Iulia Timoşenko, fostul premier ucrainean, a fost eliberată sâmbătă seara din închisoare, au anunţat agenţiile străine de presă. Eliberarea sa vine după ce parlamentul a votat vineri amendarea Codului Penal, care crea condiţiile punerii sale în libertate. Sâmbătă, legislativul ucrainean a votat o rezoluţie pentru eliberarea „imediată” a opozantei încarcerate Iulia Timoşenko. Textul, care a fost adoptat cu 322 de voturi. Iulia Timoşenko este aşteptată sâmbătă seara în Piaţa Independenţei din Kiev.
Simbolul opoziţiei ucrainene a fost condamnată la şapte ani de închisoare pentru abuz în serviciu în legătură cu un contract de achiziţii de gaze naturale încheiat cu Moscova pe vremea când era prim ministru. Procesul său a fost considerat unul politic, ca răzbunare a preşedintelui Viktor Ianukovici. Eliberarea sa a fost una dintre condiţiile puse de europeni pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE.
Critică la adresa puterii chiar şi din închisoare
În timpul actualei crize, Iulia Timoşenko a continuat să fie opozantul cel mai radical al preşedintelui Ianukovici. Ea l-a acuzat că transformă Ucraina într-o Coree de Nord şi a considerat inutile toate negocierile cu acesta. „Punerea imediată sub acuzare a lui Ianukovici trebuie să fie singura solicitare a poporului, opoziţiei şi a comunităţii internaţionale”, a spus ea joi, în cea mai sângeroasă zi din istoria ultimilor 25 de ani din Ucraina.
În vârstă de 53 de ani, Iulia Timoşenko a devenit cunoscută Occidentului în 2004, cu împletitura ei blondă – marcă a stilului Timoşenko – , drept unul dintre liderii Revoluţiei Portocalii.
Până atunci, însă, cariera sa a fost plină de suişuri şi coborâşuri. A făcut milioane de dolari în anii ’90, ca preşedintel al unei companii care a fost, la un moment dat, principalul importator ucrainean de gaze naturale din Rusia, ceea ce a făcut ca Iuliei Timoşenko să i se spună şi „Prinţesa gazului”.
În 1996 a intrat în Parlament şi a devenit vicepremier în anul 2000. A căzut însă victimă intrigilor politice din timpul preşedintelui Leonid Kucima şi a făcut închisoare, câteva săptămâni, acuzată de corupţie. A fost mai apoi achitată.
Ieşirea din închisoare a fost un moment definitoriu: şi-a schimbat înfăţişarea, şi-a vopsit părul blond, a început poarte taioare elegante, dar şi-a construit un stil inspirat din portul tradiţional ucrainean. Stilistul ei a spus că Iulia Timoşenko voia ca imaginea ei să nu sugereze bogăţie, ci identitatea naţională ucraineană.
Lipsa de rezerve în a-şi exprima opiniile şi de a-şi critica adversarii i-au adus susţinători, dar şi duşamani. Iar unul dintre ei a fost Viktor Ianukovici, care urma să o învingă în 2010 în cursa pentru preşedinţia Ucrainei.
După Revoluţia Portocalie, a ajuns premier al Ucrainei, în alianţa cu Viktor Iuscenko. Numai că anii la putere au erodat această alianţă – Iulia Timoşenko a părăsit guvernarea şi a reveni mai apoi la putere în 2007, până în 2010 când a candidat la preşedinţie şi a pierdut.
Problemele cu justiţia
Atunci au început şi problemele sale cu Justiţia. În afară de condamnarea la şapte ani de închisoare pentru abuz în serviciu şi pe care o executa înainte de eliberarea sa, ea mai este bănuită de complicitatea în comandarea morţii unui deputat, acuzaţii pe care fostul premier le-a respins şi despre care a susţinut că sunt încercări ale puterii politice de a o îndepărta de scena politică.
Iulia Timoşenko a dat statul ucrainean în judecată la CEDO. În aprilie 2013, instanţa europeană a dat sentinţa şi a considerat că detenţia ei înainte de proces a fost „arbitrară şi ilegală”. Judecătorii CEDO nu au judecat şi legalitatea condamnării sale pentru contractul de import de gaz din 2009, care ar fi favorizat Rusia în detrimentul intereselor Ucrainei. Curtea nu i-a susţinut plângerea prin care fostul premier spunea că procesul său este unul motivat politic şi nici nu i-a acceptat acuzaţiile, la adresa autorităţilor, că ar fi fost victimă a violenţelor în timpul încarcerării şi i s-ar fi refuzat îngrijirea medicală.
Privită ca un martir, sau ca Margaret Thatcher a Ucrainei
Condamnarea ei la închisoare cu executare, considerată răzbunare politică, a transformat-o într-un martir în opinia susţinătorilor opoziţiei. În timpul încarcerării, a intrat în greva foamei pentru trei săptămâni, pentru a protesta faţă de violenţele ale cărei victimă susine că a fost în închisoare. În mai 2012 a fost transferată într-un spital cu regim de penitenciar din Harkov, pentru a fi tratată de hernie de disc. De acolo l-a acuzat pe preşedintele Ianukovici că o supune unei supraveghei continue, chiar şi la toaletă.
Alţii preferă să nu o vadă ca pe un martir, ci ca pe un politician influent, o adevărată Margaret Thatcher a Ucrainei. De la tribunele revoluţiei portocalii, la întâlnirile cu Vladimir Putin, Iulia Timoşenko şi-a creat o reputaţie de „doamnă de fier”. Adversarii ei politici însă au catalogat-o drept o oportunistă, manipulatoare, cu multe zone cenuşii în biografie.
În noua Ucraină, Analiştii se aşteaptă ca Iulia Timoşenko să candideze din nou pentru preşedinţie şi, de această dată, să şi câştige.
