NASA, primul test de apărare planetară - devierea traiectoriei unui asteroid
joi

2 decembrie, 2021

NASA a început primul test de apărare planetară – va devia experimental traiectoria unui asteroid

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

24 noiembrie, 2021

Primul test de apărare planetară a început miercuri dimineața. Misiunea DART, a NASA, este prima încercare de deviere a traiectoriei unui asteroid.

Metoda ar putea permite omenirii să se protejeze în viitor în cazul unui risc de impact cu un astfel de corp ceresc. Costul total al misiunii este de 330 de milioane de dolari.

Niciun mare asteroid cunoscut nu se află în prezent pe o traiectorie de coliziune, dar specialiştii consideră utilă pregătirea pentru o astfel de eventualitate.


„Nu vrem să ne aflăm în situaţia în care un asteroid se îndreaptă spre Terra şi noi ar trebui să testăm această tehnică abia atunci, pentru prima dată”, a declarat joi într-o conferinţă de presă Lindley Johnson, directorul departamentului de Apărare planetară din cadrul NASA, citată de AFP, agenție preluată de Agerpres.

Misiunea, denumită DART (săgeată în limba engleză şi acronim pentru Double Asteroid Redirection Test), va fi lansată din California cu o rachetă Falcon 9 a companiei SpaceX, pe 23 noiembrie, la ora locală 22:20.

Zece luni mai târziu, vehiculul spaţial fabricat de NASA se va izbi de ţinta lui, situată atunci la 11 milioane de kilometri depărtare de Terra – de fapt, în acel moment, asteroidul se va afla în punctul cel mai apropiat de Terra de pe traiectoria sa.

Modificările exacte generate de impact, necunoscute

Vehiculul NASA va ajunge mai întâi lângă un asteroid mare, Didymos, care are un diametru de 780 de metri, fiind de două ori mai înalt decât Turnul Eiffel.


Pe orbita lui se află o lună, Dimorphos, cu un diametru de 160 de metri – mai înaltă decât Statuia Libertăţii.

Pe această lună vehiculul NASA, care este de 100 de ori mai mic decât ea, îşi va încheia călătoria spaţială, proiectat cu o viteză de 24.000 de kilometri pe oră.

Impactul va expulza în spaţiul cosmic mai multe tone de materie.

Însă „acel impact nu va distruge asteroidul, îi va da doar o mică lovitură”, a detaliat Nancy Chabot, de la facultatea de Fizică aplicată din cadrul Universităţii Johns Hopkins, care coordonează misiunea în parteneriat cu NASA.

Astfel, orbita micului asteroid din jurul marelui asteroid va fi redusă cu doar „aproximativ 1%”, a explicat ea.

Graţie unor observaţii realizate cu telescoape de pe Terra timp de mai multe decenii, se ştie că Dimorphos realizează o rotaţie completă în jurul lui Didymos în exact 11 ore şi 55 de minute.

Cu ajutorul aceloraşi telescoape, perioada de rotaţia va fi măsurată din nou după coliziune. Ea va fi atunci, poate, „de 11 ore şi 45 de minute, sau ceva asemănător”, a adăugat cercetătoarea americană.

Care vor fi modificările exacte? Oamenii de ştiinţă nu le cunosc deocamdată şi tocmai acestea sunt detaliile pe care vor să le descopere. Numeroşi factori intră în joc, inclusiv unghiul de impact, aspectul suprafeţei asteroidului, compoziţia sa şi masa lui exactă, până acum necunoscute.

În acest fel, „dacă într-o bună zi un asteroid este descoperit pe o traiectorie de coliziune cu Terra (…), vom avea o idee despre forţa de care vom avea nevoie pentru ca acel asteroid să treacă pe lângă Terra”, a explicat Andy Cheng, cercetător la Universitatea Johns Hopkins.

Orbita din jurul Soarelui a asteroidului Didymos va fi la rândul ei uşor modificată, din cauza relaţiei gravitaţionale cu luna sa, a precizat Andy Cheng. Însă acea schimbare va fi „prea mică pentru a putea fi măsurată”. „Deci, va fi un experiment foarte sigur”, a adăugat el.

Prioritatea: identificarea foarte devreme a potențialelor amenințări

Un mic satelit va participa şi el la această călătorie spaţială. El va fi eliberat de vehiculul principal cu 10 zile înainte de impact şi îşi va folosi propriul sistem de propulsie pentru a-şi devia uşor traiectoria.

La trei minute după coliziune, micul satelit va survola Dimorphos, pentru a observa efectul impactului şi, probabil, craterul format la suprafaţa asteroidului.

Dacă testul va fi concludent, „credem că această tehnică va putea să facă parte dintr-o ‘trusă de scule’ pe care noi începem să o umplem cu diverse instrumente pentru a devia un asteroid”, a declarat Lindley Johnson. El a citat şi alte metode, precum utilizarea forţei gravitaţionale a unui vehicul care zboară foarte aproape de un asteroid pentru o lungă perioadă, precum şi utilizarea unui laser.

Însă, mai întâi, cheia este identificarea ameninţărilor potenţiale, a reamintit expertul american. „Strategia este de a găsi aceste obiecte nu doar cu câţiva ani înainte, ci cu decenii înainte de apariţia unui pericol de coliziune cu Terra”, a subliniat el.

Aproximativ 27.000 de asteroizi apropiaţi de planeta noastră sunt cunoscuţi până la ora actuală.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Asteroidul Bennu, care măsoară 500 de metri în diametru, este unul dintre cei doi asteroizi identificaţi în Sistemul Solar care prezintă cel mai mare risc pentru Terra, potrivit specialiştilor de la NASA.

Însă până în anul 2300, riscul de coliziune este de doar 0,057%.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

A apărut nr. 88 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare: Din cele 192 de pagini, 22 sunt alocate unei serii de analize care focalizează pe marea problemă...

rrr