Situația jurnalismului este „foarte gravă” în 31 de țări, „dificilă” în 42, „problematică” în 55 și „bună” sau „satisfăcătoare” în 52 de țări, conform ediției 2023 a Clasamentului Libertății Presei, realizat de Reporteri fără frontiere.
Norvegia se află pe primul loc la libertatea presei, pentru al șaptelea an consecutiv, iar Irlanda urcă patru poziții, până pe locul doi – ocupat în mod neobișnuit, ținând cont că nu este o țară nordică – , iar pe locul 3 se situează Danemarca (în coborâre cu un loc, pe locul 3).
Top 10 state din Clasamentul libertății presei:
- Norvegia
- Irlanda
- Danemarca
- Suedia
- Finlanda
- Olanda
- Lituania
- Estonia
- Portugalia
- Timorul de Est
Represalii grave în Europa de Est și Asia Centrală
În Europa de Est, dincolo de tragediile umane, războiul purtat de Rusia (al 155-lea) împotriva Ucrainei creează consecințe devastatoare pentru libertatea presei în regiune. Cinci jurnaliști și lucrători mass-media au murit în urma unor focuri de armă în prima lună a ofensivei ruse, care a început la 24 februarie 2022. Armata rusă a vizat în mod deliberat surse de știri din teritoriile pe care le ocupă și a încercat să constrângă cooperarea între sursele locale de mass-media, se arată în Raport.
În Rusia, guvernul a preluat controlul complet asupra știrilor și informațiilor. Kremlinul a instituit o cenzură extinsă în timpul războiului, a blocat mass-media și a urmărit jurnaliștii care nu se conformează, forțându-i pe mulți dintre aceștia să plece în exil. Acest lucru a început în 2021, după înăsprirea legii cu privire la mass-media ca „agenți străini” și după urmăriri penale legate de acoperirea soartei disidentului Alexei Navalny, acum închis.
Acest control al informațiilor nu se oprește la granițele Rusiei. Kremlinul își impune viziunea asupra războiului unora dintre vecinii săi, în special în Belarus (locul 153), unde jurnaliștii independenți continuă să fie persecutați pentru munca lor imediat după controversatele alegeri prezidențiale din 9 august 2020. În Belarus, este 20 de lucrători media sunt încarcerați. Alexandru Lukașenko nu a ezitat să devieze un avion, la 23 mai 2021, pentru a aresta un jurnalist de opoziție care plecase în exil. Un număr tot mai mare de instituții media sunt etichetate „extremiste”, iar citirea și partajarea conținutului lor pe rețelele de socializare este supusă urmăririi penale.
În Turcia (poziția a 149-lea), „hiper-președinția” lui Recep Tayyip Erdogan și autoritarismul său sunt însoțite de o negare a libertății presei și de amestecul în sistemul judiciar. Chiar dacă instanțele au tendința de a întemnița jurnaliști atunci când Erdogan o cere, unii judecători s-au declarat recent împotriva „aceastei represiuni care merge prea departe”: jurnaliștii au fost achitați de acuzații abuzive precum „insultarea președintelui”, „apartenența la o organizație teroristă” , sau „propaganda”. Controlul judiciar are acum prioritate asupra încarcerării jurnaliştilor. În iulie 2021, pentru prima dată de la declararea stării de urgență, jurnaliștii au organizat un protest masiv față de arestarea brutală a fotojurnalistului AFP Bülent Kiliç.
Doi jurnalişti au fost ucişi în Turcia în doi ani: Güngor Arslan, redactor-şef la Ses Kocaeli, pe 19 februarie 2022, şi Hazim Özsu, prezentatorul unui program de la Radio Rahmet FM, împuşcaţi la Bursa în martie. 2021 de unul dintre ascultătorii săi. Presupusul criminal a fost arestat șase zile mai târziu.
Uniunea Europeană, prinsă între două extreme
În Europa, presa este caracterizată prin prezența unor disparități semnificative, iar ambele extreme în privința libertății au evoluat considerabil. Estonia (poziția a 4-a) și Lituania (a 9-a) – două foste state comuniste – sunt acum printre primele zece, în timp ce Țările de Jos (a 28-a) nu se mai află. Iar Grecia (locul 108) a înlocuit Bulgaria (locul 91) pe ultimul loc în Europa în topul libertății presei, consemnează Reporteri Fără Frontiere.
Aceste evoluții și disparități reflectă trei tendințe principale:
- În primul rând, revenirea asasinării jurnaliștilor în UE: Giorgios Karaivaz, în Grecia, și Peter R. De Vries, în Țările de Jos, au fost împușcați în stil mafiot în centrul a două orașe europene. Responsabilii pentru crimele lui Daphne Caruana Galizia din Malta (locul 78) și Jan Kuciak din Slovacia (locul 27), comise înainte de 2020, nu au fost încă condamnați. Cu toate acestea, aceste două țări au făcut unele progrese în lupta pentru justiție și în reformele libertății presei.
- În plus, jurnaliştii – văzuți în mod fals ca portavoce a guvernelor – s-au confruntat cu ostilitatea virulentă din partea protestatarilor față de măsurile de sănătate publică care vizează combaterea coronavirusului. În Germania (16), Franța (26), Italia (58) și Țările de Jos, jurnaliștii au fost atacați fizic și s-au confruntat cu insulte și amenințări de tot felul pe tot continentul.
- În cele din urmă, unele guverne ale UE și din vecinătate au intensificat legile draconice împotriva jurnaliştilor, în special în Slovenia (locul 54), Polonia (locul 66), Ungaria (locul 85), Albania (locul 103) și Grecia. Serbia (a 79-a), la rândul ei, a marcat puncte în lupta împotriva impunității. Republica Cehă (al 20-lea) și Bulgaria (al 91-lea) și-au slăbit controlul asupra presei în urma schimbărilor de guvern.
Regatul Unit (al 24-lea) s-a remarcat în cazul editorului Wikileaks, Julian Assange, deschizând calea extrădării sale în Statele Unite (locul 42) după mai bine de doi ani de proceduri judiciare. Reporteri fără Frontiere a luptat pentru ca cazul Assange să nu devină un precedent periculos pentru jurnalism și libertatea presei din întreaga lume.
Instituțiile europene au început să pună în aplicare măsuri de protecție a jurnaliștilor și a libertății presei și au demarat proceduri împotriva Ungariei (a 85-a) pentru încălcarea legislației europene. Cu toate acestea, au interzis mass-media care difuzează propagandă rusă în contextul invaziei Ucrainei (a 106-a) lansată de Vladimir Putin fără un cadru legal adecvat, ceea ce riscă să fie un pretext pentru acțiuni de represalii împotriva presei europene.
Peisajul mediatic din România – „Folosirea fondurilor publice pentru a cumpăra o acoperire mediatică pozitivă este o practică politică răspândită”
România se poate lăuda cu un peisaj mediatic divers, relativ pluralist, care produce investigații puternice de interes public. Presiunea patronilor de presă, lipsa de transparență în finanțare sau dificultățile de pe piața media, sunt însă o piedică pentru credibilitatea informațiilor.
Marile grupuri europene (Ringier, PPT Group sau Dogan Media International) sunt prezente pe piata alaturi de jucatori locali mari si mici (Intact Media Group, RCS&RDS, Hotnews, G4Media, Recorder, Rise Project sau PressOne). Peisajul media din România oglindește tendințele globale: numărul presei scrise este în scădere, în timp ce mass-media online și canalele de radio și televiziune sunt în plină expansiune. Alegerile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor, transformând presa într-un instrument de propagandă.
Contextul politic
Mass-media este lipsită de independență și suferă ingerințe, mai ales la nominalizarea șefilor de radio și televiziune publice, precum și ai Consiliului Național al Audiovizualului. Acesta din urmă a blocat informații cu privire la cei care dețin entitățile audiovizuale, sub pretextul protejării datelor cu caracter personal.
Discursul politic agresiv împotriva jurnaliştilor a fost reînviat de noul partid populist-naţionalist AUR, a patra forţă politică din Parlamentul României.
Cadrul legal
Legislația care protejează libertatea de exprimare și de presă este insuficient aplicată, deși este aliniată la standardele europene, inclusiv la nivel constituțional. Ingerința procurorilor în activitatea jurnalistică echivalează cu hărțuire și ridică serioase îngrijorări. Sistemul judiciar încearcă din ce în ce mai mult să împingă mass-media să-și dezvăluie sursele. Numărul proceselor abuzive a crescut, în timp ce hotărârile judecătorești nu respectă întotdeauna standardele libertății presei.
Contextul economic
Mecanismele de finanțare media sunt adesea opace sau chiar corupte. În timp ce cele mai mari companii media reușesc să fie autosuficiente, majoritatea depind de surse externe de finanțare, inclusiv de subvenții. Folosirea fondurilor publice pentru a cumpăra o acoperire mediatică pozitivă este o practică politică răspândită.
Contextul sociocultural
Jurnalismul de interes public se confruntă cu concurența din partea campaniilor de dezinformare conduse de anumite mass-media și politicieni, mai ales în contextul pandemiei de Covid-19. Anumite grupuri ale populației sunt predispuse să creadă această dezinformare, care le alimentează neîncrederea în media de calitate.
Siguranța
Atacurile împotriva reporterilor și jurnaliștilor cetățeni cresc alarmant. Un jurnalist, un bibliotecar și un activist de mediu au fost bătuți cu violență în septembrie 2021 în timp ce investigau exploatarea forestieră ilegală.
****
