Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR) atrage atenția că în pachetul de simplificare și îmbunătățire a legislației fiscale, aprobat recent de Ministerul Finanțelor Publice și de Guvern, există două prevederi care vor crea probleme majore în aplicare atât autorităților fiscale cât și contribuabililor.
Potrivit unui comunicat al organizației emis luni, CDR transmite:
”Modificările aduse articolului 165 din Codul de Procedură Fiscală vor pune contribuabilii în situația de a nu mai putea obține suspendarea actelor de impunere emise în urma unei inspecţii fiscale, întrucât plățile lor curente pe baza declaraţiilor de impunere, efectuate înainte de împlinirea termenului de plată al actului de impunere, vor stinge obligaţiile fiscale din acesta şi nu pe cele scadente, pe care contribuabilii urmăresc să le stingă.
Articolul 229 a fost, de asemenea, modificat astfel că în cazul popririlor bancare din procedura de executare silită, contribuabilii nu vor mai fi înștiințați despre cuantumul și natura debitului. Contribuabilii se vor putea apăra cu dificultate datorită acestei lipse de transparență pentru că nu vor ști de la bun început suma care face obiectul popririi și nici motivul.”
În comunicat se mai afirmă: CDR susține lupta împotriva evaziunii fiscale, un mediu fiscal predictibil și o relație echilibrată între contribuabili și autorități.
În acest context, ținem să precizăm că majoritatea modificărilor aduse recent Codului Fiscal și Codului de Procedură Fiscală sunt binevenite și au ținut cont de opiniile mediului de afaceri, însă acestea două la care facem referire mai sus reprezintă un regres semnificativ față de legislația anterioară şi nu sunt fundamentate pe argumente juridice solide sau convingătoare, care să reliefeze necesitatea adoptării lor.
Precizările de natură tehnică ale Coaliției sunt:
Avem în vedere întâi modificarea art. 165 din Codul de procedură fiscală, în urma cărora vechimea obligaţiilor fiscale impuse ca urmare a unei inspecţii fiscale va fi efectuată în funcţie de data comunicării deciziei de impunere, şi nu de data împlinirii termenului legal de plată a obligaţiilor fiscale, cum era anterior modificării.
Această schimbare va determina, însă, stingerea automată a respectivelor obligaţii fiscale, chiar înaintea împlinirii termenului lor de plată legal, cu plăţile efectuate de contribuabili cu bună-credinţă pentru achitarea obligaţiilor fiscale curente, care vor rămâne astfel restante.
Şi mai gravă este însă înlăturarea de facto a dreptului contribuabililor de a obţine suspendarea actului administrativ-fiscal de impunere, care devine, astfel, unul pur teoretic şi iluzoriu, această posibilitate fiind în continuare prevăzută de legislaţia în vigoare, dar rămânând lipsită de orice utilitate practică.
Suspendarea executării unui act de impunere este una dintre garanţiile fundamentale ale contribuabililor acceptate tradiţional în materie administrativ-fiscală, care la niciun moment în istoria post-decembristă a dreptului fiscal nu a fost pusă în discuţie sau contestată.
Modificarea legislativă este cu atât mai surprinzătoare cu cât în cadrul fazei iniţiale a dezbaterii publice aferente regulilor de transparenţă în procesul legislativ au fost acceptate argumentele ridicate de Coaliţie împotriva acesteia. În mod inexplicabil, însă, mai ales faţă de lipsa oricărei motivaţii aduse în sprijinul măsurii adoptate, inclusiv pe calea Notei de fundamentare a actului normativ, ea se regăseşte totuşi în varianta finală a acestuia.
Apoi, trebuie neapărat amintită modificarea art. 229 din Codul de procedură fiscală în sensul eliminării cerinţei ca actele de executare silită să mai facă referire la cuantumul şi natura debitului în cazul popririi bancare anihileză practic dreptul la apărare al debitorului, lipsindu-l pe acesta de un minim de informaţii care să permită controlul legalităţii executării silite. Această modificare legislativă este de natură să anihileze progresele acumulate de procedura civilă în derularea executării silite în decursul ultimului secol, ale cărei dispoziţii au fost preluate în legea fiscală pentru că erau expresia celor mai bune practici din acest domeniu.
Este absolut necesar ca asemenea detalii să fi menţionate în actele de executare silită, faţă de necesitatea asigurării transparenţei şi controlului unor asemenea măsuri, prin raportare la consecinţele deosebite de grave pe care ele le pot produce.
Coaliţia pentru Dezvoltarea României este o iniţiativă privată, apolitică, construită ca un acord de colaborare prin participarea colectivă a membrilor săi. Membrii Coaliției contribuie voluntar cu resursele și expertiza necesară formulării unor opinii comune cu privire la politici publice cu impact asupra mediului de afaceri. Coaliția reunește în total 45 de organizații sau membrii asociați.
