Un an agricol prost ar da peste cap calculele de creștere a PIB, în condițiile în care România are nevoie pentru o convergență reală cu economiile din zona euro, de o creștere economică de 4% anual – susține Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal.
Într-un interviu acordat agenției AGERPRES, Ionuț Dumitru apreciază că economiile vest-europene vor accelera spre o creștere de 2%, ceea ce ridică necesarul de creștere a PIB-ului României pentru convergență. problema este, însă, dependența de un factor volatil, precum agricultura – de care au depins, în ultimii ani, creșterea sau compromiterea plusului pe care-l aduc exporturile.
Câteva aprecieri și evaluări pe care le face președintele Consiliului Fiscal :
- Dacă excludem agricultura, performanța economică de anul trecut ar fi fost, după estimările noastre, undeva la 2,3-2,5% creștere economică. Față de anul anterior, avem o ușoară accelerare. În 2012, am avut o performanță destul de slabă a economiei, 0,7%, în condițiile în care am avut o agricultură foarte slabă.
În 2012, dacă excludem agricultura, creșterea economică era undeva la 2,2%. Deci creșterea economică fără agricultură, care este o măsură mult mai puțin volatilă a activității economice și măsura care arată, de fapt, tendința economiei, în 2012 a fost de 2,2%, iar anul trecut până în 2,5%. În esență vedem că performanța economică se situează încă în jurul lui 2-2,5%, dacă excludem agricultura, ceea ce, pentru o țară ca România, reprezintă puțin. - Nu ne raportăm la perioada pre-criză când am avut o creștere economică mult mai mare, de peste 6%, și nu mai este realist să credem că ne mai întoarcem acolo. Dar dacă ne comparăm cu necesarul nostru de convergență reală, adică să ne apropiem mai repede de standardele UE la nivel de PIB pe locuitor, avem nevoie de o creștere economică semnificativ mai mare, la 3%—4% anual. Astfel, s-ar crea premise ca, într-un viitor previzibil, nivelul de trai din România să se apropie mai semnificativ de nivelul de trai din Europa.
Însă, în momentul de față, avem o creștere economică în jurul a 2 și ceva la sută și la această creștere nu putem spera la o convergență prea rapidă. Discutăm de o convergență foarte lentă, dacă se va produce vreo convergență. Așa cum arată proiecțiile pentru zona euro, așteptările sunt de accelerare a creșterii economice. Dacă Europa crește cu unu și ceva — 2% și noi creștem cu doi și un pic, convergența avansează extrem de încet. - Pentru a accelera creșterea economică, trebuie să se deplaseze cumva centrul de greutate către cererea internă — consum și investiții, unde avem încă dificultăți.
La nivel de consum avem o performanță destul de slabă a veniturilor disponibile ale populației pe fundalul unui grad de îndatorare ridicat. În plus, mai este un factor esențial în evoluția comportamentului de consum, care ține de sentimentul consumatorului. În România acesta este încă foarte scăzut, mai ales în comparație cu țările din Europa de Est. Deci, chiar dacă veniturile disponibile ar crește mai rapid, există un sentiment relativ negativ care ține pe loc apetitul de consum. - Am eșuat în a absorbi bani europeni suficient de mulți care să compenseze reducerea investițiilor din surse proprii, ceea ce ne-a condus în 2013 la cele mai mici investiții publice ca procent din PIB din ultimii cinci ani.
Chiar dacă absorbția fondurilor europene a mers mai bine anul trecut decât în anii anteriori, a fost mult sub așteptări. Prin urmare, investițiile publice au avut o evoluție destul de slabă și este de așteptat să nu se îmbunătățească semnificativ nici în 2014, chiar dacă în bugetul aprobat pe 2014 sunt prevăzute a crește la 6,2% din PIB de la 5,1% din PIB în 2013, însă această creștere se bazează pe o prognoză de absorbție a fondurilor europene foarte ambițioasă, chiar nerealistă, dacă luăm în calcul experiența anilor anteriori.
