Marea problemă de la pensii: Punctul, față în față cu inflația și creșterea PIB

Odată cu introducerea sistemului de plată a pensiilor în baza unui punctaj care se înmulțește cu valoarea punctului de pensie indexată periodic de stat, au apărut o serie de complicații în materie de evaluare a posibilității de majorare a pensiilor în funcție de creșterea economică realizată la nivel național.

Între necesitățile tot mai multe și posibilitățile inerent insuficiente de a satisface aceste necesități, din aprilie 2001 încoace s-a mers ba prea încet cu majorarea sumelor date în plată ba cu majorări bruște și nesustenabile acordate mai degrabă din motive electorale decât pe considerente economice de sustenabilitate în timp și de echitate cu celelalte categorii sociale, în principal cu salariații care alimentează din impozite bugetul asigurărilor sociale.

Pentru a încerca să facem lumină într-un domeniu complicat excesiv din motive mai mult sau mai puțin de înțeles, am ales să calculăm valoarea MEDIE a punctului de pensie în fiecare an de la introducerea actualului sistem de plată, bazat în teorie pe contributivitate ( nu facem aici extensia la pensii speciale, pentru nu complica și mai mult situația).

(Citiți și: ”2020 – un tsunami macroeconomic: impactul real al majorării pensiilor”)

De reținut, în realitate, contributivitatea este departe de a fi una strictă în ceea ce privește stabilirea pensiilor. Mai întâi, regula de punctaj anual raportat la media pe economie nu ține cont de diferențele foarte pronunțate în materie de impozitare  de-a lungul timpului. Concret, una era să fii impozitat cu 14% din salariu atunci când reveneau undeva spre patru salariați la un pensionar și alta să te duci spre 40% când raportul s-a dus spre 1 la 1.

În al doilea rând, banii adunați din impozitul specific CAS nu mai sunt suficienți de prin 2006-2007 pentru plata pensiilor, motiv pentru care plățile au trebuit să fie susținute într-o proporție mai mare sau mai mică de la bugetul de stat ( adică din alte taxe și impozite, cum ar fi impozitul pe venit, TVA, accize etc.) Partea hazlie este că, pe această cale, de fapt, pensionarii au ajuns să își plătească singuri o parte din pensie, pentru că și ei contribuie la aceste impozite, dar nu suntem noi prima țară care practică acest sistem.

În al treilea rând, legarea discutabilă prin lege a valorii punctului de pensie de venitul salarial brut  pe economie a generat apariția unui coeficient de corecție care s-a dus spre 1,2 și a schimbat situația între persoane cu aceeași situație în funcție de anul ieșirii la pensie. Ar mai fi multe de comentat în materie de solidaritate socială între generații dar hai să ne rezumăm la cifrele care au fost consemnate în acest domeniu.

Perioade clare de scădere, creștere sau explozie a punctului de pensie

Iată cum se prezintă evoluția valorii punctului de pensie din fiecare an ( am ponderat fiecare valoare lunară cu numărul de luni în care s-a aplicat respectiva valoare), cu raportarea la inflația înregistrată ( pentru a vedea în ce măsură majorarea pensiilor a acoperit sau nu creșterea pensiilor) și la avansul PIB, pentru a putea analiza în ce măsură valorile stabilite pentru punctul de pensie sunt sau nu sustenabile, indicatorul arbitrar luat în considerare în acest scop fiind așa-numitul „efect”, de unde rezultă dacă se puteau da sau nu mai mulți bani în funcție de rezultatul economic:

Prima observație ar fi caracterul haotic al momentelor de indexare pe parcursul fiecărui an, care a avut inițial scuza inflației cu două cifre dar aici și-au băgat coada și interesele politice, de până în 2010, motiv pentru care mediile anuale nu se suprapun peste niciuna dintre valorile cu care s-a lucrat efectiv.

După ce se părea că ne liniștisem și am intrat, odată cu aducerea inflației la valori rezonabile, în normalitatea adoptării unei singure valori pentru punctul de pensie pe parcursul unui an întreg ( ba chiar se adoptase și o regulă de bun-simț de indexare cu inflația plus jumătate din creșterea salariului în termeni reali), pentru a nu mai specula majorările dirijate de interese partizane, din 2017 a revenit moda majorărilor arbitrare, stimulată de faptul că toamna se numără voturile.

Motiv pentru care cu bani mai puțini la nivelul unui an se poate creea impresia unei majorări mai mari, cu efect puternic negativ pe bugetul din anul următor și se poate profita de faptul că este greu pentru un cetățean nepreocupat de chestiuni financiare să-și dea seama care este realitatea.

Semnificativ, în 2015 și 2016, ani în care s-a păstrat valoarea punctului de pensie pe parcursul celor 12 luni, efectul a fost pozitiv în raport cu creșterea PIB și mai mare decât în 2017 sau 2018, precum și în 2019 dacă ar fi să ne luăm pentru calcul o ipotetică majorare a PIB în termeni reali cu 5%.

Și mai interesant, majorarea pensiilor din 2009, în contratimp flagrant cu scăderea PIB, a avut un așa-numit „efect” de creștere cu 17,7%, motiv s-a cerut și a trecut în Parlament prin asumarea răspunderii guvernamentale, o ajustare cu 15%. Respingerea ei pe motive juridice a fost urmată în intervalul 2010 – 2014 de un „efect” de scădere cu 17,8%. Adică a fost nevoie de revenirea la aceeași valoare a PIB din 2008 și de înghețarea sau diminuarea creșterilor potențiale ale pensiilor timp de patru ani după avansul hazardat din 2009.

Nota bene, recenta creștere de la 1.100 lei la 1.265 lei din prezent nu face altceva decât să aducă media anuală din 2019 la doar 1.155 lei. Ceea ce implică un avans nominal de doar 10% față de media din 2018, în condițiile în care salariile au avansat cu circa 15%. Practic, este vorba despre promisiuni de „o să” pe următorii ani, pe bază de efort financiar minim în prezent (care și așa este greu de susținut de către buget).

Această manevră, abilă din perspectiva unora și extrem de îngrijorătoare pentru cei care sunt preocupați și înțeleg implicațiile expandării pensiilor într-un ritm cu totul în afara rezultatelor economiei, va avea un efect de amplifcare semnificativ în 2020 pe deficitul bugetar iar repetarea ei, prevăzută pentru toamna anului viitor, va arunca în aer finanțele publice.