Investiţiile străine: criza ne-a aruncat cu 8 ani înapoi. Ce soluţii de atragere a investitorilor nu au fost încă epuizate

După ce au consemnat valori relativ reduse, investiţiile străine directe (ISD) au crescut la peste 5 miliarde euro în 2004 şi 2005, au marcat un nivel excepţional în 2006, când privatizarea BCR a amplificat considerabil rezultatul anual, şi au continuat să urce până la un maxim de aproape 9,5 miliarde euro în 2008. Criza a adus diminuarea dramatică a sumelor intrate în ţară. Doar 37% în 2009 şi 28% în 2010 faţă de anul de vârf 2008.

Evolutia investiţiilor straine directe (ISD) atrase de România, 2004-2010 (milioane euro)

Aproape jumătate din investiţii s-au făcut în intermedieri financiare, construcţii şi comerţ

În ce priveşte structura ISD pe sectoare de activitate:

• 41,3% din bani s-au îndreptat spre industrie ( 4,4% ind. extractivă, 31,3% industria prelucrătoare şi 5,6% în energie electrică, gaze şi apă )
• 20,5% în intermedieri financiare şi asigurări
• 12,6% în construcţii şi tranzacţii imobiliare
• 12,4% în comerţ
• 6,7% în tehnologia informaţiei şi comunicaţii
• 3,3% în activităţi tehnice, ştiinţifice, administrative şi servicii suport
• 1,4% în agricultură
• 1% în transporturi
• 0,4% în hoteluri şi restaurante
• 0,4% în alte activităţi

ISD în industria prelucrătoare s-au îndreptat cu precădere spre metalurgie (6,9%), alimente, băuturi, tutun (4,6%), industria extractivă (4,4%), prelucrarea ţiţeiului şi produse chimice (4,3%), mijloace de transport (4%) şi ciment, sticlă, ceramică (3,6%).

Cu ponderi mai mici figurează industria de maşini, utilaje şi echipamente (2%), fabricarea produselor din lemn (1,8%), zona de textile, confecţii, pielărie (1,6%), fabricarea calculatoarelor şi altor produse electronice şi optice (1,4%), celorlalte ramuri revenindu-le cumulat un rest de 1,1% din total.

Stocul ISD se situa la momentul acestei statistici (1 ianuarie 2009) la 48,8 miliarde euro. Între timp, el a trecut de 50 miliarde euro, dar structura nu s-a schimbat semnificativ. Agenţia Română pentru Investiţii Străine are în curs de revizuire datele pentru 2010.

Estimare pe 2011: doar 20% din intrările pe 2008

Situaţia pe 2011 se prezintă după cum urmează:

Se observă valori lunare extrem de mici, iar tentativa de revenire din mai –iunie a fost anulată la începutul verii.

Dacă se continuă pe aceeaşi linie cu intrările de capital, finalul acestui an ne va găsi cu un stoc pe 2011 situat aproape exact la nivelul anului 2003, cu 1,9 miliarde euro. Adică numai o cincime din banii intraţi în ţară în 2008.

Trebuie precizat, totuşi, că situaţia nu este una singulară în regiune, Bulgaria suferind şi ea exact de aceeaşi reducere cu 80% a investiţiilor străine directe.

Definiţii necesare pentru a înţelegerea evoluţiei ISD

Tipurile investiţiilor străine directe:

· Greenfield: înfiinţarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori

străini (investiţii pornite de la zero);

· Fuziuni şi achiziţii : preluarea integrală sau parţială de întreprinderi de către investitori străini de la rezidenţi;

· Dezvoltare de firme : majorarea deţinerilor de capital ale investitorilor străini în întreprinderi investiţie străină directă .

Fluxul de ISD se compune din participaţiile nete ( participaţiile diminuate cu valoarea pierderilor înregistrate) şi creditul net primit de întreprinderi de la firma-mamă din străinătate.

Soldul ISD se compune din adăugarea la valoarea iniţială de sold din anul “x” a fluxului net înregistrat ulterior şi a efectului reevaluărilor de curs valutar şi active.

Astfel, de exemplu, la 1 ianuarie 2009, participaţiile la capital reprezentau 71,5% din sold iar creditul net 28,5% din soldul ISD, după ce în 2008 cele două componente au avut ponderi aproiape egale.

Cheia problemei: creşterea exportului nu acoperă scăderea interesului investitorilor străini

Gradul de acoperire a deficitului de cont curent prin investiţii străine directe este un indicator de bază pentru stabilitatea financiară. Nu contează atât soldul negativ al schimburilor externe, cât posibilitatea de a fi acoperit tot din surse externe.

Acest indicator a variat puternic în ultimii ani.

De la 41,9% în 2007, a urcat la 53,5% în 2008, pe fondul unui necesar foarte mare de finanţare, rezultat al unui deficit de circa 13% din PIB.

Deficitul a fost ajustat puternic, spre 4% în 2009, astfel încât intrările de ISD, chiar şi considerabil scăzute, au acoperit necesarul în proporţie de 96,9%. Din păcate, în 2010 ISD au mai reprezentat doar 50,3% din deficitul contului curent, pentru ca pe primele luni din 2011 să se înregistreze o valoare foarte scăzută, de doar 39,1%. Asta înseamnă că, deşi performanţa comerţului exterior s-a îmbunătăţit considerabil, interesul scăzut al investitorilor străini şi aversiunea la risc nu au asigurat acoperirea necesarului de finanţare externă.

Investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au înregistrat de la începutul acestui an un flux net de 1105 milioane euro, cu 30,5% sub cel din perioada ianuarie-iulie 2010, din care participaţiile la capital consolidate cu pierderea netă estimată au însumat 682 milioane euro, iar creditele intra-grup 423 milioane euro.

Soluţiile care încă n-au fost epuizate

Măsurile clasice de atragere a investiţiilor străine pe partea de reducere a fiscalităţii au cam fost încercate şi se apropie de epuizare:

• a fost introdusă cota unică de 16%
• a fost diminuată cota impozitului pe profit
• au fost scăzute cotribuţiile sociale
• au fost extinse o serie de deductibilităţi
• în unele cazuri au fost oferite facilităţi punctuale

Cu toate acestea, deja avem ţări în regiunea din care facem parte cu niveluri mai scăzute ale impozitării profitului sau salarii mai scăzute, ceea ce ne reduce atractivitatea prin comparaţie cu alte state. Este şi motivul pentru care accentul nu poate fi deplasat decât de la cantitate la calitate.

Asta înseamnă revenirea la îmbunătăţirea mediului de afaceri, cu diminuarea procedurilor birocratice şi reducerea numărului de taxe şi impozite percepute, flexibilizarea raporturilor de muncă şi o dezvoltare mult mai rapidă a infrastructurii, fără de care toate avantajele pe care le mai avem nu pot compensa problemele apărute la aprovizionarea cu materii prime şi livrarea produselor finite.