Dezbaterile pe programe electorale referitoare la mediul de afaceri au debutat pe ”sistemul Caragiale”: nimeni nu coabară dincolo de generalități, pe discuții și soluții concrete la cele 5-6 mari teme care așteaptă să intre în mecanismul guvernamental al deciziilor, pe ale cărui butoane cineva trebuie să apese chiar de mâine. Astăzi atingem problemele de fond din mediul de afaceri, urmând ca în celelalte zile să ajungem la domenii care așteaptă strategii punctuale, viziune, politici publice. Teme precum stimulentele și facilitățile pentru domeniile cu valoare adăugată mare, legislația ambiguă pentru adjudecarea contractelor sau atractivitatea țării în context regional nu au intrat în disputele pentru atragerea voturilor. Și probabil că nici nu vor intra.
Ușurința de a face afaceri
Deși sectorul privat este cel care dă tonul pentru creșterea economică și generează cele mai multe locuri de muncă, nimeni nu pare a sesiza că România se află în prezent doar pe locul 72 în lume după ușurința de a face afaceri, conform Raportul Doing Business 2013 al Băncii Mondiale. După accesul la electricitate suntem tocmai pe locul 168, obținerea permiselor de construcție ne trimite pe locul 129 iar legislația în domeniul insolvenței ne plasează pe locul 102.
(Citește și: ”Interviu / Ionuț Dumitru: ”Nu avem un plan B”. La ce ne-am putea aștepta în 2013-2015”)
Poate ar fi de interes și prezentarea pe înțelesul publicului a măsurilor pe care marile coaliții electorale le au în vedere pentru a remedia câteva probleme care nu privesc direct alegătorul obișnuit dar care, indirect, au consecințe serioase asupra nivelului lui de trai. De pildă, un IMM are nevoie, în medie, de peste șapte luni pentru a se cnecta la rețeaua electrică față de sub trei luni în statele OECD. Ridicarea unui depozit implică proceduri ce durează 10 luni față de 4 luni în OECD.
Achizițiile publice – canalul prin care se evaporă o parte din banii publici
Un domeniu-cheie pentru modul în care se cheltuie banii publici, strânși din impozite și taxe destul de împovărătoare pentru cei care le achită, este cel al achizițiilor publice. Conflictele de interese şi lipsa de transparenţă se întâlnesc la tot pasul iar numărul contestațiilor a urcat la circa 7.000 – 8.000 pe an, ceea ce este aberant.
Ori sistemul de adjudecare a licitațiilor publice este atât de prost construit încât permite perpetuarea ”tunurilor”, și atunci trebuie modificat urgent, ori agenții economici abuzează de dreptul de a se plânge. Altminteri inutil, dacă ar fi să ne luăm după numărul relativ mare de dezvăluiri privind aranjarea rezultatelor la procedurile derulate de autoritățile statului.
Nivelul redus de pregătire al funcționarilor de stat din autorităţile contractante şi complicitatea unora dintre aceștia cu mediul privat interesat în vicierea concurenței corecte duc la pierderi importante de bani la bugetele centrale și locale. Dar răspunderea este destul de vag și rigid definită, mita este clară dar incompetența, fie ea și simulată, nu este taxată, deși produce pagube mult mai însemnate.
Concurența pentru atragerea investițiilor străine
O altă problemă care ar trebui dezbătută dar peste care se trece extrem de ușor este poziția relativă a României în context regional în ceea ce privește atragerea investițiilor străine. Nu este suficientă luarea unor măsuri, contează și ritmul lor de implementare pentru că alte țări nu stau pe loc și se mențin mai atractive în ciuda eventualelor progrese pe care le facem noi.
(Citește și: ”Investiţiile străine: criza ne-a aruncat cu 8 ani înapoi. Ce soluţii de atragere a investitorilor nu au fost încă epuizate”)
Același Raport Doing Business 2013 la Băncii Mondiale ne așează la coada panelului fostelor colege de CAER și actuale colege de UE, după cele trei țări baltice și după cele trei state cu regim mai mult sau mai puțin similar de flotare a monedei naționale (Ungaria, Polonia și Cehia). De aceea, nu trebuie să ne mire nici trendul investițiilor străine și nici poziția de singură țară cu o monedă devalorizată față de euro comparativ cu începutul anului.
Poziția țărilor din regiune în clasamentul Doing Business 2013 (vezi tabelul):
De aici importanța schimbării ce ar trebui făcută în abordare și atenție, a vitezei cu care să trecem spre o manieră mai corectă și ceva mai occidentală de convingere a alegătorilor. Nu oferte de bani dați în plus și facilități sociale extinse bazate pe nimic schimbat în mediul economic ci măsuri de stimulare inteligentă a activității, care să aducă, mai întâi banii cu care să se poată da ”stimulente electorale”.
Statul redistribuie doar ce colectează. Sursa este mediul de afaceri, preponderent privat
Problema este că nu se încumetă nimeni să prezinte lucrurile în ordinea lor logică și se preferă calea ușoară a oferirii de bani publici, dați de nu se știe unde și de la nu se știe cine. În fapt de la mediul de afaceri preponderent privat, bun sau rău, așa cum e el. De parcă nu ar fi sesizat nimeni că statul nu produce nimic ci doar redistribuie banii colectați, percepând și o taxă de gestiune pentru acest serviciu.
(Citește și: ”România – liderul european al creșterii costului forței de muncă”)
În încercarea de a se face ”utili” și indispensabili, oamenii politici nu merg pe strategii, nu concep planuri pe termen lung ci preferă să acționeze de la caz la caz, pentru a avea putere discreționară. Care să acopere sub diverse forme cheltuielile necesare ajungerii în posturile vizate, și, de aici, un cerc vicios în care ne învârtim de peste douăzeci de ani.
Urmărește-ne pe Google News
2 răspunsuri
Se pare,ca integrarea in UE ne-a facut mai mult rau,decit bine(economic).Clasa politica nu mai are responsabilitati,UE „rezolvind” din 2002 problema locurilor de munca, „angajind” lucratorii dintr-o tara, din care lipsesc 5 milioane de locuri de munca.Daca nu exista locuri de munca si intreprinderi,care sa sustina Bugetul,vine FMI si decreteaza taieri de salarii,drepturi sociale,de medicamente, spitale,etc. Populatia cum sa se poate”revolta” contra FMI pentru sustinerea acestei clase politice si „model” de guvernare iresponsabila(economic)?
Astfel,Presedintele si PM Boc s-au simtit protejati in spatele institutiilor UE.Au putut duce „politici economice anticriza”,incit s-au pierdut 8-900 de mii de locuri de munca la privat – „vina” fiind a FMI,iar nu a Presedintelui si Premierului care au venit cu masuri anticriza derizorii sau contraproductive.
Inca inainte de integrare,UE vintura tema cu anticoruptia,in loc sa fi creat (cu un grup de experti romani) NORME tehnice,si institutii de supraveghere financiara,pentru toate operatiile economice,care implica banul public sau cel putin,pentru cel al UE.
Mijloacele de constringere economica le are la indemina,fixabile prin acordul FMI-UE,cit si posibilitatea tehnica de a crea echipe de „diriginti” de supraveghere romani la obiectivele de investitii nationale ori cu bani UE!Cum sa dai niste bani si sa nu te ocupi in mod direct,de modul cheltuirii lor?
UE are o birocratie „politica” rigida si comoda,complet lipsita de TEHNOCRATI,care sa gindeasca si se implice practic in eradicarea coruptiei – mijloace si resurse,avind cu duiumul la dispozitie.
Astfel,in loc de integrarea intr-o UE promitatoere si functionala in directia dezvoltarii,cu punct esential anticoruptia si care dadea mari sperante cetatenilor romani,avem o uniune osificata in principii „nationale” neaplicabile,cu functionari care la modul concret nu fac mai nimic pentru integrarea economica reala,a celei mai inapoiate tari din UE- Romania!
Astfel,beneficiile integrarii apartin tarilor dezvoltate,iar noi ne-am ales cu coruptia politicienilor,tratata de UE cu „rapoarte” anuale,in loc de institutii si tehnici „aplicate” si functionind direct si nemijlocit la „locul” furtului banului public!
Cum ne-am putea imagina ca personajele clasice ale politicii romanesti s-ar „deranja” sa gandeasca strategii economice cand populatia de 23 ani voteaza numai pe vorbe goale si pe promisiuni desarte. Romanii au fost „dresati” sa accepte orice galusca fara sa se uite mai atent in urma si sa vada parjolul national la care sunt partasi iubitii candidati. Romanii inghit de 23 ani neincetat numai circ si minciuni de la incompetenti, politruci si mai nou, PLAGIATORI. Asa ca, ne meritam soarta si rusinea in fata Europei.