Economia României ar urma să se contracte în acest an cu -1,9% în locul creșterii de 4,1% avută în vedere inițial (care a stat și la baza întocmirii bugetului public) potrivit datelor publicate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, mult mai optimistă decât specialiștii FMI, care ne văd într-un declin cu mult mai pronunțat (-5%).
Chiar și în varianta autohtonă, ar fi vorba despre un recul de peste 4 miliarde de euro în locul unui spor de aproape 9 miliarde de euro. Ceea ce plaseză estimarea financiară a ghinionului venit pentru țara noastră pe calea pandemiei Covid la circa 13 miliarde de euro.
Iată cum arată datele prezentate de CNSP, aflată în subordinea Guvernului României, pe site-ul propriu în cele mai recente două versiuni consecutive de indicatori macroeconomici, respectiv Prognoza pe termen mediu 2019 – 2023 – varianta de iarna 2020 și Prognoza principalilor indicatori macroeconomici – 2020 – varianta preliminară.
Dacă rezultatul estimat în primă instanță a fi mai slab cu peste șapte procente al sectorului industrial era de așteptat, surprinde scăderea cu peste opt procente a prognozei pentru sectorul de construcții. 
Care, spre deosebire de industrie, începuse cu mult mai bine anul în curs ( +34,3% comparativ cu -2,3%) și nici nu ar avea de ce să prezinte riscuri mai mari pentru lucrători.
În premieră după foarte mulți ani, consumul final ar urma să stagneze, în locul creșterii cu +3,6% preconizată inițial, probabil în baza unor creșteri de salarii pe contrasens cu productivitatea muncii și a fantezistei majorări votate a fi de 40% a punctului de pensie programată pentru ultima treime a anului. Și care ar trebui pusă cel puțin sub semnul întrebării după suspendarea comunicată oficial a circa 542 de mii de contracte de muncă pe baza cărora se plăteau taxe către bugetul asigurărilor sociale.
Dacă ajustarea limitată la numai 1,5% din sectorul guvernamental nu surprinde, date fiind obligațiile asumate de stat în această perioadă dificilă, totuși decalajul până la cele -9,4 puncte procentuale la formarea brută de capital fix, unde ar trebui să contribuie și statul prin comenzi, este cam mare.
În fine, ar fi de remarcat că, deși oricum aveam deficit cronic din schimburile externe de mărfuri și servicii plus un ritm de creștere a exporturilor programat anterior crizei a fi sub cel al importurilor, decalajul pe ajustarea în condiții de reducere a consumului este tot în favoarea importurilor, ajustate ceva mai puțin (-10,7% față de -11,3% la exporturi).
Singura ajustare pozitivă fiind văzută de CNSP ar urma să se producă la deficitul contul curent. Care deși se va reduce cu 0,4% din PIB tot nu se va încadra în limita de 4% recomandată de tabloul de bord macroeconomic stabilit la nivel european și neglijat sistematic pe parcursul ultimilor trei ani.
