Într-o mișcare de forță produsă miercuri dimineața, premierul Boris Johnson a declanșat mecanismul de suspendare al lucrărilor Parlamentului Regatului Unit, cu scopul evident de a limita timpul în care parlamentarii pot interveni în procesul de ieșire al Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Regina a aprobat ordinul de suspendare a Parlamentului, începând nu mai devreme de luni, 9 septembrie, până pe 14 octombrie 2019, arată un comunicat oficial.
Politicienii care au militat întotdeauna împotriva ieșirii țării din UE vorbesc acum despre ”o lovitură de stat” și despre ”suprimarea democrației” în Regat.
De cealaltă parte, susținătorii Brexit afirmă că nu fac altceva decât ”să pună în aplicare voința poporului”.
Un material BBC explică ce s-a întâmplat în Regat și care ar putea fi consecințele.
De ce s-a produs suspendarea Parlamentului
Parliamentul britanic își încetează activitatea în fiecare an, în general pentru 3 săptămâni, în toamnă. De data aceasta însă, nu este o vacanță normală: Boris Johnson reduce practic sesiunea parlamentară într-un moment sensibil, cu 9 săptămâni înaintea termenului-limită pentru Brexit.
Majoritatea opoziției parlamentare, dar și membri ai Partidului Conservator, de guvernare, nu doresc ca Regatul să iasă din Uniune fără un acord, temându-se de efectele economice ulterioare.
Acest grup a amenințat că va promova o lege care să interzică ieșirea din UE fără acord, mișcarea lui Boris Johnson fiind de natură să blocheze această tentativă.
În condițiile date, acest grup parlamentar mai are la dispoziție o armă: inițierea unei moțiuni de cenzură la adresa guvernului Johnson.
Despre legalitatea procedurii
Este legală procedura de suspendare a lucrărilor Parlamentului? Răspunsul scurt: Da.
În legislația britanică există un mecanism formal – denumit ”prorogare” – care pune capăt unei sesiuni parlamentare. Asta înseamnă că activitatea parlamentară este suspendată, inclusiv dezbaterea curentă asupra legislației.
În mod uzual, prorogarea este anunțată toamna, iar perioada este limitată până la data la care Regina vine în Parlament și marchează debutul unei noi sesiuni parlamentare printr-un discurs care trasează prioritățile guvernamentale.
Actuala sesiune parlamentară a debutat în iunie 2017, fiind cea mai lungă din ultimii 400 de ani. Există un singur element care ridică, la prima vedere, semne de întrebare: durata întreruperii activităților parlamentare, cea mai mare din istoria recentă.
Începând cu anul 1980, prorogările nu au fost foarte lungi: în 2016, de exemplu, Parlamentul a fost suspendat pentru 4 zile, în 2014 pentru 13.
Totuși, cele 5 săptămâni de inactivitate cerute de Boris Johnson se suprapun unei perioade de 3 săptămâni ( între 13 Septembrie și 8 Octombreie) în care parlamentul ar fi fost oricum în vacanță deoarece Liberal Democrații, Laburiștii și Conservatorii organizează conferințele anuale de partid.
Ce putea face Regina
Legislația britanică obligă guvernul să ceară permisiunea Reginei pentru a suspenda Parlamentul. Dacă ar fi refuzat solicitarea lui Boris Johnson, poziția Reginei Elisabeta nu ar fi avut precedent în istoria Regatului.
Acceptul regal a fost o simplă formalitate: tradiția cere Casei Regale să nu se implice în politică, chiar dacă, tehnic vorbind, Regina are prerogative să fi refuzat solicitarea.
Un eventual refuz al solicitării adresate de către prim-ministru ar fi fost imposibil de explicat, în condițiile în care până și liderul opoziției laburiste, Jeremy Corbyn (prezent în parlament de peste 32 de ani), a transmis Reginei: ”a existat pericolul ca prerogativele Regale să intre în conflict direct cu voința majorității Camerei Comunelor”.
Poate fi atacată decizia în instanță?
Nimeni nu poate ataca în instanță o decizie a Reginei luată în baza prerogativelor ce-i revin. Există însă posibilitatea de a ataca în instanță propunerea înaintată de prim-ministru. Ideea este susținută de fostul premier conservator John Major.
Se poate pleca de la premisa că premierul nu a interpretat corect, deci a aplicat greșit textul legal privind prorogarea lucrărilor parlamentare. Argumentația ar trebui să se lege de faptul că această procedură trebuie să fie în linie cu funcționarea sănătoasă a democrației parlamentare.
Nu este doar o teorie– deja acest proces este deschis de un grup de parlamentari într-o instanță din Scoția. Dacă procese similare sunt deschise în instanțe din Anglia și Țara Galilor, toate acestea se contopesc într-un proces de competența Instanței Supreme a Regatului Unit.
Procedura este, evident, una de durată.
Ce urmează – variantă de lucru: alegeri anticipate
Aceasta este întrebarea de 100 de puncte. Parlamentul revine din vacanță pe data de 3 septembrie, dar o săptămână mai târziu își va suspenda lucrările până pe 14 octombrie– două săptămâni și jumătate înainte ca Marea Britanie să iasă din UE.
Este puțin probabil ca legislativul să poată aproba o horărâre care să interzică ieșirea din UE fără acord, dar parlamentarii au timp să organizeze o moțiune de cenzură- cel puțin așa arată în acest moment planurile Opoziției.
Dacă această moțiune trece înainte de 10 septembrie, atunci în Marea Britanie s-ar putea organiza alegeri generale în octombrie.
Alegerile generale nu garantează însă un alt deznodământ – dacă câștigă conservatorii, Brexit se va produce. Conservatorii sunt primii în sondajele de săptămâna trecută, cu 31%. Laburiștii se află la 10-12%. Tot în jur de 10 procente au și liberal-democrații și naționaliștii scoțieni, care se opun Brexit în general. De cealaltă parte a balanței stă însă Partidul Brexit, al cărui obiectiv politic este anunțat în titulatură.
Este o situație politică extrem de echilibrată și inflamată, la fel cum a fost și la referendumul Brexit organizat de David Cameron, care face imposibil orice pronostic legat de cine ar câștiga majoritatea după alegeri.
Cei care azi pledează pentru anticipate riscă să repete experința Theresei May: ea a provocat anticipate în septembrie 2017, dar s-a întors la guvernare cu o majoritate diminuată, fiind astfel obligată să semneze un acord care menține Marea Britanie aliniată la regulile UE mai mult decât sunt dispuși să accepte suporterii Brexit.
