România are o masă critică de cel mult 59.000 de companii (cam 10% din total), care au capacitatea de a face față la adoptarea euro, potrivit unei analize din cea mai recentă ediție a Caietelor de studii BNR.
Cu o condiție: „ca autoritățile să devină foarte active în remedierea unor vulnerabilități cronice (…) acumulate în decenii”, spun autorii analizei.
„Autoritățile sunt responsabile de cele mai multe dintre disfuncționalitățile” care ne împiedică să „fructificăm foarte bine potențialele existente în economie”, astfel încât companiile din masa critică de firme performere să facă față la trecerea la euro.
„Închiderea decalajului (față de Zona Euro) presupune:
- reforme structurale: în special în infrastructură și educație care să sprijine firmele să genereze mai multă valoare adăugată,
- eficientizarea administrației publice,
- debirocratizarea,
- reevaluarea cheltuielilor cu asigurările sociale și
- o mai bună colectare fiscală”, spune studiul „Pregătiți pentru viitor? O nouă perspectivă asupra economiei României”, realizat de Florian Neagu (care este și directorul adjunct al Direcției de Stabilitate Financiară din BNR), Florin Dragu și Adrian Costeiu.
Adoptarea euro va deveni, vrând – nevrând, explicit sau nu, cea mai elementară condiție pentru o țară UE, pentru a nu rămâne la periferia acesteia, dacă nu pe dinafară.
Ce poate elita companiilor
Dintre cele 59.000 de companii care formează masa critică performantă, circa 13.100 au rezultate care le califică în eșalonul elitei firmelor românești. Economia României ar crește sustenabil cu 3,5% anual, chiar dacă economia ar avea doar companii de elită, dar acest ritm nu ar fi suficient pentru o trecere la euro fără accidente dramatice.
Cele 13.100 de companii care formează elita economiei au asigurat 41% din valoarea adăugată brută creată de sectorul nefinanciar în 2015, potrivit studiului citat.
O creștere de 3,5% anual nu ar fi de ajuns, din moment ce ne-ar trebui 18 ani ca să ajungem din urmă media Zonei Euro, dacă economia României ar crește economic cu 5% pe an, dar sustenabil (nu doar din consumul creșterii salariilor bugetarilor), potrivit unui alt studiu, coordonat de profesorul Daniel Dăianu.
Dacă ne-am mulțumi cu 75% din media europeană, tot ne-ar trebui vreo 13 ani, dar România nu va beneficia de astfel de răgazuri, potrivit economiștilor consultați de cursdeguvernare.ro.
Sâmbătă, la Roma, liderii UE27 au vrut să facă o demonstrație de coeziune la aniversarea a 60 de ani de la crearea primei comunități pan-eruropene, predecesoare a Uniunii de astăzi. Totuși, datele coeziunii economice reale nu vor întârzia să își impună duritatea, iar unul dintre criteriile pentru a rămâne în joc va fi forța fiecărei economii de a susține moneda unică.
Ce știe elita companiilor
Și ar mai trebui ceva: până și managerii companiilor celor mai performante ale României ar trebui să fie convinși că trecerea la euro le va fi de folos.
„Deși firmele care compun masa critică au o capacitate semnificativ mai bună decât restul economiei de a face față provocărilor generate de aderarea la zona euro, managerii nu sunt convinși că adoptarea monedei unice de către România ar avea consecințe favorabile asupra activității lor”, constată autorii studiului citat.
Circa 33% dintre managerii firmelor din masa critică nici nu știu dacă aderarea la euro ar fi benefică sau nu pentru companiile lor, 25% consideră că efectele ar fi modeste.
Abia 22% dintre manageri sunt convinși că adoptarea euro ar fi bună pentru companiile lor și 20% cred contrariul.
„În consecință, proiectul adoptării euro ar trebui să includă și planuri de schimbare a mentalității managerilor de firme, pe lângă cele de modificare a caracteristicilor structurale din economie”, cred autorii studiului citat.
Concluzii
„Masa critică nu va putea ameliora semnificativ decalajul economic față de UE și va menține România la un nivel al dezvoltării inovative și bazate pe cunoaștere apropiat celui din anii 2000”. Or, tocmai pe inovație se bazează modelul modern de creștere economică.
Tocmai domeniile pe care le-am dori mai dezvoltate în viitor (medium high-tech, high-tech și knowledge-intensive services) au o pondere de sub 25% în totalul valorii adăugate brute (VAB) produse de masa critică, un nivel relativ nemodificat din anul 2008.
„Aspirațiile privind o convergență rapidă și sustenabilă către media europeană sau privind o dezvoltare bazată preponderent pe inovație și cunoaștere nu sunt realiste. Pentru a transforma în realitate aceste aspirații sunt necesare măsuri de schimbare importante și de o amploare considerabilă”, spun autorii studiului citat.
Totuși, speranță există. „Posibilitatea de a face față competiției din zona euro există în rândul firmelor din masa critică. Randamentul utilizării activelor (atât circulante, cât și imobilizate) este apropiat de valorile înregistrate de țările dezvoltate din UE, iar forța economică a firmelor din masa critică este în bună măsură comparabilă cu numeroase firme din zona euro”.
Pe termen scurt, diminuarea efortului făcut de firme cu fiscalitatea forței de muncă poate ajuta. La fel, oferirea de avantaje fiscal pentru companiile start-up din industriile inovative.
Pe termen mediu, autoritățile sunt chemate să asigure un sistem educațional compatibil cu nevoile pieței (nevoi care au devenit acute inclusiv în sectoare de tip low-tech și less knowledge‑intensive services).
Autoritățile sunt chemate să se asigure că firmele din masa critică nu va trebui să înfrunte concomitent două tipuri de concurență:
- cel pe plan local, generat de firmele care nu-și plătesc la timp obligațiile financiare fiscale sau nu comerciale, regim care poate fi mai dur decât …
- cel cel standard (de tip comercial), care s-ar manifesta în cadrul zonei euro.
„Din perspectiva intensității, înlocuirea unui tip de concurență cu altul este posibil să ajute firmele din masa critică să gestioneze fără probleme deosebite procesul de aderare la moneda unică”. Înlocuirea nu va fi netă, însă. Cele două tipuri de concurență vor coexista.
Totodată, firmele cu capital autohton pierd tot mai mult teren în fața celor cu capital străin. „De altfel, structura masei critice de firme evoluează în această direcție. Experiența deceniului trecut ne arată însă că pentru păstrarea echilibrelor macroeconomice, fiscale și de stabilitate financiară, este nevoie în economie de o balanță echilibrată de putere între cele două tipuri de firme.”
Autoritățile pot contribui în această direcție prin asigurarea unui mediu concurențial echitabil, indiferent de proveniența capitalului:
- „În plan fiscal, una dintre soluții este implementarea rapidă a directive europene privind stabilirea normelor împotriva practicilor de evitare a plății obligațiilor fiscale.
- În plan comercial, autoritățile ar trebui să ofere același tratament firmelor cu capital majoritar autohton comparativ cu cel aplicat firmelor străine”, mai spun autorii studiului.
Studiul este relevant pentru mediul privat, având în vedere faptul că ponderea companiilor de stat este de doar 7,6% în valoarea adăugată brută (VAB) a companiilor nefinanciare din masa critică, și de 13,6% din totalul VAB pentru tot eșantionul masei critice de companii.
Urmărește-ne pe Google News
