trebuie avut în vedere.
O nouă strategie de securitate a SUA – generalităţi şi mai puţină strategie
SUA au adoptat noua strategie de securitate în urmă cu câteva săptămâni: un document care, pe baza celui anterior, a suscitat curiozitate, însă nu mari aşteptări. El vorbeşte despre SUA, ca lider mondial, arată cum „America va conduce lumea către pace şi o nouă prosperitate”.
New York Times nota că, în document, cuvântul lider, în engleză ca verb şi substantiv: lead and leadership, se regăseşte de aproape 100 de ori, o reflectare a intenţiei administraţiei Obama de a respinge acuzaţiile ciriticilor că nu este activă pe plan internaţional.
Documentul de 29 de pagini este diferit faţă de anterioara strategie, din 2010, prin faptul că precedenta se concentra pe a pune capăt războaielor din Irak şi Afghanistan, ieşirea din criza globală şi „resetarea” relaţiilor cu Rusia.
În cinci ani lucrurile s-au schimbat fundamental, aşa că noua strategie se concentrează asupra provocărilor pe termen lung :
- Securitatea cibernetică
- Sănătatea mondială
- Schimbările climatice
- Statele eşuate securitatea energetică
Tot în linii generale vorbeşte despre echilibrul din Asia-Pacific, eliminarea sărăciei mondiale în 15 ani, întărirea alianţelor – NATO, cu Europa şi în contextul înrăutăţirii relaţiilor cu Rusia -, parteneriate multilaterale, prevenirea „atrocităţilor în masă” şi nonproliferarea armelor nucleare.
Intrând în detaliu, în partea care interesează şi România, relaţia cu Europa, Statele Unite arată că îşi menţin angajamentul profund pentru o Europă liberă, unitară şi în pace.
- SUA vor sprijini aspiraţiile ţărilor din Balcani şi Europa de Est în vederea integrării europene şi euroatlantice, vor continua să transforme relaţia cu Turcia, vor consolida relaţiile cu ţările din Caucaz şi vor încuraja rezolvarea conflictelor regionale.
- NATO este cea mai puternică alianţă din lume, iar Articolul 5 privind apărarea colectivă rămâne un angajament important pentru Statele Unite, care se vor asigura că Alianţa este pregătită şi capabilă să răspundă la situaţii de criză şi să asigure securitatea.
- Washingtonul va continua aprofundarea relaţiilor cu Uniunea Europeană precum şi a relaţiei NATO-UE, se mai arată în document.
- Agresiunea Rusiei în Ucraina arată clar că securitatea europeană şi regulile internaţionale împotriva agresiunilor teritoriale sunt puse sub semnul întrebării.
- SUA conduc eforturile internaţionale pentru sprijinirea poporului ucrainean, oferă asigurări aliaţilor prin antrenamente şi exerciţii, precum şi printr-o prezenţă dinamică în Europa Centrală şi de Est, subliniază Strategia de Securitate.
- SUA vor coopera cu Europa pentru a-şi îmbunătăţi securitatea energetică pe termen scurt şi lung şi vor susţine parteneri ca Georgia, Ucraina şi Republica Moldova pentru a-şi asigura apărarea.
- Washingtonul va continua să impună costuri Rusiei prin sancţiuni şi alte mijloace, concomitent cu contracararea propagandei înşelătoare a Moscovei. În acelaşi timp, Statele Unite vor lăsa deschisă posibilitatea cooperării cu Rusia în diferite domenii de interes comun, dacă va alege un drum diferit, acela al cooperării paşnice care respectă suveranitatea şi dezvoltarea democratică a statelor învecinate, menţionează documentul.
Documentul a fost criticat şi primit cu indulgenţă. Nu detaliază strategii şi nici planuri pentru punerea în practică a priorităţilor, spun analiştii americani.
Doi foşti membri ai Consiliului Naţional de Securitate au afirmat pentru Foreign Policy, sub potecţia anonimatului, că strategiile de securitate „au tendinţa să nu mai aibă atributele tradiţionale ale unei strategii – adică nu arată clar obiectivele strategice, nu articulează paşii necesari atingerii acestora şi nici nu descriu resursele necesare atingerii obiectivelor”.
Totuşi, spun cei doi, nu este o pierdere de timp redactarea unui astfel de document. „Este un exerciţiu guvernamental în care procesul contează mai mult decât rezultatul. În elaborarea unei strategii naţionale de securitate, oficiali care se ocupă de politica externă din diferitele instituţii ale statului sunt obligaţi să reflecteze adânc, chiar dacă nu întotdeauna strategic, la implicaţiile majore ale acţiunilor SUA în lume”, afirmă aceştia.
(Citiţi aici punctele principale ale strategiei, în limba engleză.)
Germania anunţă o nouă strategie şi o schimbare de filosofie: Mai mult NATO
Germania a anunţat în această săptămână că a început elaborarea unei noi strategii, care va fi prezentată în 2016.
Presa internaţională a titrat intenţia enunţată de ministrul Apărării, Ursula von der Leyen, potrivit căreia „Germania îşi va construi strategia de securitate în anii viitori ca răspuns la încercările Rusiei de a folosi politica de forţă şi forţa militară pentru a-şi atinge interesele”.
„Noua strategie înseamnă că armata germană se va concentra în viitor nu numai pe misiuni în regiuni îndepărtate, ca de exemplu Afghanistan, ci va deveni mai implicată în întărirea apărării NATO. Germania ajută deja la sporirea prezenţei NATO în Europa”, a arătat ministrul german.
Dincolo de provocarea pe care o reprezintă Rusia, de remarcat sunt, de fapt, alte elemente:
după ani de neimplicare, Germania se schimbă. În ultimii 70 de ani Germania a ezitat să se implice militar în afacerile internaţionale, acum pare mai asertivă şi dispusă să răspundă ameninţărilor internaţionale.
Tocmai de aceea, un analist german arată că punctul de plecare ar strategiei nu trebuie să fie ameninţările, ci mijloacele şi dotarea de care dispune Germania şi prin care poate face faţă acelor ameninţări.
Într-o lume în plină schimbare, sunt două certitudini, afirmă analistul citat de Suddeutsche: că lumea este într-o tranziţie, iar schimbarea are loc întotdeauna cu violenţă. Iar a doua, mediul strategic este chiar şi mai puţin predictibil şi posibilele consecinţe ale acţiunilor sunt şi mai dificil de prevăzut.
