miercuri

21 februarie, 2024

7 aprilie, 2023

Suprapunerea crizelor – după pandemie, cea a războiului, a energiei și a ruperii lanțurilor de producție și de distribuție – cheamă la scadență erorile din ultimul deceniu ale Europei. N-ar fi primele, și nici contextul încordat n-ar fi primul cel mai rău din istorie. Toate confruntările la care asistăm, însă – geopolitice, economice, de putere regională sau globală – se decontează sub forma unor drame în care personajele sunt statele și establishment-urile lor. Robert Kaplan privește Europa, de această dată, prin prisma unor calcule greșite, îndeosebi ale Germaniei, căutând răspunsurile la cele mai simple și mai grele întrebări, în istorie.

Textul de mai jos este preluarea unui fragment din interviul pe care Robert D. Kaplan, unul dintre cei mai influenți și mai citiți intelectuali publici globali, l-a acordat pentru numărul 83 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare.
Robert D. Kaplan este Robert Strausz-Hupé Chair în geopolitică la prestigiosul Foreign Policy Research Institute din Washington D.C.
Cea mai recentă carte a sa este intitulată The Tragic Mind: Fear, Fate and the Burden of Power, publicată în urmă cu câteva săptămâni.

Textul integral poate fi citit în numărul 83 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare.


***

CRONICILE:
Un mesaj-cheie al cărții dumneavoastră este acela că „gândirea tragică permite să evitam tragedia”. Cu toții am văzut răspunsul german la invazia rusă a Ucrainei, așa numita Zeitenwende… mi s-a părut asemenea alarmei unui ceas deșteptător care a fost îndelung amânată. Pare chiar pregătită pentru un reboot al sistemului, care să meargă dincolo de cultura sa strategică post-eroică de după Războiul Rece. S-a trezit Germania sau este mai aproape să recupereze o dimensiune/sensibilitate tragică esențială într-un moment în care lumea este dominată de paradigma competiției dintre marile puteri?

Robert D. Kaplan:
Germania este mai aproape în a recupera această dimensiune, sensibilitate tragică, dar nu a ajuns complet acolo. Nu trebuie să uitam faptul că Germania este o țară compromisă. Timp de mai bine de un deceniu, Berlinul a făcut un aranjament cu Putin – va primi gaz rusesc ieftin, ceea ce îi vă permite să dezvolte o relație pașnică cu Rusia soluționând astfel și o mare problemă a istoriei germane. Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial sunt conflagrații care au forțat Germania să deschidă un front estic împotriva Rusiei. Tocmai am terminat cartea lui Antony Beevor despre Stalingrad, care arată suferința incredibilă, bătăliile feroce dintre germani și ruși.

Establishmentul german a făcut ceva ce a crezut că este moral – să facem pace cu Rusia prin intermediul gazului natural, lucru care în același timp este și benefic din punct de vedere economic Berlinului. Dar acest aranjament s-a dovedit a fi unul toxic, pentru că au citit profund greșit caracterul lui Vladimir Puțin. În viață totul se reduce la caracter. Este totul despre hărți și geografie până când totul este despre Shakespeare. Iar când ai de a face cu Putin, ai de a face de Shakespeare (When you deal with Putin, you deal with Shakespeare).


Germania a făcut un calcul dezastruos gândind că Putin este un lider sigur, cu care se poate ajunge la o înțelegere. Cineva pe care nu îl placi, dar cu care poți să lucrezi. Când Putin a lansat un atac convențional masiv împotriva Ucrainei, întreaga politică germană din ultimii ani și decenii s-a prăbușit.

Germania nu a gândit tragic despre ce s-ar putea întâmpla în momentul în care și-a vândut sufletul Rusiei. Iar acum se află într-o situație în care nu este deloc ușor să schimbe peste noapte cursul sau mentalitatea elitelor politice germane. Este motivul pentru care acum amână decizii importante în susținerea față de Ucraina.

În același timp, vedem însă o schimbare în Europa, o Europă mai agresivă în Marea Britanie, în Polonia, în statele baltice, în Suedia și în Finlanda. Dar o Europă pacifistă în Franța și în Germania.

(……………………………………………………………..)

CRONICILE:
Germania pare să facă aceeași eroare pe care a făcut-o cu Rusia în relația cu China, eșuând să înțeleagă caracterul lui Xi Jinping.

Robert D. Kaplan:
Relația Germaniei cu China trebuie monitorizată foarte atent. Trebuie să ne amintim faptul că, din punct de vedere istoric, Germania se află între Est și Vest, predispusă mai degrabă să fie o putere neutră. Germania a fost loială NATO când era Germania de Vest (RFG), când era Germania lui Adenauer. În momentul reunificării la sfârșitul Războiului Rece, Germania a redevenit o țară care privește nu doar către Vest, ci și către Est, în același timp. Esențialmente, Germania are această relație cu China și cu Rusia, care pentru moment este foarte puțin confortabilă pentru Occident.

Drumul pentru apărarea Taiwanului începe în Ucraina

CRONICILE:
„Din moment ce arta statului înseamnă în primul rând disciplină și alegeri dificile, cei mai mari oameni de stat trebuie să gândească tragic”. Vedem astăzi cum pe celălalt mal al Atlanticului se răspândește o narațiune tot mai puternică despre necesitatea ca SUA să se concentreze asupra Indo-Pacificului, lăsând Europa în seama europenilor. Dar Europa nu are sensibilitatea tragică despre care vorbiți în cartea dumneavoastră. Ar fi o mișcare înțeleaptă?

Robert D. Kaplan:
Nu este realist și nu este înțelept. E drept că multe state europene au furnizat ajutor Ucrainei, dar asta nu înseamnă prea mult fără America. Ceea ce am văzut pe parcursul anului trecut a fost o demonstrație a puterii economice și militare a Statelor Unite la o scară nemaivăzută de la Primul Război din Golf, o campanie coordonată de George Bush senior alături de Brent Scowcroft și James Baker.

Nu am mai văzut o asemenea demonstrație a puterii americane de la Furtuna Deșertului. Iar ce ne arată acest lucru este că fără puterea americană, Europa este pierdută. În același timp, nu poți să întorci spatele Europei și să pivotezi total în Indo-Pacific. Pentru că dacă Ucraina va pierde acest război sau dacă vom ajunge la un stalemate dezordonat și anarhic care îi va permite lui Putin să recâștige o brumă de respect, imaginați-vă cum se vor simți cetățenii din Taiwan și cât de mult ar demoraliza insula aflată în proximitatea Chinei.

Ceea ce vreau să spun este că drumul pentru apărarea Taiwanului începe în Ucraina. În lumea de astăzi, distanțele s-au micșorat, este o lume mai mică, chiar claustrofobă, unde o regiune o afectează pe cealaltă ca niciodată înainte. De fapt, un triumf în Ucraina ar putea avea avantajul de a-l face pe Xi Jinping mai ezitant în privința unui atac asupra Taiwanului. Pur și simplu, nu poți să spui că ne vom concentra pe Indo-Pacific și că vom lăsa Europei responsabilitatea de a se ocupa de Ucraina. Lumea reală nu funcționează astfel.

(………………………………………………………………..)

CRONICILE:
Spuneți că știința conducerii statului are nevoie de echilibru corect între „curaj” și „frică”. Care este obiectivul dezirabil pe care trebuie să îl avem în vedere în Ucraina?

Robert D. Kaplan:
Cred că rezultatul dezirabil ar trebui să fie o înfrângere clară a Rusiei, dar nu o distrugere a Rusiei. Rusia nu trebuie să facă implozie, să se prăbușească, să degenereze în anarhie. Rusia vă fi întotdeauna aici. Rusia este eternă, încă din secolul 9. Și nu vrem să facem Rusiei ceea ce europenii i-au făcut Germaniei la sfârșitul Primului Război Mondial, pentru că acea înfrângere, modul în care a fost implementată au condus la Hitler.

(Citiți și: ”Mircea Miclea / Criza leadershipului politic – sora mai mare a tuturor crizelor. 4 cauze care ne-au adus aici”)

Churchill a spus spre finalul celui de-Al Doilea Război Mondial că dacă, la Versailles, puterile europene ar fi păstrat în Germania și Austria, casele de Hohenzollern și Habsburgii, chiar sub forma unor monarhii constituționale… Hitler nu ar fi existat. Nu vrem să distrugem Rusia. Vrem doar să îl slăbim pe Putin și să transmitem faptul că nu a câștigat. Este un echilibru dificil. Aș adăuga faptul că dacă Putin pierde Crimeea, el va pierde puterea și probabil își va pierde viața. Crimeea agită, inflamează sufletul rusesc. Rușilor le pasă de Crimeea, este o parte importantă din istoria Rusiei. Contează mult mai mult pentru ei decât Estul Ucrainei. Este un teritoriu încărcat de mitologie pentru imaginarul rusesc.

Fragmentarea globalizării

(……………………………………………………………..)

CRONICILE:
Ce se va întâmpla cu globalizarea, pe fondul acestui Război Rece 2.0? Vom vedea o reinventare a acesteia?

Robert D. Kaplan:
O diviziune America-China, o fracturare a globului urmând harta intereselor divergente dintre cele două mari puteri implică o dinamică sfârșind prin a diviza, fragmenta globalizarea. Și, în cele din urmă, se vor impune două sisteme operaționale diferite, fiecare dominat de către SUA și China.

(…………………………………………………………)

Normalizarea Japoniei

Japonia pare să continue revoluția mindsetului strategic inițiată de către Shinzo Abe. Și vedem acest lucru în măsurile recente privind suplimentarea masivă a cheltuielilor destinate apărării sau dezbaterea tot mai extinsă despre un rol nipon în eventualitatea unui asalt asupra Taiwanului.

(Citiți și: ”Lucian Croitoru / Ce caută guvernele în economie. Capcana intervențiilor în ordinea pieței”)

Robert D. Kaplan:
Japonia reacționează la propriul ecosistem regional dominat de două amenințări: nu doar China, ci și Coreea de Nord. Pe acest fond, Japonia a devenit o națiune normală. Pentru că după 1945 și până acum câțiva ani nu era o națiune normală. Era o țară cu un mare potențial militar, dar care devenise în mod deliberat pacifistă. Acest lucru s-a schimbat. Japonia a redescoperit o formă normală de naționalism accesibilă altora în Estul Asiei și Statelor Unite. Iar prin suplimentarea dramatică a bugetului Apărării, Japonia a devenit cel mai important aliat al Americii.

(………………………………………………………………)

*

Textul integral poate fi citit în numărul 83 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de Guvernare.

***

(Citiți și: ””Țară foarte bogată – caut urgent plan de Țară”. Au apărut Cronicile 83 – Sumar, titluri, autori”)

***

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. Problemele Chinei au fost și vor rămâne și nu sunt puține ,sistemul autoritar al Chinei nici nu le recunoaște nici nu va fii măsură să le rezolve,in primul rand nu le recunoaște și prin toate mijloacele blochează recunoașterea și răspândirea lor ceea ce nu reprezintă inexistența și nici rezolvarea lor 😄😄☀️☀️🕊️😍🕊️☀️

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. Problemele Chinei au fost și vor rămâne și nu sunt puține ,sistemul autoritar al Chinei nici nu le recunoaște nici nu va fii măsură să le rezolve,in primul rand nu le recunoaște și prin toate mijloacele blochează recunoașterea și răspândirea lor ceea ce nu reprezintă inexistența și nici rezolvarea lor 😄😄☀️☀️🕊️😍🕊️☀️

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: