Lipsa unui set de măsuri concrete de impulsionare a creșterii economice de la nivel mondial ca urmare a summit-ului G20 de la Shanghai a fost taxată de investitori. Bursele chineze s-au prăbușit luni, indicatorul principal ajungând aproape de nivelul din noiembrie 2014, notează Bloomberg. Optimismul a lipsit și de pe bursele europene care au deschis luni pe minus.
Indexul Shanghai Composite a scăzut cu 4,6% luni, adâncind declinul la 24% în 2016. Indicatorul este cel mai slab performer de la nivel global, pe fondul temerilor cu privire la accelerarea ieșirilor de capital și a deteriorării randamentelor pe măsură ce încetinirea economică a Chinei se va adânci.
Investitorii au sperat că executivul de la Beijing va anunța în acest weekend măsuri de repornire a economiei, însă concluziile summit-ului G20 au fost dezamăgitoare. Unii analiști întrevăd, de asemenea, mai multe semnale că fondurile de investiții, dar și persoanele fizice se reorientează către imobiliare, în defavoarea pieței de acțiuni.
”Investitorii sunt dezamăgiți de lipsa unor vești bune din partea G20, iar yuan-ul a început să se deprecieze din nou. Există semne de achiziții disperate pe piața imobiliară chineză pe măsură ce prețurile din marile orașe continuă să crească. O perspectivă economică tulbure i-a determinat pe unii oameni să își vândă acțiunile și să cumpere case, în timp ce multe acțiuni continuă să fie supraevaluate”, a comentat Steve Wang, economist-șef pe China la Reorient Financial Markets.
Prețurile imobilelor din marile orașe chineze au crescut cu 1,8% în ianuarie, reflectând un apetit în creștere pentru achiziționarea de apartamente.
Volatilitatea în creștere de pe burse amenință să anuleze eforturile decidenților politici de a proiecta o imagine de stabilitate cu privire la piața financiară chineză. La finele acestei săptămâni, în China va avea loc Congresul anual al Partidului Comunist, care va decide politicile economice pentru următorii cinci ani – un alt motiv de îngrijorare pentru investitori.
Un răspuns
Cu toate ca „tema” articolului nu se refera la „un plan/proiect concret de dezvoltare economica” mondiala, trecind peste acest „amanunt”, putem anticipa intr-un viitor oarecare, raspunsul la astfel de cerinta.
1.Pentru a ajunge la un „plan” economic mondial, va trebui ca inainte de toate, sa existe o „stiinta a dezvoltarii economice (rapide) a epocii globalizarii”, care sa asigure natiunilor baza teoretica pentru iesirea din stagnare si inapoierea economica nationala.In lipsa lui – asa cum spunea un mare economist roman, „tarile Americii de Sud se afla in tranzitie economica de 200 de ani” dar n-au ajuns la un grad satisfacator de dezvoltare economica si generala”.Cauza acestei situatii, este lipsa fundamentului teoretic aratat,pentru realizarea unor „proiecte nationale de dezvoltare economica”.De abia dupa ce tarile lumii vor dispune de proiecte nationale de dezvoltare economica, pe baza lor s-ar putea anticipa evolutia economca mondiala si realiza scenarii/planuri concrete pentru dezvoltarea economica mondiala.
2.Pina la constructia si promovarea unui proiect national de dezvoltare economica in Romania de pilda (si realizarea prin „teoretizarea” sa a unei noi stiinte a dezvoltarii), ca instrument de analiza, evaluare si prognoza economica nationala si in UE ( apoi la nvel mondial), stiinta economica va ramine primitiva, la stadiul de presupuneri si aproximari.Maturizarea stiintei economice este imposibila, cita vreme ea se reduce la (actuala) „stiinta a administrarii economice nationale” si nu exista si componenta stiintifica de „administrare a dezvoltarii economice rapide, nationale”.Asa cum evolutia economica nationala a Romaniei si in generala a tarilor UE se produce la intimplare (in lipsa acestui „aparat economic de bord”), atit criza romaneasca si cea comunitara ramin starea „normala” a economiilor europene. Ele functioneaza de la sine, fara elementele de crestere economica, reglare si monitorizare in timp real,realizabile pe baza unei stiinte economice noi, care se asteapta construita.