Preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, a declarat joi, la RFI, cu referire la creşterea inflaţiei în prima parte a anului, că aceasta este şi materializarea excesului de consum.
Ionuț Dumitru atrage atenţia pe de altă parte că România nu ar trebui să înregistreze un deficit atât de mare în plin boom economic.
În cadrul unei intervenții la postul de radio, Ionuţ Dumitru a făcut o analiză a situaţiei economice actuale, pe fondul disputelor politice dintre preşedintele Klaus Iohannis şi coaliţia PSD-ALDE:
„Dacă ne uităm la creşterea noastră economică de anul trecut, aproape de 7%, fără îndoială că e şi o parte plină şi o parte goală a paharului. Creşterea e foarte mare, ceea ce e partea plină a paharului, iar partea goală a paharului este că nu e sustenabilă. Ai o creştere economică generată într-o proporţie prea mare de consum, consum alimentat la rândul său de un stimul fiscal, în special creşteri de salarii şi de pensii şi reducerile de taxe, de TVA, din ultimii ani, stimul care nu poate fi menţinut la nesfârşit”.
Preşedintele Consiliului Fiscal a mai atras atenţia că politicienii nu trebuie să ia ca referință un deficit bugetar de 3%.
„Deficitul bugetar a ajuns deja la 3% din PIB. În mintea politicianului român, 3% din PIB e reţeta magică, adică e un deficit pe care noi ar trebui să-l ţintim an de an, ceea ce este o filozofie complet greşită. Suntem în plin boom economic şi nu ar trebui să avem deficite atât de mari. 3% este deficitul maxim pe care UE îl permite, însă atenţie, pe toată durata unui ciclu economic. Noi facem acest deficit când ne este cel mai bine, când economia creşte foarte rapid. Cât va fi deficitul atunci când economia nu va mai fi, în mod inevitabil, într-o fază atât de bună şi vom avea o creştere economică mai mică sau Doamne fereşte chiar o recesiune, o scădere economică? Evident că deficitele vor exploda”.
Ionuţ Dumitru mai precizează că rata mare a inflaţiei de la începutul acestui an este cauzată şi de factori externi, dar în special de creşterea consumului intern: „Că inflaţia este din cauze exogene şi asta-i adevărat, dar nu este principalul motiv sau nu este cel mai important de care să ne îngrijorăm, ci mai degrabă ar trebui să ne gândim că această inflaţie în creştere este şi materializarea şi o faţetă a excesului de consum. Ştim cu toţii, cerere mai mare decât oferta înseamnă creştere de preţ”.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
„Ştim cu TOTII, cerere mai mare decât oferta înseamnă creştere de preţ.” Corect! Dar, din pacate, TONTII de la guvernare nu stiu. Acesta este tristul adevar.
Nu se tine seama de legile economice fundamentale diferite de legile din economie pe care psd le emana tot timpul (pe principiul se modifica schimbarea, se schimba modificarea).
Toti ne dorim salarii mai mari. Insa orice crestere salariala trebuie sa fie conditionata de cresterea productivitatii si de scaderea costurilor per unitatea de produs. Discutam de sfera productiva. Nu se poate considera productivitatea unui cadru al armatei, al unui politist sau al unui medic. Cati bolnavi opereaza pe ora, cati hoti prinde pe zi sau cate cartuse-decari are per saptamana?
Totodata analiza productivitatii trebuie efectuata pe ramuri nu otova, la gramada spontana dupa cum ne dicteaza calendarul pre sau post electoral.
Nu poti amalgama productivitatea din exploatare, cu productivitatea din prelucrare, nici productivitatea din constructii cu productivitatea serviciilor de infrumusetare de exemplu.
In exprimare valorica, productivitatea reala trebuie ajustata cu variatia costurilor (adica cati lei cheltui pentru a produce 1 leu) precum si cu variatia indicelui de inflatie.
Apoi fac analiza cu cat, cand si unde trebuie sa maresc salariile.
Pana atunci simulari de dragul simularilor nu vor avea niciun rezultat real indiferent de gradul de complexitate al softurilor si modelelor matematice folosite.
Singurul rezultat este ca se demonstreaza inca odata ca „garbage in – garbage out”