vineri

29 martie, 2024

1 februarie, 2013

Decizia primului ministru britanic David Cameron, de a organiza un referendum asupra condiţiilor în care va evolua să zicem „relaţia” Marii Britanii cu Uniunea Europeană a făcut să curgă multă cerneală – scrie Iulia Badea Guéritée pe blogul ei.
S-au auzit reacţii pro şi reacţii contra, unii s-au declarat loviţi de acest act, ca şi cum ne-am pregăti să trăim un alt Holocaust, britanicii au fost catalogaţi ca fiind eurosceptici, trădători, profitori…De fapt, dincolo de promisiunea în sine (căci este o promisiune şi va fi dusă la îndeplinire doar dacă primul ministru va mai fi în post în 2017) sunt câteva aspecte pe care atât lăudătorii cât şi detractatorii le uită.

În primul rând, dacă s-a ajuns aici (şi dacă declaraţia sa s-a transformat în bulgăre de zăpadă, antrenând atât danezii cât şi olandezii într-un posibil joc de-a referendumul pe aceeaşi temă) este pentru că UE le-a permis din start britanicilor să-şi negocieze apartenenţa la UE. Ca şi cum a face parte din UE ar fi similar unei cantine în care UNII au dreptul de a strâmba din nas şi a lua doar pe alese, ce le place. Sau, mai clar, ca atunci când îţi aduci aminte că ai o nevastă când ai anumite pofte. Pentru aproape toţi ceilalţi membri apartenenţa la UE este o căsătorie, la bine şi la rău. Problema cu tratamentele privilegiate este că cel care beneficiază se învaţă cu nărav şi mai cere. Româneşte spus, dai un deget şi-ţi ia toată mâna.

Apoi, din partea unor state UE acceptă cam orice cerinţă, şi chiar abatere, pentru simplul fapt că sunt state fondatoare. Dovadă a evidenţei că UE nu este o democraţie a tratamentului egal pentru toţi (ar aduce a comunism, nu?), ci o democraţie egală pentru mulţi, specială pentru cei care beneficiază de un tratament special. Iar erorile continuă. O vedem în mai toate „acquis”-urile comunitare: zona euro, zona Schengen, libera circulaţie, dreptul la muncă…


Dacă toţi europenii ar trebui să beneficieze de acelaşi tratament, de ce Bruxelles închide ochii când, cu doar câteva zile în urmă, Londra a anunţat că va face totul pentru ca românii şi bulgarii să nu creadă că „străzile sunt pavate cu aur”? Ca şi cum românii ar fi tonţi sau neumblaţi sau necultivaţi. Şi nu ar şti unde le este bine şi unde nu. Un asemenea tratament nu este acceptabil, nici venind dinspre Londra spre români şi bulgari, nici venind dinspre UE împotriva romilor. Dacă în secolul 21 nu am învăţat că ura faţă de semeni duce la transformarea în neom, că rasismul şi xenofobia nu fac decât să crească pornirile războinice şi ura, atunci la ce bun am mai creat Uniunea Europeană? Pentru a scrie pe ea, „pe aici nu se trece?”

(Citește mai mult be blogul Iuliei Badea Guéritée)


Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: