Anul şcolar 2014 – 2015 aduce puţine modificări de structură sau calendar, dar debutează cu un scandal – cel al manualelor pentru clasa I şi a II-a.
Noul an şcolar este structurat tot pe două semestru şi va conţine 36 de săptămâni de cursuri, totalizând 177 de zile de cursuri. Vor exista 34 de zile de vacanţă, fără cele din vacanţa de vară.
Finanţarea sistemului
În bugetul pentru anul 2014, educaţiei i s-a repartizat 3,7% din PIB – mult sub media europeană.
Pentru comparație, România a fost în 2012 ţara membră UE cu cel mai mic procent din PIB alocat educaţiei – 3%, comparativ cu media europeană de 5,3%.
3% înseamnă jumătate din procentul minim prevăzut, începând cu 2007, în Legea educaţiei naţionale, şi mult sub recomandarea europeană de 5%.
Sumele alocate sau apropiat cel mai mult de procentul din lege în anii 2007 – când au reprezentat 5,5% din PIB, şi în 2008 – 5,7% din PIB.
În 2012, Bulgaria a alocat învăţământului 3,5% din PIB, iar Slovacia – 3,9%. Islanda a înregistrat cel mai generos procent din PIB repartizat educaţiei – 8%.
Din punct de vedere al ponderii în cheltuielile guvernamentale, procent mai mic decât România şi Italia (unde procentul a fost de 8,2% din totalul cheltuielilor), a avut doar Grecia (7,7 %).
Anul începe fără manuale noi la clasele I şi a II-a
Anul școlar debutează cu scandalul introducerii manualelor digitale, pentru clasa I-a şi a II-a.
Licitaţia pentru manualele digitale destinate elevilor din claselor I şi a II-a s-a organizat târziu, ceea ce face ca anul acesta să înceapă fără manuale pentru primele clase primare.
Licitaţia a fost contestată, aşa cum se întâmplă de obicei, însă această posibilitate nu a fost prevăzută de Ministerul Educaţiei Naţionale la elaborarea calendarului procedurii, astfel încât manualele să fie gata înainte de 15 septembrie.
S-au depus 11 contestaţii, dintre care trei au fost admise în totalitate, şase admise în parte şi două au fost respinse.
Pe 10 septembrie, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a decis continuarea procedurii pentru reevaluarea ofertelor depuse.
Ministerul a acuzat firmele contestatare că au întârziat procedura, deşi termenele legale sunt prevăzute în legea achiziţiilor publice, şi le-a pormis părinţilor că manualele vor ajunge în şcoli imediat ce licitaţia se va finaliza.
Manualele ar putea fi gata în apoximativ o lună, perioadă în care învăţătorii vor folosi materiale didactice auxiliare.
Există şcoli unde învăţătorii au fost prevăzători şi i-au sfătuit pe părinţi, încă din luna iulie, să cumpere manualele.
Celelalte manuale nu s-au mai schimbat de 17 ani, în cazul învăţământului gimnazial, şi de 10 ani, în cazul celor pentru liceu.
Scăderea populaţiei de vârstă şcolară
Evoluţia demografică a populaţiei României a fost principala cauză a dispariţiei unităţilor şcolare şi a scăderii numărului cadrelor didactice.
În 1995, în România existau 4,7 milioane de copii şi tineri de vârstă şcolară (între 3 şi 23 de ani, adică vârsta minimă pentru preşcolari şi până la vârsta medie pentru terminarea facultăţii), în timp ce în 2012, populaţia aceasta se redusese la 3,7 milioane de persoane.
Cea mai mare scădere s-a înregistrat în oraşe, unde numărul populaţiei de vârstă şcolară s-a diminuat de la 3.249.311 copii şi tineri în 1995, la 2.564.030 persoane.
Scăderea natalităţii după 1990 s-a reflectat direct în numărul unităţilor şcolare:
Corespunzător a scăzut şi numărul cadrelor didactice. În învăţământul preuniversitar lucrau în anul 1992 aproximativ 290.000 de profesori, învăţători şi educatori, iar în 2012 – circa 220.000 de persoane.
Veniturile profesorilor s-au redus şi ele în acest interval, ajungându-se ca un tânăr absolvent de facultate să intre în sistem cu un salariu de debutant de aproximativ 800 de lei, în 2012. În învăţământul preuniversitar salariile maxime ajung la 2.000 de lei.
Şcoli profesionale după clasa a VIII-a
Începând cu acest an şcolar, învăţământul profesional (care durează trei ani) este urmat după clasa a VIII-a, nu a IX-a, ca până acum.
Au fost înscrişi la aceste cursuri peste 16.000 de adolescenţi, număr record pentru ultimii 10 ani.
Cei mai mulţi au optat pentru calificările de mecanic auto, ospătar, vânzător în unităţi de alimentaţie, bucătar şi frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist.
Inspectoratele sunt cele care deci în ce unităţi se face învăţământ profesional şi care este profilul acestora, în funcţie de profilul firmelor din zonă şi de cererea de pe piaţa muncii locale.
Abandonul şcolar
România este una dintre ţările cu cele mai mari rate de abandon şcolar, după Spania, Portugalia şi Malta. Potrivit rezultatelor Recensământului din 2011, 1,4% din populaţia României cu vârste de peste 10 ani este analfabetă.
Nu există însă statistici privind ponderea analfabeţilor funcţionali.
Urmărește-ne pe Google News
