Rata anuală a inflaţiei a coborât la 3,6% în luna ianuarie, de la 4% în luna decembrie a anului trecut, și s-a apropiat de pragul maxim al intervalului țintit de Banca Națională a României (BNR), de 2,5% (dobânda de politică monetară) ± 1%.
Indicele prețurilor de consum (IPC) arată că mărfurile alimentare s-au scumpit cel mai mult față de ianuarie 2019 (+4,75%), serviciile cu 4,01%, iar mărfurile nealimentare cu 2,68%, potrivit datelor publicate joi de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Față de decembrie 2019, preţurile de consum au crescut cu 0,4%, în luna ianuarie 2020. Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (februarie 2019 – ianuarie 2020) faţă de precedentele 12 luni (februarie 2018 – ianuarie 2019), calculată pe baza IPC, este 3,8%.
BNR prevede temperarea inflaţiei, cu îngrijorare
BNR a redus prognoza de inflaţie pentru 2020 la 3%, de la 3,1% (estimarea anterioară) și la 3,2% pentru 2021
„Rata anuală a inflaţiei este proiectată a reintra în interiorul intervalului din jurul ţintei începând cu T1 / 2020 (2,8%, în martie, n.n.), pe fondul epuizării efectelor şocurilor de ofertă din anul 2019”, spune raportul BNR asupra inflaţiei, ediţia februarie 2020 publicată marţi.
Totuşi dezechilibrele induse de măsurile anilor anteriori vor continua să-şi facă efectul, astfel că „ulterior (IPC) se va plasa pe o traiectorie ascendentă, imprimată de presiunile de la nivelul inflaţiei de bază, dar se va menţine în interiorul intervalului ţintei”.
Ce ar putea împiedica atingerea datelor prognozate
Dintre cauzele eventualelor abateri în sus ale ratei inflaţiei de la traiectoria prognozată de BNR se remarcă:
- insuficiența și necorelarea cu cererea a ofertei de forță de muncă ;
- desfășurarea procesului de liberalizare a piețelor energiei electrice și gazelor naturale;
- incertitudinile privind politicile fiscale şi de venituri, potrivit raportului citat.
BNR decisese, vineri, să reducă rezervele minime obligatorii (RMO) aplicabile la pasivele în valută ale băncilor, de la 8% la 6%, eliberând în sistem mai mult de jumătate de miliard de euro, în cadrul politicii sale de control al lichidităţii pe piaţă şi de depreciere graduală a leului, în scopul eliberării treptate a presiunilor deficitelor externe.
