Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea unor progrese pe calea rezolvării problemei impozitării corecte a marilor companii din domeniul informaticii/internet ( GAFA).

Studiind materialele reuniunii ca și pozițiile diferitelor țări participante am ajuns la concluzia că nu avem niciun motiv de satisfacție sau entuziasm. După părerea mea, nu s-au făcut progrese ci doar s-au reafirmat contradicțiile existente între țările membre pe fundalul divergenței de interese ca urmare a exploatării de către unele țări a dumpingului fiscal generat de inexistența armonizării politicilor fiscale.

S-a evidențiat încă odată lipsa de solidaritate în ceea ce privește poziția fiscală față de giganții net-ului. Unele țări câștigă în detrimentul altora fără a da măcar de înțeles că ar fi de acord cu o posibilă poziție comună asupra unei taxări unice la nivel european. Irlanda, Luxembourg și Olanda rămân și după Tallin adversarele armonizării fiscale europene continuând să apere o legislație învechită și evident contrară principiilor integrării economice și monetare europene.

Redeschiderea discuțiilor pe această temă de către Franța, Germania, Spania și Italia, la care s-a alăturat și România, este salutară, dar rezolvarea în practică este încă dificilă chiar dacă instrumentarul de măsuri și instrumente fiscale este pregătit.

Trecerea la nivel european la o politică fiscală bazată pe o formă unanim acceptată de taxare a GAFA depinde  exclusiv de o decizie politică luată la nivelul Comisiei și Parlamentului European. În contextul procesului de ” reformare și reconstrucție”a Uniunii, caracterizat deja de interese și poziții divergente, o astfel de decizie politică prin vot în unanimitate nu pare a fi imediat și ușor de obținut.

Iată principalele elemente de natură conceptală și practică de la care ar putea să plece procesul de obținere a deciziei politice pe tema taxării spcietăților informatice.

Problema impozitării corecte a GAFA ( Google, Apple, Facebook, Amazon) nu este nici nouă și nici lipsită de importanță pentru marea majoritate a țărilor Uniunii având în vedere ” daunele” uriașe pe care aceste companii le aduc bugetelor naționale prin utilizarea tehnicilor optimizării fiscale.
O analiză recentă asupra impozitării Google și Facebook,  publicată de către europarlamentarul Paul Tang, arată că prima societate este impozitată in Uniunea Europeana cu doar 0,36 și 0,82% iar cea de a doua cu doar 0,03 și 0,1% , pricinuind țărilor membre pierderi între 5,1 și 5,4 miliarde de euro în perioada 2013-2015.

După cum se știe, regula impozitării societăților se bazează pe principiul locației permanente ( ” etablissement permanent ”) ceea ce face ca numai acele societăți care au prezență fizică și materială  ( capital, personal, infrastructură comercială,etc) pe un teritoriu național să poată fi impoziate de căte politica fiscală a acelui teritoriu. Societățile internet pot însă presta activități prin mijloace specifice net-ului pe orice teritoriu național fără a avea locație permanentă pe acesta, fixând locația nu în funcție de locul unde este consumat produsul lor ci în funcție de locul în care impozitarea este mai avantajoasă.

Astfel, Amazon are locație permanentă în Luxembourg, Apple în Irlanda, iar Facebook în Olanda, țări care datorită inexistenței  unificării politicii fiscale europene își permit să practice cote de impozitare naționale inferioare mediei.

După cum arătam mai sus, problema impozitării corecte a GAFA nu a fost pentru prima oară abordată la Tallin. Pe data de 5 octombrie 2015 , OECD a publicat raportul final asupra acestei situații, intitulat ”Base Erosion and profit Shifting Project” (BEPS). Esența acestui Proiect, menit să reglementeze impozitarea societățiilor cu caracter informatic și de net, l-a reprezentat recomandarea  privind prețul de transfer în cazul intangibilelor ( Guidance on Transfer Pricing Aspects of Intangibles). O altă recomandare importantă a proiectului a reprezentat-o necesitatea  înregistrării și analizei fluxului prețurilor de transfer prin contabilități separate pe țările în care acționează respectivele societăți (Guidance on Transfer Pricing Documentation and Country-by-Country Reporting).

Proiectul BEPS este unanim considerat de analiza economică occidentală ca fiind un pas imortant pe care țările membre OECD l-ar fi făcut pe calea contracarării tendinței marilor companii informatice de a diversifica și perfecționa mecanismul optimizării fiscale.

Paradoxal, Uniunea Europeană nu a manifestat interes față de BEPS deși o variantă mai extinsă a acestuia  ( prin includerea și a societăților fără aport de intangibile) a fost amplu discutată sub forma bine cunoscutei directivă Moscovici.

Interesant este însă faptul că BEPS a fost adoptat de la 1 iulie 2017 în Australia (sursa:Australian Taxation Office) sub denumirea de ” Diverted Profits Tax ” (DPT).

Trebuie menționat că ideea DPT aparține Marii Britanii care a introdus această taxare de la 1 aprilie 2015 și este cunoscută sub denumirea de ” Google Tax”. Conform Buletinului ” KPMG- Diverted Profits Tax Meets Transfer Pricing”: ” DPT reprezintă în Marea Britanie o ” taxare de  pedeapsă” ( punitive rate) de 25% față de 20% cât sunt taxate în mod normal companiile. Conform aceleași surse, rezultatul a fost extrem de modest ceea ce a determinat guvernul să negocieze amiabil cu Google în 2016 pentru obținerea unei compensații de 150 milioane de euro.

Pe același principiu de negociere amiabilă a mers și Italia care a obținut de la Google în 2017 o compensație de 360 milioane de euro. Aceste negocieri marchează o pierdere a interesului față de  aplicarea DPT considerat insuficient și greu de aplicat în favoarea obținerii unor sume mai importante dar care au carater de compensare deci fără sustenabilitate în timp, fapt care nu le califică drept surse permanente și sigure colectate la buget.

Franța nu a abordat metoda negocierilor amiabile ci pe cea a violenței juridice. Guvernul francez a cert prin instanță companiei Google o compensație de 1,1 miliarde euro dar a pierdut procesul deoarece nu a putut demonstra că aceasta ar avea pe teritoriul național o locație stabilă sau măcar o filială.

Australia a stabilit însă norme precise de aplicare a DPT. Astfel, pe teritoriul australian DPT se aplică automat tuturor societăților informatice cu o cifră de afaceri la nivel mondial mai mare de un miliard de dolari austraieni și cu o cifră de afaceri mai mare de 25 de milioane de dolari pe piața australiană. Taxarea reprezintă 40% asupra profitului. Conform prognozelor, DPT va aduce guvernului australian venituri de cca. 100 milioane de dolari australieni pe an.

Australia nu este însă membră a UE ceea ce justifică hotărârea sa de a acționa singură. Este, din acest punct de vedere, mai greu de înțeles maniera în care au acționat țările europene mai sus citate care au abordat o aceeași atitudine singulară fără a impulsiona promovarea unei politici unice la nivel european.

Importanța reuniunii de la Tallin este evidentă și pentru că marchează momentul promovării unei politici unice vis- a- vis de taxarea GAFA, considerată de mulți analiști occidentali ca fiind și un pas important pe calea armonizării întregii politic fiscale la nivelul UE.

Dorința majorității țărilor membre de a promova o poziție uitară relativ la taxarea societăților informatice a devenit clară la Tallin dar în ce măsură aceasta poate trece de la stadiul de dorință la cel de putință ?

Sunt câteva probleme și condiții care trebuie clarificate. Astfel :

Problema ” locației permanente”

După cum s-a văzut, actuala legislație nu permite taxare profitului pe teritoriul național dacă respectivele societăți nu au locație permanentă pe acel teritoriu. Sunt necesare unele modificări ale legislației în direcția redefinirii sintagmei de locație permanentă. Propunerea cu cel mai mare grad de acceptabilitate este cea a europarlamentarului Alain Lamassoure care cere introducerea sintagmei ”locație numerică/digitală permanentă ” caracterizată de ”prezența numerică/digitală” definită prin volumul de date personale colectate pe teritoriu, de numărul de utilizatori ca și de unii parametri tehnici ai infrastructurii teritoriale de net.

Problema ” revoluției informatice”

Extinderea procesului de informatizare pe ansamblul întregii activități economice, sociale, culturale, educaționale etc complică enorm modul în care pot fi separați giganții informatizării de alte întreprinderi beneficire din ce în ce mai mult de sfera activităților informatice. Pentru a încerca o delimitare între activitate informatică propriu zisă ( GAFA) și alte activități ce doar utilizează mijloace informatice nu ca scop în sine ci doar ca instrumente de lucru, inițiativa celor patru țări propune introducerea conceptului de ”prezență numerică a unei întreprinderi pe teritoriu național ”.

Problema tipului de taxare

Bruno Le Maire, ministrul francez al finanțelor și al economiei, a susținut la Tallin propunerea taxării cifrei de afaceri a GAFA cu un procent între 2-5%. Luările de poziții oficiale a celor 10 țări membre care au susținut inițiativa celor patru au confirmat acordul lor cu propunerea franceză.

Cred că este evidentă dificultatea îndeplinirii condițiilor și propunerilor de mai sus.

De exemplu, calcularea noului indicator propus ”prezența numerică a unei întreprinderi pe teritoriu național” este deja considerată în Franța ca fiind imposibil de efectuat ( Ch.Chavageux : A.E.18/09/2017). Nici cifra de afaceri a GAFA nu este simplu de aflat dat fiind metodele extrem de elaborate ale dublei sau chiar multiplei contabilități practicate de aceste societăți. Să ne amintim că atunci când Franța și Germania au decis să întrerupă negocierile cu SUA pe tema Acordului TAFTA au pretextat și imposiblitatea ” descifrării” metodelor contabilității practicate de către giganții americani.

Mai mult de atât, nici la Bruxelles inițiativa celor patru țări nu a fost aclamată, ba din contra, unii au considerat că este doar un act politic de inspirație franceză (”coup politique”) de susținere a votului pentru noul buget Macron ce reduce substanțial impozitele pentru marile venituri. ”Se dorește să se dea o satisfacție celor mulți prin afișarea dorinței de a taxa giganții americani ”. ( Les Matinale des Echos. 18/09/2017).

România, politicoasă și bine crescută a vrut să facă plăcere celor patru țări inițiatoare, fiind total de acord cu cele propuse de acestea.

A făcut bine dar nu ar trebui să se lase în grija celor patru și nici în speranța că UE va rezolva totul. Taxarea GAFA prin obținerea unei politici unice europene va lua mult timp și nici nu este sigur că va reuși.

Poate că nu ar fi rău ca până la o posibilă rezolvare europeană, guvernul să studieze mai atent posibilitatea utilizării metodologiei BEPS/OECD în relațiile cu acest tip de companii.