Aproximativ 45,6 milioane de dolari americani, la care se adaugă dinari libieni în valoare de circa alţi 18,5 milioane de dolari. La atât se ridicau creanţele Libiei către România, înainte de intervenţia militară a forţelor internaţionale.
În cazul că situaţia se va complica şi vor interveni dificultăţi în recuipererea creanţelor, cele mai păgubite firme româneşti vor fi Romtehnica SA (armanent şi mentenanţa unor sisteme, de (39 de milioane de euro) şi Arcom SA (cu 13,5 milioane de dolari).
România mai are experienţa Irakului – unde a renunţat la creanţe de peste 2 miliarde de dolari, şi nu a obţinut nici contracte la reconstrucţia ţării devastate de război, însă există, până la această oră, câteva deosebiri fundamentale care ar putea face ca Libia să nu devină un nou Irak. De această dată, SUA nu coordonează, ci susţin atacurile, agresiunea nu are ca scop schimbarea de regim, iar NATO nu are incă o implicare militară în ducerea la îndeplinire a rezoluţiei ONU.
Poziţionarea politică a lui Băsescu: „Nu UE este cea care să angajeze o intervenţie militară în Libia”
Două intervenţii a avut Traian Băsescu duminică seară, la posturile de televiziune. Prima a fost la TVR1, unde şeful statului a explicat poziţia României faţă de intervenţia militară. Cea de-a doua discuţie a avut loc telefonic, la postul Realitatea TV, unde Traian Băsescu a intervenit pentru a da replică comentatorilor din platou, care îl acuzau că din punct de vedere politic a poziţionat prost România atât la summitul de la Buruxelles, cât şi prin tăcerea de după intervenţia militară. „Pozitia mea de pe data de 11 martie (de la Bruxelles, n. red.) evidenţia că nu UE este cea care să angajeze o intervenţie militară în Libia” – a spus Băsescu, care a adăugat că „Ambasadorul României la NATO are un mandat foarte precis, care nu poate fi făcut public”.
Şeful statului a mai explicat că în NATO, cu privire la următorii paşi în Libia, sunt două poziţii dominante: „Ne implicăm si noi, pentru ca sunt două puncte de vedere dominante. Nu pot să comentez mai mult de atat. In acesta noapte se va adopta planul de operatii. Dupa asta, exista planul politic care decide. Nu este suficient sa se adopte doar planul de operatii, e nevoie si de directiva de executie.”
Pe lângă explicaţiile pe care Traian Băsescu le-a oferit cu privire la poziţia României faţă de dosarul Libiei, am intrebat un economist şi un fost ministru de externe care ar putea fi pierderile României provocate de situaţia din Libia, şi care a fost raţiunea pentru care preşedintele s-a pronunţat, la summitul de la Bruxelles, împotriva unein intervenţii militare.
Poziţia României, în interviul lui Traian Băsescu, de la TVR1: România va acţiona în interiorul NATO
Din declaraţiile preşedintelui:
- România este ca un trăgător cu arma în mână căruia îi tremură mâna pe trăgaci. Văd că mulţi analişti cer poziţia României. Romania nu are de ce să se pronunţe în momentul de faţă.
- Înca din 11 martie am afirmat că o eventuală intervenţie în Libia ţine de legalitate
- De la momentul rezoluţiei, Romania a participat la toate procesele de decizie politică din NATO. România va acţiona în interiorul NATO.
- În această noapte, ar trebuie să se finalizeze planul de operaţii. După aceasta, urmează un alt proces, directiva de operaţii. Când NATO va lua o decizie, România va fi acolo.
- E atributul CSAT să decidă poziţia şi implicare României în funcţie de ceea ce se va solicita.
- Este o exagerare discuţia cu Sarkozy. Nimeni nu ridica tonul. Consiliul de la Benghazi este format din miniştrii lui Gaddafi, care sunt la fel de criminali ca şi şeful lor
Cristian Diaconescu, fost ministru de externe: În acel moment exista un soi de voluntarism al preşedintelui Franţei, puţin neconcludent pentru acea perioadă
Poziţia preşedintelui Băsescu la summitul de la Bruxelles a fost împotriva intervenţiei militare. Care sa fi fost raţiunea acestei poziţii şi cum o apreciaţi?
Din cele spuse de preşedinte, în acel moment situaţia se prezenta în alt fel. În primul rând nu exista baza legală şi poziţia din partea României că nu va participa la acţiuni care să nu aibă bază legală din partea ONU a fost corectă şi este corectă. Cu atât mai mult cu cât rezoluţia prevede în mod expres zona de interdicţie aeriană şi interzice în mod expres prezenţa la sol.
Sub aspect politic, în acel moment se înregistra un soi de voluntarism al preşedintelui Franţei, puţin neconcludent în acea perioadă. De exemplu, recunoaşterea coaliţiei de la Benghazi s-a făcut de către preşedintele de la Paris, fără înştiinţarea ministrului de Externe care era şi ministru al Apărării, Allain Juppe. Într-adevăr, lucrurile erau mai incerte, iar poziţia preşedintelui României era explicabilă.
Reacţia comunităţii internaţionale, odată ce ai o decizie a Consiliului de Securitate, este obligatorie, solidaritatea nord-atlantică este obligatorie. Nu se poate pune problema unei schimbări de poziţie, cât a unei adaptări a poziţiei la realităţile de fapt.
Din această perspectivă, pot fi evaluate şi alte atitudini, în funcţie de datele din zonă.
Ce pierde, ce poate câştiga România prin intervenţia militară în Libia?
În mod normal, nu are nici ceva de câştigat sau de pierdut în mod specific. Este o chestiune relativ simplă, pentru că este o acţiune militarăm care însoţeşte o decizie politică, ambele având la bază a decizie o dezizie cât se poate de legală şi temeinică a Consiliului de Securitate, instituţe abilitară să ia taote măsurile pentru restabilirea ăcii şi stabilităţii internaţionale.
Câtă vreme aceasta este însuşită de NATO, evident că ne revine obligaţia de solidaritate, e o chestiune care nu are nici un fel de alte nuanaţe, trebuie să fim responsabili din acest punct de vedere.
A treia zonă: nu se impune prezenţa noastră militară acum, pentru că mecanismul tehnologic pus în mişcare este mult superior sistemului militar românesc.
Dar sunt convins că vor mai fi decizii politice în continuare, va mai fi probabil o rezoluţie a Consiliului de Securitate şi va fi necesară într-o formă sau alta şi prezenţa pe teren. Bine, aceasta, fie din perspectivă umanitară, de asistenţă care poate fi şi militară, dar e nevoie de decizie politică.
Daniel Dăianu: Şi Statele Unite până în ultima clipă nu au agreat o intervenţie militară
Poziţia preşedintelui Băsescu la summitul de la Bruxelles a fost împotriva intervenţiei militare. Care sa fi fost raţiunea acestei poziţii?
Noi judecăm de la Bucureşti disputele din Consiliul European privind poziţia faţă de Libia. Noi eram printre alte ţări.
Nici să nu facem un capăt de ţară din acest punct de vedere.
În afara Consiliului European, luaţi poziţia americană… Şi Statele Unite, până în ultima clipă, până joi, nu agreau o asemenea intervenţie militară, chiar dacă este o zonă de interdicţie de zbor pentru avioane, pentru că sunt probleme de logistică, de ordin miltar, există o supraextindere a forţelor armate, cu operaţiuni de teren în Irak, în Afganistan. Lucrurile sunt mai delicate. Poziţia Bucureiului rebuie aşezată alături de cea a altor state europene care nu au agreat o intervenţie militară.
Eu nu aş fi obsedat de acest diferend Sarkozy-Băsescu. Nu asta contează şi nu a contat nici atunci foarte mut, pentru că britanicii şi francezii lucrau, erau hotărâţi să ia o decizie. Au obţinut şi sprijinul american, şi sprijinul Consiliului de Securitate al ONU. A constta foarte mult că Liga Arabă şi-a dat girul pentru intervenţie.
Ce pierde, ce poate câştiga România prin intervenţia militară în Libia?
România va fi afectată cel mai mult dacă mersul lucrurilor în libia nu va fi către o rezolvare rapidă. Prin aceasta eu înţeleg că o soluţie politică stabilă, dacă se va prelungi această situaţie.
Pe noi ne-ar afecta – aşa cum ar afecta şi alte ţări europene – o menţinere sau o agravare a încordării pe aceste pieţe, pentru că una este să te alimentezi cu ţiţei la 60-70 de dolari barilul şi altceva când cotaţia trece de 120 şi se duce spre 140.
Într-o economie puternic euroizată, ca a noastră, unde cotaţiile internaţionale afectează mişcarea preţurilor interne, pentru noi este vital să nu asistăm la mişcări explozive pe aceste pieţe.
